Hechos 5 – MTDS & BDS

Mushuj Testamento Diospaj Shimi

Hechos 5:1-42

Ananias huarmindijmi llullashcacuna

1Shinallataj Ananiaspish, paipaj huarmi Safirahuanmi paicunapaj allpata cʼaturca. 2Chai allpata cʼatushca, cullquitaca chaupishpami huaquichircacuna. Chaimantaca, huarmindijllataj shujlla yuyai tucushpami, tucui cullquita apamuj shina, ashallata apamurcacuna. Chaillatami huillagrichun Jesús mingashcacunapaj ñaupajpi churarcacuna.

3Chai cullquita cujpimi, Pedroca cashna nirca:

—Ananías, ¿ima nishpataj Satanasta cambaj shungupi yaicuchircangui? Allpata cʼatushca cullquitaca manamari tucui apamushcanguichu. Chai jahuamari jucha illaj Espirituman llullashcangui. 4Allpaca, ¿manachu cambaj carca imatagari? Cʼatujpipish chai cullquica, ¿manachu cambaj carca? ¿Ima nishpataj cambaj shungupi chashna millaita ruranata yuyarircangui? Mana runacunamanchu llullarcangui, Taita Diosmanmari llullarcangui— nircami.

5Ananiasca, Pedro chashna nijta uyashcahuan huañushpa, pambaman urmarcallami. Chashna tucushcata uyajcunapish, tucuicunami achcata mancharircacuna. 6Chaipi caj maijan qʼuipa huiñaicunami jatarishpa, Ananías huañushcata pilluchishpaca, apashpa pambarcacuna.

7Quimsa horas shina qʼuipaca, huañuj Ananiaspaj huarmipishmi chaiman yaicurca. Paipaj cusa ima tucushcataca, mana yacharcachu. 8Paitapish:

—Huillaiari, ¿cancunaca chai allpataca chaillapichu cʼaturcanguichij?— nishpa Pedro tapujpimi, chai huarmica:

—Ari, chaillapimari cʼaturcanchij— nirca.

9Shina nijpimi Pedroca:

—¿Ima nishpataj ishquindij chai yuyailla tucushpa, Mandaj Diospaj Espirituta umashun nishpa llullanguichij? Riqui, cambaj cusata pambamujcunaca ñami canlla punguta yaicumucun. Cunan cantapish apangacunami— nircami.

10Pedro chashna nijpica, chai huarmipish paipaj ñaupajpi urmashpa huañurcallami. Ananiasta pambamuj qʼuipa huiñaicuna yaicushpaca, huarmitapish huañushcata japishpami, cusapaj cʼuchullapitaj pambagrircacuna. 11Chashna tucushcata uyashpaca, tandanacushca crijcunapish, tucui shujtajcunapish achcatami mancharcacuna.

Huillagrichun mingashcacunaca achca ungushcacunatami alliyachishcacuna

12Huillagrichun Jesús mingashcacunaca, israelcunapurapica tucui laya señalcunata, mancharinacunatami rurarcacuna. Crijcunaca, Salomonpaj corredorpimi, tucuicuna shuj yuyailla tandanacuj carca. 13Shujtajcunaca, crijcunata alli nishpapish, paicunahuan tandanacunataca mancharcacunami. 14Apunchij Jesusta crijcunaca, ashtahuanmi mirarishpa catircacuna. 15Yallitaj achca gentecunami, ungushcacunataca ñancunaman llujshichishpa, chacanacunallapitaj churajcuna carca. Pedropaj llandullapish maijanpaj jahuapi urmashpa alliyachichun nishpami, chashna rurajcuna carca. 16Jerusalén cʼuchulla pueblocunamantapishmi achcacuna ungushcatapish, mapayachij supaicuna llaquichishca causacujcunatapish apashpa shamurcacuna. Tucui chaicunami alliyarcacuna.

Pedrota Juantami preźu churashcacuna

17Chashna rurajta ricushpami, curacunata mandaj curapish, paihuan shuj yuyailla cajcunapish achcata pʼiñarircacuna. Chaicunaca, saduceocunapaj yuyaita catijcunapurami carca. 18Chaimantami huillagrichun Jesús mingashcacunataca, japishpa jatun carcelpi churachircacuna. 19Ashtahuanpish Mandaj Dios cachashca angelmi tuta shamushpa, cárcel punguta pascashpa paicunata llujshichishpaca:

20«Richij, Diospaj huasipi shayarishpa, tucui uyajcunaman, causaita cuj cai huillaita huillagrichij» nircami.

21Ángel chashna mandajpica, manaraj alli pacarijpimi, Diospaj huasiman rishpa yachachicurcacuna. Paicuna chaipi yachachicujpica, curacunata mandaj curaca, paihuan cajcunahuanmi, israelcunata cunaj yuyajcunata, tucuicunata tandachirca. Paicunahuan yuyarinacushpami, huillagrichun Jesús mingashcacunata carcelmanta pushanaman cacharca. 22Pushanaman rij soldadocuna carcelpi paicunata mana japishpaca, chushajlla tigrashpami cashna huillarcacuna:

23«Ñucanchij chayanapajca carcelca alli huichcashcami cashca. Soldadocunapish pungucunapimi shayacushcacuna. Ashtahuanpish cárcel punguta pascashpa pushanaman yaicujpica, pipish mana ricurinchu» nircacunami.

24Chaita uyashpaca, curacunata mandajpish, Diospaj huasita cuidajcunata mandajpish, pushaj curacunapish: “Chai runacunaca, ¿imashi tucurcacuna?” yuyashpa, upata shayacurcacuna. 25Paicuna chashna yuyacujpi, ñapish shuj runa chayamushpaca: «Cancuna carcelpi huichcachishca runacunaca, Diospaj huasipimari gentecunata yachachicuncuna» nishpami huillarca.

26Chashna huillajpimi, soldadocunata mandajca, soldadocunahuan cutin paicunata japinaman rirca. Chaipi tandanacushpa paicunata uyacujcuna rumihuan shitanata manchashpami, mana imata rurashpa, casijlla pushamurcacuna. 27Tandanacushca mandajcunapaj ñaupajman ña chayachimujpimi, curacunata mandajca cashna tapurca:

28—Cancunataca: “Pajta chai runamantaca, cutin yachachinguichijman” nircanchijmari. Ashtahuanpish cancunaca, ñamari tucui Jerusalenpi chai Runamanta yachachishcanguichij. “Chai Runatapish cancunami huañuchircanguichij” nishpami, ñucanchijta juchachicunguichij— nircami.

29Shina nijpimi Pedroca, huillagrichun mingashca caishujcunandij cashna nirca:

—Taita Diostamari runacunata yalli caźuna canchij. 30Cancunami, Jesustaca chacatashpa huañuchircanguichij. Paitaca, ñucanchij ñaupa yayacunapaj Taita Diosmari causachirca. 31Taita Diosca chai huashami Paitaca jatunyachishpa, Mandaj cachun, Quishpichij cachunpish, Paipaj alli ladopi tiyachirca. Diosca israelcuna Paiman cutirichunpish, paicunapaj juchacunata perdonangapajpishmi chashna rurarca. 32Ñucanchijca chai tucuita uyashcata, ricushcata huillajcunami canchij. Taita Diosca paita caźujcunaman cushca jucha illaj Espiritupishmi, chaillatataj huillacun— nircami.

33Shina nijta uyashpaca, chai mandajcunaca yallitaj pʼiñarishpami, huañuchishun yuyarcacuna. 34Chashna yuyacujpipish, Mandashcata alli yachachij, tucuicuna alli nishca Gamaliel shuti fariseomi, chai tandanacushca mandajcunapaj chaupipi shayarirca. Paimi, huillagrichun Jesús mingashcacunataca, ashacama canllaman llujshichichun mandarca.

35Ña llujshichijpica, mandajcunataca cashnami nirca: «Israel runacuna, manaraj alli yuyarishpaca, chai runacunataca ama imata ruranguichij. 36Sarunlla ima tucushcataca, cancunallataj alli yuyarichij. Teudas runataca ‘Alli yachajmi’ nijpi, paitaca chuscu patsaj shina runacunami catirca. Paita huañuchijpica, tucui paihuan purijcunaca, caita chaita rircallami. Pai yachachicushcapish, chaipi chingarircallami. 37Chai qʼuipaca, yupaicunata rurai punllacunapimi, Galileamanta Judas shuti runa yachachi callarirca. Pai yachachishcatapish, achcacunami catirca. Paita huañuchijpica, paita catijcunapish caita chaita rircallami. 38Chaimanta cunanca, cai runacunatapish ama imata rurashpa, saquichijlla ninimi. Paicuna yachachicushcapish, imata ruracushcapish runallamanta cashpaca, chingaringallami. 39Ashtahuanpish Taita Dios ‘Yachachi’ nishcatataj yachachicujpica, cancunaca mana chingachi tucunguichijchu. Alli yuyaringuichij, ñataj Taita Diosllataj rurachicujta jarcashun nicunguichijman» nircami.

40Gamaliel chashna nishcaca, paicunapaj yuyaipica allimi carca. Chaimantami, huillagrichun mingashcacunataca cutin yaicuchircacuna. Chaipimi, achcata macashpaca: “Ama cutinca chai Jesuspaj shutita huillanguichij” nishpaca, cacharishpa cacharcallacuna.

41Chai tandanacushca mandajcunapajmanta llujshishpaca: “Diosmi ñucanchijtaca, Jesuspaj shutimanta llaquita apaipajcuna cashcata ricushca” nishpami, cushicushpa rircacuna. 42Ashtahuanpish paicunaca, Diospaj huasipipish, maijan huasicunapipish, Jesucristomantaca punllanta yachachicurca, huillacurcallacunami.

La Bible du Semeur

Actes 5:1-42

1Mais un certain Ananias, avec sa femme Saphira, vendit aussi une propriété, et, 2en accord avec elle, mit de côté une partie de l’argent de la vente, apporta le reste aux apôtres et le leur remit.

3Pierre lui dit : Ananias, comment as-tu pu laisser Satan envahir à tel point ton cœur ? Tu as menti au Saint-Esprit en cachant le prix réel de ton champ pour en détourner une partie à ton profit ! 4N’étais-tu pas libre de garder ta propriété ? Ou même, après l’avoir vendue, ne pouvais-tu pas faire de ton argent ce que tu voulais ? Comment as-tu pu décider en toi-même de commettre une telle action ? Ce n’est pas à des hommes que tu as menti, mais à Dieu.

5A ces mots, Ananias tomba raide mort. Tous ceux qui l’apprirent furent remplis d’une grande crainte. 6Des jeunes gens vinrent envelopper le corps5.6 Chez les Juifs les morts étaient enveloppés dans un linceul et déposés ainsi dans la tombe., puis l’emportèrent pour l’enterrer.

7Environ trois heures plus tard, la femme d’Ananias entra sans savoir ce qui s’était passé.

8Pierre lui demanda : Dis-moi, est-ce bien à ce prix-là que vous avez vendu votre champ ?

– Oui, répondit-elle, c’est bien à ce prix.

9Alors Pierre lui dit : Comment avez-vous pu vous concerter pour provoquer ainsi l’Esprit du Seigneur ? Ecoute : ceux qui viennent d’enterrer ton mari sont devant la porte et ils vont t’emporter, toi aussi.

10Au même instant, elle tomba inanimée aux pieds de Pierre. Les jeunes gens qui rentraient la trouvèrent morte ; ils l’emportèrent et l’enterrèrent aux côtés de son mari.

11Cet événement inspira une grande crainte à toute l’Eglise5.11 Autre traduction : l’assemblée : il est possible que le terme grec ekklèsia soit employé ici en son sens courant., ainsi qu’à tous ceux qui en entendirent parler.

Les apôtres, témoins devant le Grand-Conseil

12Les apôtres accomplissaient beaucoup de signes miraculeux et de prodiges parmi le peuple. Tous les croyants avaient l’habitude de se rassembler dans la cour du Temple, sous le portique de Salomon. 13Personne d’autre n’osait se joindre à eux, mais le peuple tout entier les tenait en haute estime.

14Un nombre toujours croissant d’hommes et de femmes croyaient au Seigneur et se joignaient à eux. 15On allait jusqu’à porter les malades dans les rues, où on les déposait sur des lits ou des civières, pour qu’au passage de Pierre son ombre au moins couvre l’un d’eux. 16Des villes voisines même, les gens accouraient en foule à Jérusalem pour amener des malades et des personnes tourmentées par de mauvais esprits. Et tous étaient guéris.

17Alors, poussés par la jalousie, le grand-prêtre et tout son entourage, c’est-à-dire ceux qui appartenaient au parti des sadducéens, décidèrent d’intervenir. 18Ils firent arrêter les apôtres et les firent incarcérer dans la prison publique.

19Mais, pendant la nuit, un ange du Seigneur vint ouvrir les portes de la prison et, après avoir fait sortir les apôtres, il leur dit : 20Allez au Temple et là, proclamez au peuple tout le message de la vie nouvelle.

21Les apôtres obéirent : dès l’aube, ils se rendirent dans la cour du Temple et se mirent à enseigner. De son côté, le grand-prêtre arriva avec son entourage, et ils convoquèrent le Grand-Conseil et toute l’assemblée des responsables du peuple d’Israël. Ils ordonnèrent d’aller chercher les apôtres à la prison et de les amener.

22Les gardes s’y rendirent, mais ils ne les trouvèrent pas dans le cachot. A leur retour, ils firent leur rapport : 23Nous avons trouvé la prison soigneusement fermée, les sentinelles étaient à leur poste devant les portes, mais quand nous avons ouvert le cachot, nous n’y avons trouvé personne.

24Cette nouvelle plongea le chef de la police du Temple et les chefs des prêtres dans une grande perplexité : ils se demandaient ce qui avait bien pu se passer.

25Là-dessus, quelqu’un vint leur annoncer : Les hommes que vous avez fait mettre en prison se tiennent dans la cour du Temple et ils enseignent le peuple5.25 A l’époque, les séances du Grand-Conseil n’avaient plus lieu au Temple mais dans la ville..

26Aussitôt, le chef de la police du Temple s’y rendit avec un détachement de gardes et ils ramenèrent les apôtres, mais avec ménagements, car ils avaient peur de se faire lapider par le peuple. 27Après les avoir ramenés, ils les introduisirent dans la salle du Grand-Conseil.

Le grand-prêtre leur dit : 28Nous vous avions formellement interdit d’enseigner au nom de cet homme. Et voilà que vous avez rempli Jérusalem de votre enseignement, et vous voulez nous rendre responsables de la mort de cet homme.

29Mais Pierre et les apôtres répondirent : Il faut obéir à Dieu plutôt qu’aux hommes. 30Le Dieu de nos ancêtres a ressuscité ce Jésus que vous avez mis à mort en le clouant sur le bois. 31Et c’est lui que Dieu a élevé pour siéger à sa droite5.31 Voir 2.33., comme Chef suprême et Sauveur, pour accorder à Israël la grâce de changer et de recevoir le pardon de ses péchés. 32Et nous, nous sommes les témoins de ces événements, avec le Saint-Esprit que Dieu a donné à ceux qui lui obéissent.

33Ces paroles ne firent qu’exaspérer les membres du Grand-Conseil et ils voulaient faire mourir les apôtres.

34Mais l’un d’entre eux, un pharisien nommé Gamaliel5.34 Gamaliel était l’un des plus célèbres rabbins (« maîtres ») de l’époque. Membre du Grand-Conseil, il avait un millier de disciples, dont le futur apôtre Paul (Ac 22.3)., se leva pour donner son avis. C’était un éminent enseignant de la Loi, estimé de tout le peuple. Il demanda que l’on fasse sortir un instant les apôtres, 35puis il dit : Israélites, faites bien attention à ce que vous allez faire avec ces hommes. 36Rappelez-vous : il y a quelque temps, on a vu paraître un certain Theudas qui se donnait pour un personnage important. Il a entraîné quelque quatre cents hommes à sa suite. Or, il a été tué, et tous ceux qui s’étaient ralliés à lui furent dispersés et l’on n’en entendit plus parler. 37Après lui, à l’époque du recensement, Judas de Galilée a fait son apparition. Lui aussi a attiré à lui bien des gens. Il a péri à son tour et tous ses partisans furent mis en déroute.

38A présent donc, voici mon avis : Ne vous occupez plus de ces hommes et laissez-les partir. De deux choses l’une : ou bien leur projet et leur œuvre viennent des hommes et, dans ce cas, leur mouvement disparaîtra. 39Ou bien, il vient de Dieu, et alors, vous ne pourrez pas le détruire. Ne prenez pas le risque de lutter contre Dieu.

Le Conseil se rangea à son avis : 40ils rappelèrent les apôtres, les firent battre, et leur défendirent de parler au nom de Jésus. Après quoi, ils les relâchèrent.

41Les apôtres quittèrent la salle du Conseil tout joyeux de ce que Dieu les ait jugés dignes de souffrir l’humiliation pour Jésus. 42Et chaque jour, dans la cour du Temple ou dans les maisons particulières, ils continuaient à enseigner et à annoncer le Messie Jésus.