Hechos 27 – MTDS & BDS

Mushuj Testamento Diospaj Shimi

Hechos 27:1-44

Romamanmi Pablota cachashca

1Ña ñucanchijta Italiaman cachana tucushpaca, Pablotapish shujtaj preźucunatapishmi, Augusto nishca soldadocunamanta patsaj soldadocunata mandaj Juliopaj maquipi churarca. 2Paihuanmi, Adramitio pueblomanta caj shuj barcopi huichiyarcanchij. Chai barcomi, Asia llajta yacu uri pueblocunaman yaicuchij shayanacunapi shayarina carca. Macedonia llajtapi caj Tesalónica pueblomanta Aristarcomi, ñucanchijhuan chai barcopi ricurca.

3Chai cayandij punllaca, Sidonmanmi chayarcanchij. Chaipimi Julioca, Pablotaca paipaj alli rijsishcacuna imallatapish cuchun nishpa, rijsishcacunapajman richun saquirca. Pablota achcata llaquishpami chashna rurarca. 4Ña Sidonmanta rishpaca, huaira jarcacujpimi Chipre llajta alli ladota rircanchij. 5Cilicia, Panfilia llajtacuna chʼimbapura cuchata rishpaca, Licia llajtapi caj Mira pueblomanmi chayarcanchij. 6Chaipimi, patsaj soldadocunata mandajca, Alejandriamanta Italiaman ricuj barcota japishpa, ñucanchijtaca chaipi huichiyachirca. 7Huaira jarcajpi achcata shaicushpa, allimantalla rishpami, tauca punllacunapi Gnido pueblo chʼimbapurallaman chayarcanchij. Ñucanchij rina yacucunapica, sinchi huairami jarcacurca. Chaimantami Salmón chʼimbapurata rishpa, Creta llajta huashanijta muyurcanchij. 8Achcata shaicushpami allimantalla rircanchij. Chashnami Lasea pueblo uranijllapi caj “Alli Shayarina” shuti shayanaman chayarcanchij.

9Chashnami yallitaj uniyashpa, tauca punllacuna tucurca. Ayunana punllacunapish ñami tucurirca. Yacuta ashtahuan ringapajpish, yallitaj sinchimi tucurca. Chaimantami Pabloca, paicunata yuyachisha nishpa, 10cashna nirca: «Mandajcuna, cashnalla punllacunapi rishpaca, jatun llaquimari tucushun. Cai tucui imalla apacushcacunapish, yacupi chingaringamari. Ñucanchijllatajpish huañunchijman» nircami. 11Pablo chashna nijpipish patsaj soldadocunata mandajca mana uyasha nircachu. Paita uyanapaj randica, barcoyujhuan, barcota purichijhuan ima nishcatami caźurca. 12Tamya punllacuna usyaringacama chaipi canaca mana alli carcachu. Chaimantami usyaringacama tucuicuna Fenice puebloman rinata yuyarircanchij. Cretapica Chai pueblopimi barcocuna shayarij carca. Usyaringacamami chaipi cashun yuyarcanchij. Fenicemantaca inti llujshin ura ladomanpish, inti llujshin janaj ladomanpish barcocuna rinallami carca.

Mama cuchapi jatun huaira jatarishpami achcata llaquichishca

13Ashalla huichi huaira tiyajpimi, ‘Ña cunantajca rinallami’ yuyarcanchij. Chashna yuyashpami, barcota charij fierrota huichi tandashpaca, Creta llajta cʼuchuta rircacuna. 14Manaraj achcata rijpimi, ñapish janaj inti llujshin ladomanta jatun huaira shamushpaca, barcota apai callarirca. 15Barcota huaira apajpi ña mana imata rurai tucushpaca, huaira tʼangashcata richun saquircanchijllami. 16Ña mana achca huaira tiyajpimi yacu chaupipi caj Cauda shuti uchilla llajta huashanijta rircanchij. Barco aisashpa ricushca uchilla canoatapish achcata shaicushpami huichiyachircanchij. 17Chaicunata huichiyachishpaca, barco ama pʼaquirichunmi, huascacunahuan huatarcacuna. Chashna cajpipish yacu chaupipi tandanacushca, Sirte nishca tʼiyupi pambarinatami mancharcacuna. Chaimantami barcota purichij linsocunata huichi huatashpaca, huaira tʼangashcata richun saquircacuna. 18Cayandij punllapish manchanayaj huairallataj catijpimi, barcopi imallata apacushcacunataca yacupi shitai callarircacuna. 19Ña quimsa punllata chashnalla cajpimi, barcota purichingapaj imalla charishcacunatapish ñucanchij maquihuan yacupi shitarcanchij. 20Ña achca punllacunatami intipish, luźerocunapish mana ricurirca. Jatun tamya, huairallami catirca. Chaimantami, ‘Ña mana causashunchu’ yuyarcanchij.

21Ña tauca punllacunatami, mana micurcanchij. Chaimantami Pabloca, tucui chaipi cajcunapaj chaupipi shayarishpa, cashna nirca: «Uyaichij, ñuca nishcata caźushpa, Cretamantaca manamari llujshinachu carcanguichij. Chaimanta mana shamushca cashpaca, mana cashna llaquita tucunchijmanchu carca. Imatapish mana shitanchijmanchu carca. 22Cunanllapish ñuca nishcata uyaichigari. Cʼari cʼari caichijlla, shujllapish mana huañunguichijchu. Cai barcollami huashicunga. 23Ñucaca Diospajmi cani, Paitami servicuni. Chaimantami cunan tuta Taita Diospaj ángel ñucapajman shamurca. 24Paimi ñucataca: “Pablo, ama manchaichu. Canca, Cesarpajman chayanatajmi cangui. Canmantami Taita Diosca, tucui canhuan rijcunata, huañuimanta quishpichinga” nirca. 25Chaimanta, tucuicuna ama manchaichijchu. Taita Diosca, Paipaj angelta huillanaman cachashcata pajtachina cashcata crinimi. 26Shina cajpipish yacu chaupipi caj mai llajtamanpish chayanatajmi canchij» nircami.

Adria shuti cuchapimi tʼiyupi barco pambarishca

27Ña chunga chuscu tutatami, Adria shuti mama cuchapica, huaira apashcata huambucurcanchijlla. Ñapish chai chaupi tutataca barcota purichijcunaca, ña allpaman chayacushcata yuyarcacuna. 28Chaimantami barcomanta yacu ucu allpaman medishpaca, quimsa chunga sujta rigra jundalla illashcata ricurcacuna. Cutin ashtahuan chaininijman medijpica, ishqui chunga canchis rigra jundallami illashca carca. 29Chaimantaca, rumicunapi barco ama huajtarichunmi, barcota charij chuscu fierrocunahuan huashaman cacharishpa, ña utca achijyachun shuyarcacuna. 30Barcota purichijcunaca, chai barcota shitashpa rinatami yuyarcacuna. Chashna yuyaihuanmi, barcota charij ñaupaj fierrocunata uriyachicuj shinalla, uchilla canoataraj yacuman uriyachi callarircacuna. 31Chaimantami Pabloca patsaj soldadocunata mandajtapish, caishuj soldadocunatapish: «Cai barcota purichijcuna shitashpa rijpica, cancunaca huañunguichijmi» nirca. 32Chashna nijpi soldadocunaca, huatashca huascacunata pʼitishpami, chai uchilla canoataca, yacupi richun saquircacuna.

33Ña achijyamujpimi Pabloca, tucuicunata cashna nirca: «Imallatapish micupaichij. Ña ishqui semanatamari imata mana micushca, mana dormishcapish canguichij. 34Chaimanta cunanca, ama ima tucungapaj imallatapish micupaichigari. Cancunaca, shuj ajchallapish mana chingaringuichijchu» nircami. 35Chashna nishpa Pabloca, tandata japishpami, tucuicunapaj ñaupajpi Taita Diosta pagui nirca. Chai qʼuipaca chaupishpami micui callarirca. 36Pai micujta ricushpaca, paicunapish micunachishpami, tucuicuna micurcacuna. 37Chai barcopica, 276mi carcanchij. 38Ña mana nijta micushpaca, barco pʼanguillayachun nishpami, trigotaca yacuman shitarcacuna.

39Ña achijyajpica barcota purichijcunaca, mai llajtapi cashcatapish mana yacharcacunachu. Shina cashpapish, chaipi barco shayarinalla yuyachijpimi, chaiman cʼuchuyachishun yuyarcacuna. 40Yacuman cacharishca fierrocunata charicuj huascacunata pʼitishpa, chai fierrocunataca yacullapitajmi saquircacuna. Barcota pushaj caspitapish cacharishpa, barcota purichij ñaupaj lado linsotapish chutajpimi, huairaca barcota allpaman cʼuchuyachi callarirca. 41Allpaman ñalla cʼuchuyacushpaca, ishqui ladomanta yacu tupanacushpa tandachishca tʼiyupimi, ñaupaj ladoca pambarirca. Chaimanta mana llujshi tucujpimi, barco huasha ladotaca yacu jatarishpa, huajtashpa pʼaquirca.

42Chashna tucucujpimi, soldadocunaca preźu apacushcacunataca, ama huambushpa miticugrichun, huañuchishun nircacuna. 43Patsaj soldadocunata mandajca, Pablota paicuna ama huañuchichunmi, huambunata yachajcunaraj, huambushpa allpaman llujshichun nirca. 44Caishujcunatapish, tablacunapi, barco pʼaquirishca caspicunapi huambushpa llujshichunlla nircami.

Chashnami shujllapish mana huañushpa, tucuicuna allpaman llujshircacuna.

La Bible du Semeur

Actes 27:1-44

Le départ pour Rome

1Quand il fut décidé que nous partirions en bateau pour l’Italie, on confia Paul et quelques autres prisonniers à la garde d’un officier du bataillon impérial, nommé Julius. 2Nous nous sommes embarqués sur un navire d’Adramytte27.2 Adramytte: port de la côte ouest d’Asie Mineure, proche de Troas., qui devait se rendre dans les ports d’Asie Mineure, et nous sommes partis. Nous avions avec nous Aristarque de Thessalonique en Macédoine.

3Le lendemain, nous avons fait escale à Sidon. Julius, qui témoignait une grande bienveillance à Paul, lui a permis alors de se rendre chez ses amis pour recevoir leur aide. 4Une fois repartis de là, nous avons longé la côte de Chypre pour nous protéger des vents contraires. 5Puis nous avons traversé la mer qui baigne la Cilicie et la Pamphylie, et nous avons débarqué à Myra, en Lycie. 6Là, l’officier a trouvé un bateau d’Alexandrie qui était sur le point de partir pour l’Italie et il nous a fait monter à son bord.

7Pendant plusieurs jours, nous avons navigué lentement et c’est avec beaucoup de peine que nous sommes parvenus à la hauteur de Cnide. Mais le vent ne nous permettait plus d’avancer dans cette direction, et nous sommes passés au sud de la Crète, en doublant le cap Salmoné. 8Nous avons eu du mal à longer la côte et nous sommes arrivés à un endroit appelé « Beaux-Ports », près de la ville de Lasée.

Tempête et naufrage

9Beaucoup de temps s’était écoulé ainsi, et la navigation devenait dangereuse, car l’époque du grand jeûne d’automne27.9 Le grand jeûne d’automne: c’est-à-dire le grand jour des Expiations où le grand-prêtre offrait un sacrifice pour tous les péchés du peuple. Cette fête, accompagnée d’un jeûne, tombait en septembre ou début octobre. A cette époque, la navigation devenait dangereuse. était déjà passée.

Alors Paul leur a donné cet avertissement : 10Mes amis, je considère que, si nous continuons notre voyage, non seulement la cargaison et le bateau subiront de grands dommages, mais nous-mêmes nous risquerons notre vie.

11Mais l’officier romain se fiait plus à l’opinion du pilote et du patron du bateau qu’aux paroles de Paul. 12De plus, comme le port ne convenait pas à un hivernage, la majorité a décidé d’en repartir pour gagner, si possible, Phénix, un port de Crète orienté vers le sud-ouest et le nord-ouest, et d’y passer l’hiver. 13Une légère brise du sud s’était levée et ils voyaient déjà leur projet réalisé. Ils ont donc levé l’ancre et longé la côte de Crète au plus près.

14Mais peu de temps après, un vent violent comme un typhon – connu sous le nom d’euraquilon – s’est mis à souffler des hauteurs de l’île. 15Le bateau était entraîné au large : il ne pouvait pas résister au vent et nous avons dû nous laisser emporter à la dérive. 16Nous avons passé ainsi au sud d’une petite île appelée Cauda. Comme elle nous abritait un peu du vent, nous en avons profité pour nous rendre maîtres du canot de sauvetage. Nous sommes parvenus, à grand-peine, 17à le hisser à bord. Puis on a eu recours à des moyens de fortune : on a ceinturé tout le bateau de cordages. Comme on avait peur d’échouer sur les bancs de sable de la Syrte27.17 Sur les côtes de Libye., on a jeté l’ancre flottante27.17 l’ancre flottante: pièce de bois remorquée par le bateau pour lui permettre de rester dans l’axe du vent. Selon certains : on abaissa la voile. et l’on continuait ainsi à dériver.

18Le lendemain, comme la tempête n’arrêtait pas de secouer le bateau avec violence, on l’a délesté d’une partie de sa cargaison. 19Le troisième jour, les matelots ont jeté, de leurs propres mains, tous les agrès du bateau à la mer. 20Pendant plusieurs jours, on ne voyait plus ni le soleil ni les étoiles. La tempête continuait de faire rage et nous finissions par perdre tout espoir d’en sortir sains et saufs.

21Il y avait longtemps qu’on n’avait plus rien mangé.

Alors Paul, debout au milieu d’eux, leur a dit : Mes amis, vous auriez mieux fait de m’écouter et de ne pas quitter la Crète. Vous auriez évité tous ces dégâts et toutes ces pertes. 22Mais maintenant, je vous invite à reprendre courage, car aucun de vous n’y perdra la vie ; seul le bateau sera perdu. 23En effet, cette nuit, un ange du Dieu à qui j’appartiens et que je sers, s’est présenté devant moi 24et m’a dit : « Paul, ne crains rien ! Il faut que tu comparaisses devant l’empereur, et Dieu t’accorde la vie sauve pour tous tes compagnons de voyage. » 25Courage donc, mes amis ! J’ai confiance en Dieu : tout se passera comme il me l’a dit. 26Nous devons échouer quelque part sur une île.

27C’était la quatorzième nuit que nous étions ainsi ballottés sur l’Adriatique quand, vers le milieu de la nuit, les marins ont eu l’impression qu’on approchait d’une terre. 28Ils ont jeté la sonde et ont découvert que le fond était à trente-sept mètres. Un peu plus loin, ils ont recommencé et trouvé le fond à vingt-huit mètres. 29Comme ils avaient peur de voir le bateau s’écraser sur quelque récif, ils ont jeté quatre ancres à l’arrière en attendant avec impatience la venue du jour. 30Alors les marins, qui voulaient s’enfuir du bateau, ont commencé à mettre à la mer le canot de sauvetage, sous prétexte d’aller amarrer une ancre à l’avant.

31Mais Paul a dit à l’officier romain et aux soldats : Attention, si ces hommes ne restent pas à bord, vous ne pourrez plus être sauvés.

32Alors les soldats ont coupé les cordages retenant le canot et l’ont laissé tomber à la mer.

33En attendant que le jour paraisse, Paul a encouragé tout le monde à manger : Voilà quatorze jours, leur a-t-il dit, que vous êtes dans l’attente, sans rien prendre à manger ! 34Je vous encourage donc vivement à prendre de la nourriture maintenant. Vous en avez besoin pour vous tirer de là. Encore une fois, croyez-moi : aucun de vous ne perdra un cheveu de sa tête.

35Après avoir ainsi parlé, il a pris du pain et il a remercié Dieu devant tous ; puis il a rompu le pain et a commencé à manger. 36Alors tous les autres ont repris courage et se sont aussi mis à manger. 37Nous étions en tout deux cent soixante-seize personnes à bord. 38Une fois rassasiés, ils ont continué à délester le bateau en jetant le reste des provisions de blé à la mer.

39Mais lorsque le jour était venu, aucun des membres de l’équipage ne reconnaissait l’endroit. Ils entrevoyaient seulement, au fond d’une baie, une plage de sable. Ils ont alors décidé d’y faire échouer le bateau, si c’était possible. 40Les matelots ont coupé les câbles des ancres qu’ils ont abandonnées à la mer ; en même temps, ils ont délié les courroies de deux grandes rames servant de gouvernails et hissé au vent la voile de misaine au mât d’artimon. Ils avaient mis le cap sur la plage 41quand le bateau a touché un banc de sable battu des deux côtés par la mer et s’y est échoué. L’avant s’est enfoncé dans le sol, s’immobilisant définitivement, tandis que l’arrière commençait à se disloquer sous la violence des vagues.

42Les soldats avaient l’intention de tuer tous les prisonniers, de peur d’en voir s’échapper à la nage. 43Mais l’officier désirait sauver Paul et les a empêché d’exécuter leur projet. Il a donné ordre à ceux qui savaient nager de sauter à l’eau les premiers pour gagner la terre ferme. 44Les autres suivraient en s’agrippant à des planches ou à des épaves du bateau. C’est ainsi que tous sont arrivés sains et saufs sur le rivage.