Hechos 22 – MTDS & NVI

Mushuj Testamento Diospaj Shimi

Hechos 22:1-30

1«Caipi tandanacushca huauquicuna, yayacuna, ñuca huillashcata uyahuaichij. Ñuca ima shina cashcatami cancunaman huillasha nini. Cunanca ñucata uyahuaichij» nircami.

2Hebreo rimaipi rimajta uyashpacarin, ashtahuanmi upallarcacuna. Chashna upallajpimi, Pabloca cashna nirca: 3«Ñucaca, Cilicia llajtapi caj Tarso pueblopi huacharishca judío runamari cani. Shina cashpapish, cai Jerusalenpimi, jatun yachaj Gamalielpaj maquipi, huiñarcani. Paimi ñucataca, ñaupa yayacunaman cushca Mandashcata alli yachachirca. Chaimantami, cunan cancuna shinallataj Taita Diospajta rurasha nishpa, ima shujtajtaca mana uyasha nij carcani. 4Chashna cashpami ñaupaca, Jesuspaj Ñanta catijcunataca huañuchina yuyaihuan huarmicunatapish, cʼaricunatapish japishpa carcelman apaj carcani. 5Crij israelcunata japishpa, Jerusalenman tigrachimushpa macana yuyaimi carcani. Chashna rurangapajmi, curacunata mandajtapish, tucui cunaj yuyajcunatapish quillcacunata mañashpa, Damascoman ricurcani. Chaitaca paicunallataj huillai tucunmi.

6Ashtahuanpish Damascoman ñalla chayacujpimari, chaupi punlla shinataca ñapish jahua pachamanta ñucataca achij nichirca. 7Chaita ricushpa, pambaman urmashpaca: “Saulo, Saulo, ¿ima nishpataj ñucata pʼiñashpa llaquichicungui?” nijtami uyarcani. 8Chashna nijpica: “¿Apu, pitaj canguiari?” nijpi: “Ñucaca can llaquichicushca, Nazaretmanta Jesusmari cani” nircami. 9Achij nijta ricushpaca, ñucahuan ricujcunapish achcatami mancharircacuna. Chaita ricushpapish, ñucata ima nishcataca mana yacharcacunachu. 10Chaipimi ñucaca: “Apu Jesús, ¿imatataj rurachun ningui?” nircani. Shina nijpi Apu Jesusca: “Jatarishpa, can ricushca Damascollamantaj rilla. Chaipimi can ima rurana cashcataca huillanga” nircami. 11Jahua pachamanta sumaj achij nicuj ñuca ñahuita amsayachijpimi, imata mana ricuj saquirircani. Chaimantami ñucahuan ricujcunaca, maquimanta aisashpalla Damascoman chayachihuarcacuna.

12Chaiman chayajpimi, Mandashcata alli caźuj Ananías shuti runa ñucata ricunaman shamurca. Paica tucui chaipi causaj judiocuna alli nishca runami cashca carca. 13Pai ñucapajman cʼuchuyashpami: “Huauqui Saulo, ¡cutin cambaj ñahui ricuchun ninimi!” nirca. Chashna nijpica, ñuca ñahui cutin ricujpimi, paita ricui tucurcani. 14Paimi cashna nihuarca: “Ñucanchij ñaupa yayacunapaj Taita Diosmari cantaca, Pai munashcata yachachunpish, Cashcata Rurajta ricuchunpish, Pai rimashcata uyachunpish agllashca. 15Canca, Paimanta imallata ricushcata, imallata uyashcataca, maipipish tucuicunaman huillajmi cagringui. 16Cunanca, ama imata ashtahuan shuyacuichu. Jatarishpa bautiźari. Cambaj juchacunata maillachun, Apunchij Jesusta mañai” nircami.

17Jerusalenman tigramushpa, Diospaj huasipi mañacushpami, muscucuj shina ricurcani. 18Ñucata rimacuj Apu ricurishpamari: “¡Jerusalenmantaca utca rilla. Caipi Ñucamanta can huillashcataca, mana uyasha ningacunachu!” nirca. 19Chashna nijpica, cashnami nircani: “Apu Jesús, ñucaca Canta crijcunataca carcelmanmari apaj carcani. Tandanacuna huasicunapi japishpami macaj carcani. Chaitaca tucuicunamari yachancuna. 20Canmanta huillaj Estebanta huañuchishpa yahuarta jichacujcunapaj churanacunatapish, ñucamari mingai tucurcani. Ashtahuancarin, ‘Allimi, huañuchichijlla’ nishpami shayacurcani” nircanimi. 21Ñuca chashna nijpica, Apu Jesusca: “Rilla, ñucami cantaca mana israelcunapajman caru llajtacunaman cachagrini” nircami» nishpami huillarca.

Pablota romanomi cashca

22Pablo chaita ningacamaca, tucui parlashcata alli uyarcallacunami.

Chashna nijpica:

«Chai runata huañuchi, ¿imapajtaj causashpa catichun saquingui?» nishpami caparircacuna.

23Mana jahuallata pʼiñarishpa, chashna caparishpaca, churanata llujshichishpa pambapi huajtashpami, allpahuan jahuata shitarircacuna. 24Chashna rurajpimi, huaranga soldadocunata mandajca Pablota soldadocuna tiyana ucuman yaicuchichun mandarca. Chaimantaca, imata rurashcamanta paita chashna caparicushcata huillachunmi, azotishpa tapuchun nirca.

25Chaipi paita macangapaj cadenahuan huajtacujpimi, Pabloca patsaj soldadocunata mandajtaca:

—¿Riqui, mandashcapica romano runataca, manaraj imata tapushpa macanalla ninchu imatagari?— nirca.

26Chashna nijpi chai mandajca, huaranga soldadocunata mandajpajman huillagrishpaca:

—Ama macachichu, chai runaca romanomari cashca— nircami.

27Chashna huillajpi chai mandajca, Pablotaca:

—¿Canca, romanochari canguiari?— nishpa tapujpi, Pabloca:

—Ari, chaitajmari cani— nirca.

28Shina nijpi chai mandajca:

—Ñucaca, achca cullquihuanmi romano tucurcani— nircami.

Chashna nijpi Pabloca:

—Ñucaca, huacharimantapachatajmi romano cani— nirca.

29Chashna nijpica, chai macashun nicujcunaca, Pablota saquishpa anchurircallami. Romano cashcata yachashpaca, huaranga soldadocunata mandajpishmi, Pablota huatachishcamantaca achcata mancharirca.

Tandanacushca mandajcunapajmanmi Pablotaca apashca

30Cayandij punllaca, judiocuna imamanta Pablota juchachicushcata yachashataj nishpami, pushaj curacunatapish, tucui caishuj tandanacushca mandajcunatapish cayarca. Chaimantami Pablotaca, huatashca cadenamanta cacharichishpa, paicunapaj ñaupajman pusharca.

Nueva Versión Internacional

Hechos 22:1-30

1«Padres y hermanos, escuchen ahora mi defensa».

2Al oír que hablaba en hebreo, guardaron más silencio.

Pablo continuó: 3«Yo soy judío, nacido en Tarso de Cilicia, pero criado en esta ciudad. Bajo la tutela de Gamaliel recibí instrucción cabal en la Ley de nuestros antepasados, y fui tan celoso de Dios como cualquiera de ustedes lo es hoy día. 4Perseguí a muerte a los seguidores de este Camino; arresté y encarcelé a hombres y mujeres por igual. 5Así lo pueden atestiguar el sumo sacerdote y todo el Consejo de líderes religiosos. Incluso obtuve de parte de ellos cartas de extradición para nuestros hermanos judíos en Damasco, y fui allá con el fin de traer presos a Jerusalén a los que encontrara, para que fueran castigados.

6»Sucedió que a eso del mediodía, cuando me acercaba a Damasco, una intensa luz del cielo relampagueó de repente a mi alrededor. 7Caí al suelo y oí una voz que me decía: “Saulo, Saulo, ¿por qué me persigues?”. 8“¿Quién eres, Señor?”, pregunté. “Yo soy Jesús de Nazaret, a quien tú persigues”, me contestó él. 9Los que me acompañaban vieron la luz, pero no percibieron la voz del que me hablaba. 10“¿Qué debo hacer, Señor?”, le pregunté. “Levántate —dijo el Señor—, y entra en Damasco. Allí se te dirá todo lo que se ha dispuesto que hagas”. 11Mis compañeros me llevaron de la mano hasta Damasco porque el resplandor de aquella luz me había dejado ciego.

12»Vino a verme un tal Ananías, hombre devoto que observaba la Ley y a quien respetaban mucho los judíos que allí vivían. 13Se puso a mi lado y me dijo: “Hermano Saulo, ¡recibe la vista!”. Y en aquel mismo instante recobré la vista y pude verlo. 14Luego dijo: “El Dios de nuestros antepasados te ha escogido para que conozcas su voluntad, y para que veas al Justo y oigas las palabras de su boca. 15Tú le serás testigo ante toda persona de lo que has visto y oído. 16Y ahora, ¿qué esperas? Levántate, bautízate y lávate de tus pecados, invocando su nombre”.

17»Cuando volví a Jerusalén, mientras oraba en el Templo tuve una visión 18y vi al Señor que me hablaba: “¡Date prisa! Sal inmediatamente de Jerusalén, porque no aceptarán tu testimonio acerca de mí”. 19“Señor —le respondí—, ellos saben que yo andaba de sinagoga en sinagoga encarcelando y azotando a los que creen en ti; 20y, cuando se derramaba la sangre de tu testigo Esteban, ahí estaba yo, dando mi aprobación y cuidando la ropa de quienes lo mataban”. 21Pero el Señor me respondió: “Vete; yo te enviaré lejos, a los no judíos”».

Pablo el ciudadano romano

22La multitud estuvo escuchando a Pablo hasta que pronunció esas palabras. Entonces levantaron la voz y gritaron: «¡Bórralo de la tierra! ¡Ese tipo no merece vivir!».

23Como seguían gritando, tirando sus mantos y arrojando polvo al aire, 24el comandante ordenó que metieran a Pablo en el cuartel. Mandó que lo interrogaran a latigazos con el fin de averiguar por qué gritaban así contra él. 25Cuando lo estaban sujetando con correas para azotarlo, Pablo dijo al centurión que estaba allí:

—¿Permite la ley que ustedes azoten a un ciudadano romano antes de ser juzgado?

26Al oír esto, el centurión fue y avisó al comandante.

—¿Qué va a hacer usted? Resulta que ese hombre es ciudadano romano.

27El comandante se acercó a Pablo y le dijo:

—Dime, ¿eres ciudadano romano?

—Sí, lo soy.

28—A mí me costó una fortuna adquirir mi ciudadanía —dijo el comandante.

—Pues yo la tengo de nacimiento —respondió Pablo.

29Los que iban a interrogarlo se retiraron enseguida. Al darse cuenta de que Pablo era ciudadano romano, el comandante mismo se asustó de haberlo encadenado.

Pablo ante el Consejo

30Al día siguiente, como el comandante quería saber con certeza de qué acusaban los judíos a Pablo, lo desató y mandó que se reunieran los jefes de los sacerdotes y el Consejo en pleno. Luego llevó a Pablo para que compareciera ante ellos.