Hechos 11 – MTDS & BDS

Mushuj Testamento Diospaj Shimi

Hechos 11:1-30

Mana israelcunahuan tandanacushcatami crijcunaca Pedrota rimashca

1Mana israelcunaman Diospaj Shimita huillajpica, paicunapish crircacunami. Chaitaca huillagrichun mingashcacunapish, Judeapi causaj tucui crijcunapish uyarcacunami. 2Chaimantami Jerusalenman Pedro tigrajpica, cʼari charishca aicha punta carata pʼitichishca crijcunaca rimarcacuna. 3Paicunaca:

—¿Ima nishpataj canca, chai cʼari charishca aicha punta carata mana pʼitichishcacunapaj huasiman rishpa, paicunahuan micurcangui?— nircacunami.

4Chaimantami Pedroca, tucui imalla tucushcataca callarishpa cashna parlarca:

5—Ñucaca Jopepi Diosta mañacushpami, muscucuj shina cashnata ricurcani: Chuscu puntapi huatashca jatun linsomi jahua pachamanta ñucapajman uriyamurca. 6Chai linso shinapi tiyajta alli ricushpaca, chuscu chaquiyujcunata, sacha animalcunata, llucashpa purijcunata, pajarocunatapishmi ricurcani. 7Chaita ricucushpaca: “Pedro, jatari, huañuchishpa micui” nijtami uyarcani. 8Shina nijpi ñucaca: “Mana, Apu Jesús, ñucaca imapish mana micuna mapacunataca, manataj micushcanichu” nircanimi. 9Ñuca chashna nijpipish, jahua pachamanta Rimajca cutinllatajmi: “Taita Dios chuyayachishcataca, ama ‘Mapami’ nichu” nirca. 10Quimsa cutin ricuchishpaca, cutin jahua pachaman aparcallami.

11Chai qʼuipaca, ñuca poźacun huasimanca quimsa runacuna ñapish chayarcallami. Paicunataca, Cesareamantami ñucata pushanaman cachashca carca. 12Paicuna chayajpica, Diospaj Espiritumi ñucataca: “Paicunahuan rilla. Rina, mana rinata ama yuyacuichu” nirca. Shina nijpica cai sujta huauquicunandijmi, Corneliopaj huasiman rircani. 13Chaipimi paica, paipaj huasipi ángel ricurishpa cashna nishcata parlarca: “ ‘Pedro nishca Simonta, Jopemanta pushanaman cachai. 14Paimi, canpish, cambaj huasi ucupuracunapish ima shina quishpirina cashcataca huillanga’ nircami” nishpamari parlarca.

15Ña ñuca paicunaman huillai callarijpica, sarun ñucanchijpajman uriyaj shinallatajmi, jucha illaj Espíritu paicunapajmanpish uriyarca. 16Chashna tucujpimi, Apunchij Jesús cashna nishcata yuyarircani: “Juanca yacullahuanmi bautiźarca. Ashtahuanpish cancunaca, asha punllacuna qʼuipaca, jucha illaj Espirituhuanmi bautiźashca canguichij” nircamari. 17Pai nishca shinallatajmari Taita Diosca, paicunamanpish, Apunchij Jesusta crijllapi Paipaj Espirituta cuna tucushca. Pai chashna rurasha nishcataca ñucaca, ¿ima cashpataj jarcashari?— nircami.

18Chashna nijpica, ña mana ashtahuan pʼiñarishpami:

—¡Taita Diosca, mana israelcunatapish paipajman cutirishpa, huiñai causaita chari tucunata cushcami!— nishpami, Diostaca alabarcacuna.

Antioquiapimi crijcuna mirarishca

19Estebanta huañuchishpaca, caishuj crijcunatapish llaquichircacunami. Chaimantami paicunaca, Feniciaman, Chipreman, Antioquiaman urata, janajta rircacuna. Paicunaca, chai llajtacunaman rishpapish, alli huillaitaca judiocunallamanmi huillarcacuna. 20Chashna cajpipish, Chipremanta, Cirenemanta, Antioquiaman shamuj maijan crijcunaca, griegota rimaj judiocunamanpish, Apunchij Jesusmanta alli huillaita huillarcacunami. 21Apunchij Jesús paicunahuan cajpimi, achcacuna Paita crishpa cutirircacuna.

22Jerusalenpi causacuj tandanacushca crijcuna chaita yachashpaca, Bernabetami Antioquiaman cacharcacuna. 23Pai chaiman chayashpaca, mana cʼuyaipajcuna cajpipish chaipi causajcunata Taita Dios cʼuyashcata ricushpaca cushicurcami. Chaimantami, paica tucuicunata: “Apunchij Jesusta crishpa caticushcamantaca, pajta saquiringuichijman” nishpa cunarca.

24Bernabeca, jucha illaj Espirituhuan junda, alli runa, alli crijmi carca. Alli huillaita pai huillajpica, achcacunami Apunchij Jesusta crircacuna.

25Chaipi achca crijcuna mirarijpimi, Bernabeca Saulota mashcashpa Tarsoman rirca. 26Saulohuan chaipi tupashpaca, Antioquiaman pushashpami, tandanacushca crijcunahuan huata jundata causarcacuna. Chai tucui huatapimi achcacunata yachachirca. Antioquiapimi crijcunataca: “Cristota catijcuna” nishpa, punta shutichircacuna.

27Chai punllacunami, Dios ima nishcata shuj huillajcuna Jerusalenmanta Antioquiaman uriyamurcacuna. 28Chaipimi Diospaj Espirituca, paicunapuramanta Agabo shuti runamanca huillana yuyaita curca. Chaimantami pai shayarishpaca, tucui cai pachapi jatun yaricai tiyagrishcata huillarca. Chaica Claudio mandacui punllacunapimi pajtarca. 29Chaimantami Antioquiapi causacuj crijcunaca, paicuna imallata cui tucushcataca, Judea llajta crijcunaman cungapaj cachanata yuyarircacuna. 30Paicuna cushpa tandachishcataca, Judea llajta crijcunata cunaj yuyajcunaman cuchunmi, Bernabeman Sauloman mingashpa cacharcacuna.

La Bible du Semeur

Actes 11:1-30

Le rapport de Pierre aux croyants de Jérusalem

1Les apôtres et les frères qui habitaient la Judée apprirent que les non-Juifs venaient d’accepter la Parole de Dieu. 2Et dès que Pierre fut de retour à Jérusalem, les croyants d’origine juive lui firent des reproches : 3Comment ! lui dirent-ils, tu es entré chez des incirconcis et tu as mangé avec eux !

4Mais Pierre se mit à leur exposer, point par point, ce qui s’était passé.

5– Pendant mon séjour à Jaffa, dit-il, j’étais en train de prier, quand je suis tombé en extase et j’ai eu une vision : une sorte de grande toile, tenue aux quatre coins, est descendue du ciel et elle est venue tout près de moi. 6J’ai regardé attentivement ce qu’il y avait dedans et j’ai vu des quadrupèdes, des bêtes sauvages, des reptiles et des oiseaux. 7J’ai entendu alors une voix qui me disait : « Lève-toi, Pierre, tue ces bêtes et mange-les. » 8Mais j’ai répondu : « Oh ! non, Seigneur, car jamais de ma vie je n’ai rien mangé de souillé ou d’impur. » 9La voix céleste s’est fait entendre une deuxième fois : « Ce que Dieu a déclaré pur, ce n’est pas à toi de le considérer comme impur. »

10Cela est arrivé trois fois, puis tout a disparu dans le ciel.

11Et voilà qu’au même moment trois hommes sont arrivés à la maison où nous nous trouvions11.11 Certains manuscrits ont : je me trouvais.. Ils venaient de Césarée et avaient été envoyés vers moi. 12Alors l’Esprit me dit d’aller avec eux sans hésiter. Je pris donc avec moi les six frères que voici et nous nous sommes rendus chez cet homme.

13Celui-ci nous a raconté qu’un ange lui était apparu dans sa maison et lui avait dit : « Envoie quelqu’un à Jaffa pour faire venir chez toi Simon, surnommé Pierre. 14Il te dira comment toi et tous les tiens vous serez sauvés. »

15J’ai donc commencé à leur parler, quand l’Esprit Saint est descendu sur eux, de la même manière qu’il était descendu sur nous au commencement. 16Aussitôt, je me suis souvenu de cette parole du Seigneur :

Jean a baptisé dans de l’eau, mais vous,

vous serez baptisés dans le Saint-Esprit.

17Puisque Dieu leur a accordé le même don qu’à nous quand nous avons cru, qui étais-je, moi, pour pouvoir m’opposer à Dieu ?

18Ce récit les apaisa et ils louèrent Dieu et dirent : Dieu a aussi donné aux non-Juifs de changer pour recevoir la vie.

La Parole annoncée aux non-Juifs à Antioche

19Les disciples s’étaient dispersés lors de la persécution survenue après la mort d’Etienne. Ils allèrent jusqu’en Phénicie, dans l’île de Chypre et à Antioche11.19 Antioche: capitale de la province romaine de Syrie. Troisième ville de l’Empire romain (après Rome et Alexandrie). Appelée souvent Antioche de Syrie pour la distinguer d’Antioche de Pisidie (voir 13.14)., mais ils n’annonçaient la Parole qu’aux Juifs. 20Toutefois, quelques-uns d’entre eux, qui étaient originaires de Chypre et de Cyrène, se rendirent à Antioche et s’adressèrent aussi aux non-Juifs11.20 Certains manuscrits ont : des Juifs de culture grecque. en leur annonçant le Seigneur Jésus. 21Or le Seigneur était avec eux ; un grand nombre de personnes crurent et se convertirent au Seigneur.

22Bientôt l’Eglise qui était à Jérusalem apprit la nouvelle. Elle envoya Barnabas à Antioche. 23A son arrivée, il constata ce que la grâce de Dieu avait accompli et il en fut rempli de joie. Il encouragea donc tous les croyants à rester fidèles au Seigneur avec une ferme assurance. 24Barnabas était en effet un homme bienveillant, rempli d’Esprit Saint et de foi. Et un grand nombre de personnes s’attachèrent au Seigneur. 25Barnabas se rendit alors à Tarse pour y chercher Saul. Quand il l’eut trouvé, il l’amena avec lui à Antioche. 26Ils passèrent toute une année à travailler ensemble dans l’Eglise et enseignèrent beaucoup de gens. C’est à Antioche que, pour la première fois, les disciples de Jésus furent appelés « chrétiens ».

27A cette même époque, des prophètes se rendirent de Jérusalem à Antioche. 28L’un d’eux, nommé Agabus, se leva et prédit sous l’inspiration de l’Esprit qu’une grande famine sévirait bientôt dans le monde entier11.28 Le monde entier: expression qui désigne souvent l’Empire romain (voir Lc 2.1-2).. Elle eut lieu, en effet, sous le règne de l’empereur Claude11.28 Claude: empereur romain qui a régné de 41 à 54 apr. J.-C. La famine a sévi dans diverses provinces romaines entre 46 et 48.. 29Les disciples d’Antioche décidèrent alors de donner, chacun selon ses moyens, et d’envoyer des secours aux frères qui habitaient la Judée. 30C’est ce qu’ils firent : ils envoyèrent leurs dons aux responsables de l’Eglise par l’intermédiaire de Barnabas et de Saul11.30 Deuxième visite de Paul à Jérusalem, qui coïncide selon certains avec celle qu’il mentionne en Ga 2.1-10..