The Message

Zechariah 1

11-4 In the eighth month of the second year in the reign of Darius, God’s Message came to the prophet Zechariah son of Berechiah, son of Iddo: “God was very angry with your ancestors. So give to the people this Message from God-of-the-Angel-Armies: ‘Come back to me and I’ll come back to you. Don’t be like your parents. The old-time prophets called out to them, “A Message from God-of-the-Angel-Armies: Leave your evil life. Quit your evil practices.” But they ignored everything I said to them, stubbornly refused to listen.’

5-6 “And where are your ancestors now? Dead and buried. And the prophets who preached to them? Also dead and buried. But the Message that my servants the prophets spoke, that isn’t dead and buried. That Message did its work on your ancestors, did it not? It woke them up and they came back, saying, ‘He did what he said he would do, sure enough. We didn’t get by with a thing.’”

First Vision: Four Riders

On the twenty-fourth day of the eleventh month in the second year of the reign of Darius, the Message of God was given to the prophet Zechariah son of Berechiah, son of Iddo:

One night I looked out and saw a man astride a red horse. He was in the shadows in a grove of birches. Behind him were more horses—a red, a chestnut, and a white.

I said, “Sir, what are these horses doing here? What’s the meaning of this?”

The Angel-Messenger said, “Let me show you.”

10 Then the rider in the birch grove spoke up, “These are the riders that God sent to check things out on earth.”

11 They reported their findings to the Angel of God in the birch grove: “We have looked over the whole earth and all is well. Everything’s under control.”

12 The Angel of God reported back, “O God-of-the-Angel-Armies, how long are you going to stay angry with Jerusalem and the cities of Judah? When are you going to let up? Isn’t seventy years long enough?”

13-15 God reassured the Angel-Messenger—good words, comforting words—who then addressed me: “Tell them this. Tell them that God-of-the-Angel-Armies has spoken. This is God’s Message: ‘I care deeply for Jerusalem and Zion. I feel very possessive of them. But I’m thoroughly angry with the godless nations that act as if they own the whole world. I was only moderately angry earlier, but now they’ve gone too far. I’m going into action.

16-17 “‘I’ve come back to Jerusalem, but with compassion this time.’
    This is God speaking.
‘I’ll see to it that my Temple is rebuilt.’
    A Decree of God-of-the-Angel-Armies!
‘The rebuilding operation is already staked out.’
    Say it again—a Decree of God-of-the-Angel-Armies:
‘My cities will prosper again,
    God will comfort Zion again,
    Jerusalem will be back in my favor again.’”

Second Vision: Four Horns and Four Blacksmiths

18 I looked up, and was surprised by another vision: four horns!

19 I asked the Messenger-Angel, “And what’s the meaning of this?”

He said, “These are the powers that have scattered Judah, Israel, and Jerusalem abroad.”

20 Then God expanded the vision to include four blacksmiths.

21 I asked, “And what are these all about?”

He said, “Since the ‘horns’ scattered Judah so badly that no one had any hope left, these blacksmiths have arrived to combat the horns. They’ll dehorn the godless nations who used their horns to scatter Judah to the four winds.”

Nouă Traducere În Limba Română

Zaharia 1

Chemare la pocăinţă

1În luna a opta, în cel de-al doilea an[a] al domniei lui Darius, Cuvântul Domnului a venit la profetul Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, şi i-a zis:

Domnul s-a mâniat foarte tare pe strămoşii voştri! Spune-le deci celor din popor că aşa vorbeşte Domnul Oştirilor[b]: «Întoarceţi-vă la Mine, zice Domnul Oştirilor, şi mă voi întoarce şi Eu la voi, zice Domnul Oştirilor. Nu fiţi ca strămoşii voştri, cărora le proclamau profeţii din vechime, zicându-le din partea Domnului Oştirilor: ‘Întoarceţi-vă de la căile voastre cele rele, de la faptele voastre cele rele!’ Ei n-au ascultat şi nici măcar nu Mi-au dat atenţie, zice Domnul. Unde sunt acum strămoşii voştri? Cât despre profeţi, trăiesc ei oare veşnic? Totuşi cuvintele şi hotărârile pe care le poruncisem slujitorilor Mei, profeţii, n-au atins ele, în cele din urmă, inima părinţilor voştri?»

Atunci ei s-au întors şi au spus: «Domnul Oştirilor ne-a făcut aşa cum hotărâse să ne facă, ca urmare a căilor şi a faptelor noastre.»“

Prima viziune: omul dintre mirţi

În a douăzeci şi patra zi a lunii a unsprezecea, adică luna Şebat[c], în cel de-al doilea an al domniei lui Darius, Cuvântul Domnului a venit la profetul Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido. Zaharia a zis:

„M-am uitat în timpul nopţii şi iată că un bărbat era călare pe un cal roşu! El stătea între mirţii din vale, iar în urma lui erau cai roşii, bruni şi albi. Eu am întrebat:

– Ce sunt aceştia, stăpânul meu?

Îngerul care vorbea cu mine mi-a zis:

– Îţi voi arăta ce sunt!

10 Bărbatul care stătea între mirţi a răspuns:

– Aceştia sunt cei pe care i-a trimis Domnul să străbată pământul.

11 Ei i-au vorbit îngerului[d] Domnului, care stătea între mirţi, astfel: «Am străbătut pământul şi iată că tot pământul este liniştit şi în pace!»

12 Atunci îngerul Domnului a întrebat:

– Doamne al Oştirilor, până când nu vei avea milă de Ierusalim şi de cetăţile lui Iuda, pe care ai fost mânios în aceşti şaptezeci de ani[e]?

13 Domnul i-a răspuns cu vorbe bune îngerului care vorbea cu mine, cu vorbe de mângâiere.

14 Apoi îngerul care vorbea cu mine mi-a zis:

– Vesteşte şi zi că aşa vorbeşte Domnul Oştirilor: «Sunt gelos pentru Ierusalim, am o mare gelozie pentru Sion, 15 dar sunt plin de mânie împotriva neamurilor care trăiesc fără grijă, căci Eu mă supărasem numai puţin însă ele au mărit nenorocirea!»

16 De aceea, aşa vorbeşte Domnul: «Mă întorc cu milă spre Ierusalim: Casa Mea de acolo va fi rezidită, zice Domnul Oştirilor, iar frânghia de măsurat va fi întinsă peste Ierusalim!»

17 Vesteşte mai departe şi spune că aşa vorbeşte Domnul Oştirilor: «Cetăţile Mele se vor revărsa din nou de belşug! Domnul va mângâia iarăşi Sionul şi va alege din nou Ierusalimul!»“

A doua viziune: cele patru coarne şi cei patru artizani

18 Atunci mi-am ridicat ochii, m-am uitat şi am văzut patru coarne. 19 L-am întrebat pe îngerul care vorbea cu mine:

– Ce înseamnă acestea?

El mi-a răspuns:

– Acestea sunt coarnele care au împrăştiat Iuda, Israelul şi Ierusalimul.

20 Domnul mi-a arătat patru meşteşugari.

21 – Ce vin să facă aceştia? am întrebat eu.

El mi-a răspuns:

– Acelea sunt coarnele care l-au împrăştiat pe Iuda, astfel încât nici un om nu a mai putut ridica capul. Dar aceşti meşteşugari au venit să le sperie şi să taie coarnele neamurilor care şi-au ridicat cornul împotriva ţării lui Iuda, ca s-o împrăştie.

Notas al pie

  1. Zaharia 1:1 Octombrie-noiembrie 520 î.Cr.; Zaharia a fost contemporan cu Hagai (vezi nota de la Hagai 1:1)
  2. Zaharia 1:3 Ebr.: YHWH Ţevaot. Termenul ebraic pentru oştiri se poate referi: (1) la oştirile lui Israel (Ex. 7:4; Ps. 44:9 – v. 10 în TM); (2) la corpurile cereşti (Gen. 2:1; Deut. 4:19; Is. 40:26); (3) la îngeri (Ios. 5:14; 1 Regi 22:19; Ps. 148:2); probabil acest titlu face referire la suveranitatea lui Dumnezeu peste orice putere din univers; peste tot în carte
  3. Zaharia 1:7 15 februarie 519 î.Cr.
  4. Zaharia 1:11 Sau: Îngerului; peste tot în carte
  5. Zaharia 1:12 Vezi Ier. 25:11-12