The Message

Psalm 90

A Prayer of Moses, Man of God

11-2 God, it seems you’ve been our home forever;
    long before the mountains were born,
Long before you brought earth itself to birth,
    from “once upon a time” to “kingdom come”—you are God.

3-11 So don’t return us to mud, saying,
    “Back to where you came from!”
Patience! You’ve got all the time in the world—whether
    a thousand years or a day, it’s all the same to you.
Are we no more to you than a wispy dream,
    no more than a blade of grass
That springs up gloriously with the rising sun
    and is cut down without a second thought?
Your anger is far and away too much for us;
    we’re at the end of our rope.
You keep track of all our sins; every misdeed
    since we were children is entered in your books.
All we can remember is that frown on your face.
    Is that all we’re ever going to get?
We live for seventy years or so
    (with luck we might make it to eighty),
And what do we have to show for it? Trouble.
    Toil and trouble and a marker in the graveyard.
Who can make sense of such rage,
    such anger against the very ones who fear you?

12-17 Oh! Teach us to live well!
    Teach us to live wisely and well!
Come back, God—how long do we have to wait?—
    and treat your servants with kindness for a change.
Surprise us with love at daybreak;
    then we’ll skip and dance all the day long.
Make up for the bad times with some good times;
    we’ve seen enough evil to last a lifetime.
Let your servants see what you’re best at—
    the ways you rule and bless your children.
And let the loveliness of our Lord, our God, rest on us,
    confirming the work that we do.
    Oh, yes. Affirm the work that we do!

Nouă Traducere În Limba Română

Psalmii 90

CARTEA A PATRA

Psalmul 90

O rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu

Stăpâne, Tu ai fost adăpostul nostru
    generaţii la rând.
Înainte ca să se fi născut munţii,
    înainte ca Tu să fi plăsmuit pământul şi lumea,
        din veşnicie până în vecie, Tu eşti Dumnezeu.

Tu întorci pe oameni în ţărână,
    spunându-le: „Întoarceţi-vă, fii ai omului!“
Da, o mie de ani înaintea Ta
    sunt ca ziua de ieri care a trecut,
        ca o strajă a nopţii[a].
Tu îi mături pe oameni ca prin somn;
    ei sunt ca iarba care răsare dimineaţa.
Deşi răsare dimineaţa, ea trece iute,
    aşa încât seara este veştejită şi se usucă.

Suntem mistuiţi de mânia Ta
    şi îngroziţi de furia Ta.
Ai pus vina noastră înaintea Ta
    şi ai adus păcatele noastre ascunse la lumina feţei Tale.
Toate zilele noastre trec sub apăsarea mâniei Tale;
    anii noştri se sfârşesc repede, ca un geamăt.
10 Deşi anii noştri ajung la şaptezeci,
    iar dacă avem putere – chiar până la optzeci,
cei mai mulţi dintre ei sunt[b] numai necaz şi trudă,
    căci trec repede, iar noi zburăm.

11 Cine cunoaşte însă tăria mâniei Tale
    şi teama pe care o insuflă furia Ta?[c]
12 Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele,
    ca să avem parte de o inimă înţeleaptă!

13 Întoarce-Te, Doamne! Cât vei mai zăbovi?
    Ai milă de slujitorii Tăi!
14 Dimineaţa satură-ne cu îndurarea Ta,
    iar noi vom striga de bucurie şi ne vom veseli în toate zilele noastre.
15 Înveseleşte-ne pentru tot atâtea zile câte ne-ai asuprit
    şi pentru tot atâţia ani câţi am văzut nenorocirea!
16 Să se arate slujitorilor Tăi lucrarea Ta
    şi maiestatea Ta – fiilor lor!

17 Fie peste noi bunăvoinţa[d] Stăpânului, Dumnezeul nostru.
    Statorniceşte pentru noi lucrarea mâinilor noastre!
        Da, statorniceşte lucrarea mâinilor noastre!

Notas al pie

  1. Psalmii 90:4 Vezi nota de la 63:6
  2. Psalmii 90:10 Sau: slava [mândria] lor este;
  3. Psalmii 90:11 Sau: Căci furia Ta este pe măsura fricii insuflate de Tine. Sensul ebraic al propoziţiei este nesigur
  4. Psalmii 90:17 Sau: splendoarea