The Message

Psalm 73

An Asaph Psalm

11-5 No doubt about it! God is good—
    good to good people, good to the good-hearted.
But I nearly missed it,
    missed seeing his goodness.
I was looking the other way,
    looking up to the people
At the top,
    envying the wicked who have it made,
Who have nothing to worry about,
    not a care in the whole wide world.

6-10 Pretentious with arrogance,
    they wear the latest fashions in violence,
Pampered and overfed,
    decked out in silk bows of silliness.
They jeer, using words to kill;
    they bully their way with words.
They’re full of hot air,
    loudmouths disturbing the peace.
People actually listen to them—can you believe it?
    Like thirsty puppies, they lap up their words.

11-14 What’s going on here? Is God out to lunch?
    Nobody’s tending the store.
The wicked get by with everything;
    they have it made, piling up riches.
I’ve been stupid to play by the rules;
    what has it gotten me?
A long run of bad luck, that’s what—
    a slap in the face every time I walk out the door.

15-20 If I’d have given in and talked like this,
    I would have betrayed your dear children.
Still, when I tried to figure it out,
    all I got was a splitting headache . . .
Until I entered the sanctuary of God.
    Then I saw the whole picture:
The slippery road you’ve put them on,
    with a final crash in a ditch of delusions.
In the blink of an eye, disaster!
    A blind curve in the dark, and—nightmare!
We wake up and rub our eyes. . . . Nothing.
    There’s nothing to them. And there never was.

21-24 When I was beleaguered and bitter,
    totally consumed by envy,
I was totally ignorant, a dumb ox
    in your very presence.
I’m still in your presence,
    but you’ve taken my hand.
You wisely and tenderly lead me,
    and then you bless me.

25-28 You’re all I want in heaven!
    You’re all I want on earth!
When my skin sags and my bones get brittle,
    God is rock-firm and faithful.
Look! Those who left you are falling apart!
    Deserters, they’ll never be heard from again.
But I’m in the very presence of God
    oh, how refreshing it is!
I’ve made Lord God my home.
    God, I’m telling the world what you do!

Nouă Traducere În Limba Română

Psalmii 73

CARTEA A TREIA

Psalmul 73

Un psalm al lui Asaf

Da, bun este Dumnezeu cu Israel,
    cu cei cu inima curată.

Cât despre mine, era să mi se îndoaie picioarele,
    era cât pe ce să-mi alunece paşii,
căci îi invidiam pe cei lăudăroşi
    când vedeam bunăstarea celor răi.

Căci ei n-au parte de remuşcări până la moarte,
    iar trupul le este plin de grăsime.[a]
N-au parte de necazul muritorului de rând
    şi nu sunt loviţi ca ceilalţi oameni.
De aceea mândria le atârnă de gât ca o podoabă,
    iar violenţa îi înveleşte ca o manta;
li se bulbucă ochii de grăsime,[b]
    iar imaginaţiile inimii lor întrec măsura;[c]
batjocoresc şi vorbesc cu răutate;
    vorbesc de sus, ameninţând cu asuprire;
îşi înalţă gura până la ceruri,
    iar limba lor cutreieră pământul.
10 De aceea poporul[d] se întoarce spre ei
    şi soarbe cuvintele lor ca apa.[e]
11 Ei zic: „Cum să ştie Dumnezeu
    şi cum ar putea afla Cel Preaînalt?“

12 Aşa sunt cei răi:
    liniştiţi pe vecie şi crescând în bogăţie.

13 Într-adevăr, degeaba mi-am curăţit inima
    şi mi-am spălat mâinile în nevinovăţie,
14 căci sunt lovit toată ziua
    şi am parte de pedeapsă în fiecare dimineaţă.
15 Dacă aş zice: „Vreau să pot vorbi şi eu aşa!“,
    iată că aş trăda neamul fiilor Tăi.
16 M-am gândit la aceste lucruri ca să le pricep,
    dar zadarnică mi-a fost truda,
17 până ce am venit la Sfântul Lăcaş al lui Dumnezeu
    şi am luat aminte la sfârşitul lor.

18 Într-adevăr, Tu îi aşezi în locuri alunecoase,
    îi arunci în dezastru.
19 Cum sunt pustiiţi într-o clipă!
    Sunt nimiciţi, sfârşiţi prin lovituri năprasnice.
20 Ca un vis la deşteptare, Stăpâne,
    aşa le lepezi chipul când Te trezeşti.

21 Când inima-mi era mâhnită
    şi eram străpuns în adâncul fiinţei mele,
22 eram ca o brută fără pricepere;
    eram ca dobitoacele înaintea Ta.

23 Însă eu totdeauna sunt cu Tine!
    Tu mă ţii de mâna dreaptă,
24 mă călăuzeşti cu sfatul Tău
    şi apoi mă vei lua în slavă.
25 Pe cine am eu în ceruri în afară de Tine?
    Iar pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni, ci doar în Tine.
26 Carnea şi inima pot să mi se prăpădească,
    dar Dumnezeu este stânca inimii mele
        şi partea mea de moştenire pe vecie.

27 Căci iată, cei ce se depărtează de Tine vor pieri.
    Tu-i nimiceşti pe toţi cei ce-Ţi sunt necredincioşi.
28 Cât despre mine, este bine să fiu lângă Dumnezeu.
    Am făcut din Stăpânul Domn adăpostul meu;
        voi povesti toate isprăvile Tale!

Notas al pie

  1. Psalmii 73:4 Sau: Căci n-au parte de durere, / iar trupul le este sănătos şi puternic.
  2. Psalmii 73:7 TM ; LXX şi Siriacă: din grăsimea lor se prelinge ticăloşia.
  3. Psalmii 73:7 Sau: răutatea inimii lor este dincolo de orice imaginaţie
  4. Psalmii 73:10 TM conţine: poporul lui, probabil cu referire la Israel, ca poporul lui Dumnezeu.
  5. Psalmii 73:10 Sensul ebraic al versetului este nesigur; în context se poate referi la cuvintele celor răi (vezi v. 11), care sunt considerate înţelepte de cei ce se uită cu jind la prosperitatea lor.