The Message

Psalm 40

A David Psalm

11-3 I waited and waited and waited for God.
    At last he looked; finally he listened.
He lifted me out of the ditch,
    pulled me from deep mud.
He stood me up on a solid rock
    to make sure I wouldn’t slip.
He taught me how to sing the latest God-song,
    a praise-song to our God.
More and more people are seeing this:
    they enter the mystery,
    abandoning themselves to God.

4-5 Blessed are you who give yourselves over to God,
    turn your backs on the world’s “sure thing,”
    ignore what the world worships;
The world’s a huge stockpile
    of God-wonders and God-thoughts.
Nothing and no one
    comes close to you!
I start talking about you, telling what I know,
    and quickly run out of words.
Neither numbers nor words
    account for you.

Doing something for you, bringing something to you—
    that’s not what you’re after.
Being religious, acting pious—
    that’s not what you’re asking for.
You’ve opened my ears
    so I can listen.

7-8 So I answered, “I’m coming.
    I read in your letter what you wrote about me,
And I’m coming to the party
    you’re throwing for me.”
That’s when God’s Word entered my life,
    became part of my very being.

9-10 I’ve preached you to the whole congregation,
    I’ve kept back nothing, God—you know that.
I didn’t keep the news of your ways
    a secret, didn’t keep it to myself.
I told it all, how dependable you are, how thorough.
    I didn’t hold back pieces of love and truth
For myself alone. I told it all,
    let the congregation know the whole story.

11-12 Now God, don’t hold out on me,
    don’t hold back your passion.
Your love and truth
    are all that keeps me together.
When troubles ganged up on me,
    a mob of sins past counting,
I was so swamped by guilt
    I couldn’t see my way clear.
More guilt in my heart than hair on my head,
    so heavy the guilt that my heart gave out.

13-15 Soften up, God, and intervene;
    hurry and get me some help,
So those who are trying to kidnap my soul
    will be embarrassed and lose face,
So anyone who gets a kick out of making me miserable
    will be heckled and disgraced,
So those who pray for my ruin
    will be booed and jeered without mercy.

16-17 But all who are hunting for you—
    oh, let them sing and be happy.
Let those who know what you’re all about
    tell the world you’re great and not quitting.
And me? I’m a mess. I’m nothing and have nothing:
    make something of me.
You can do it; you’ve got what it takes—
    but God, don’t put it off.

Nouă Traducere În Limba Română

Psalmii 40:1-17

Psalmul 40

Pentru dirijor. Un psalm al lui David.

1Am nădăjduit în Domnul,

iar El S‑a aplecat înspre mine

și mi‑a auzit strigătul meu după ajutor.

2M‑a scos din groapa pieirii,

din murdăria mocirlei.

Mi‑a pus piciorul pe stâncă

și mi‑a întărit pașii.

3Mi‑a pus în gură o cântare nouă,

o laudă pentru Dumnezeul nostru.

Mulți vor vedea, se vor teme

și se vor încrede în Domnul.

4Ferice de omul

care își pune încrederea în Domnul,

care nu se abate spre cei mândri

și nici spre cei ce se închină la idoli4 Sau: spre cei ce răspândesc minciuni.!

5Doamne, Dumnezeul meu,

multe sunt minunile și planurile Tale

pe care le‑ai făcut față de noi!

Nimeni nu se poate asemăna cu Tine!

Am vrut să le vestesc și să vorbesc despre ele,

dar sunt prea multe ca să le povestesc!

6Tu n‑ai dorit jertfă și dar de mâncare,

ci mi‑ai străpuns6 Sau: deschis (lit.: săpat). urechile.

Tu n‑ai cerut ardere‑de‑tot și jertfă pentru păcat.

7Atunci am zis: „Iată că vin!

În sulul cărții este scris despre mine.

8Îmi găsesc plăcerea să fac voia Ta, Dumnezeul meu.

Legea Ta este înăuntrul meu.“

9Vestesc dreptatea în adunarea cea mare;

Tu, Doamne, știi

că nu‑mi închid buzele!

10Nu ascund dreptatea Ta în inima mea,

ci vorbesc despre credincioșia și mântuirea Ta;

nu acopăr îndurarea și adevărul Tău

în adunarea cea mare.

11Doamne, nu‑Ți opri mila față de mine!

Fie ca îndurarea Ta și adevărul Tău să mă păzească întotdeauna!

12Căci rele fără număr m‑au înconjurat;

nelegiuirile mele m‑au copleșit

și nu mai sunt în stare să văd;

sunt mai multe decât perii capului meu

și‑mi înmoaie inima.

13Binevoiește, Doamne, să mă eliberezi!

Doamne, vino degrabă în ajutorul meu!

14Să se facă de râs și să rămână de rușine cu toții,

cei ce caută să‑mi spulbere viața!

Să dea înapoi și să fie umiliți

cei ce‑mi doresc răul!

15Să rămână înmărmuriți din cauza rușinii lor

cei ce‑mi zic: „Ha! Ha!“

16Să tresalte de veselie și să se bucure în Tine

toți cei ce Te caută!

Cei ce iubesc mântuirea Ta

să zică întotdeauna: „Mărit să fie Domnul!“

17Eu sunt sărac și nevoiaș.

Stăpânul Se va gândi la mine.

Tu ești ajutorul și izbăvitorul meu!

Dumnezeul meu, nu întârzia!