The Message

Psalm 18

A David Song, Which He Sang to God After Being Saved from All His Enemies and from Saul

11-2 I love you, God
    you make me strong.
God is bedrock under my feet,
    the castle in which I live,
    my rescuing knight.
My God—the high crag
    where I run for dear life,
    hiding behind the boulders,
    safe in the granite hideout.

I sing to God, the Praise-Lofty,
    and find myself safe and saved.

4-5 The hangman’s noose was tight at my throat;
    devil waters rushed over me.
Hell’s ropes cinched me tight;
    death traps barred every exit.

A hostile world! I call to God,
    I cry to God to help me.
From his palace he hears my call;
    my cry brings me right into his presence—
    a private audience!

7-15 Earth wobbles and lurches;
    huge mountains shake like leaves,
Quake like aspen leaves
    because of his rage.
His nostrils flare, bellowing smoke;
    his mouth spits fire.
Tongues of fire dart in and out;
    he lowers the sky.
He steps down;
    under his feet an abyss opens up.
He’s riding a winged creature,
    swift on wind-wings.
Now he’s wrapped himself
    in a trenchcoat of black-cloud darkness.
But his cloud-brightness bursts through,
    spraying hailstones and fireballs.
Then God thundered out of heaven;
    the High God gave a great shout,
    spraying hailstones and fireballs.
God shoots his arrows—pandemonium!
    He hurls his lightnings—a rout!
The secret sources of ocean are exposed,
    the hidden depths of earth lie uncovered
The moment you roar in protest,
    let loose your hurricane anger.

16-19 But me he caught—reached all the way
    from sky to sea; he pulled me out
Of that ocean of hate, that enemy chaos,
    the void in which I was drowning.
They hit me when I was down,
    but God stuck by me.
He stood me up on a wide-open field;
    I stood there saved—surprised to be loved!

20-24 God made my life complete
    when I placed all the pieces before him.
When I got my act together,
    he gave me a fresh start.
Now I’m alert to God’s ways;
    I don’t take God for granted.
Every day I review the ways he works;
    I try not to miss a trick.
I feel put back together,
    and I’m watching my step.
God rewrote the text of my life
    when I opened the book of my heart to his eyes.

25-27 The good people taste your goodness,
The whole people taste your health,
The true people taste your truth,
The bad ones can’t figure you out.
You take the side of the down-and-out,
But the stuck-up you take down a peg.

28-29 Suddenly, God, you floodlight my life;
    I’m blazing with glory, God’s glory!
I smash the bands of marauders,
    I vault the highest fences.

30 What a God! His road
    stretches straight and smooth.
Every God-direction is road-tested.
    Everyone who runs toward him
Makes it.

31-42 Is there any god like God?
    Are we not at bedrock?
Is not this the God who armed me,
    then aimed me in the right direction?
Now I run like a deer;
    I’m king of the mountain.
He shows me how to fight;
    I can bend a bronze bow!
You protect me with salvation-armor;
    you hold me up with a firm hand,
    caress me with your gentle ways.
You cleared the ground under me
    so my footing was firm.
When I chased my enemies I caught them;
    I didn’t let go till they were dead men.
I nailed them; they were down for good;
    then I walked all over them.
You armed me well for this fight,
    you smashed the upstarts.
You made my enemies turn tail,
    and I wiped out the haters.
They cried “uncle”
    but Uncle didn’t come;
They yelled for God
    and got no for an answer.
I ground them to dust; they gusted in the wind.
    I threw them out, like garbage in the gutter.

43-45 You rescued me from a squabbling people;
    you made me a leader of nations.
People I’d never heard of served me;
    the moment they got wind of me they listened.
The foreign devils gave up; they came
    on their bellies, crawling from their hideouts.

46-48 Live, God! Blessings from my Rock,
    my free and freeing God, towering!
This God set things right for me
    and shut up the people who talked back.
He rescued me from enemy anger,
    he pulled me from the grip of upstarts,
He saved me from the bullies.

49-50 That’s why I’m thanking you, God,
    all over the world.
That’s why I’m singing songs
    that rhyme your name.
God’s king takes the trophy;
    God’s chosen is beloved.
I mean David and all his children—
    always.

Nouă Traducere În Limba Română

Psalmii 18

Psalmul 18

Pentru dirijor. Al lui David, robul Domnului. David I-a dedicat Domnului cuvintele acestui cântec în ziua în care l-a eliberat din mâna tuturor duşmanilor lui şi din mâna lui Saul. El a zis:

Te iubesc, Doamne, Tăria mea!

    Domnul este stânca mea, fortăreaţa mea şi izbăvitorul meu!
Dumnezeul meu este stânca mea în Care mă adăpostesc,
    scutul meu, cornul[a] mântuirii mele, întăritura mea!
Eu Îl chem în ajutor pe Domnul, Care este vrednic de laudă,
    şi sunt izbăvit de duşmanii mei.

Mă înfăşuraseră legăturile morţii,
    mă copleşiseră şuvoaiele nimicirii.
Legăturile Locuinţei Morţilor mă împresuraseră,
    mă prinseseră laţurile morţii.
Dar în necazul meu L-am chemat pe Domnul,
    am strigat către Dumnezeul meu.
El a ascultat glasul meu din Templul Său cel Sfânt
    şi strigătul meu a ajuns înaintea Lui, până la urechile Sale.

Atunci s-a zguduit şi s-a cutremurat pământul,
    temeliile munţilor s-au zdruncinat,
        s-au clătinat, pentru că El se mâniase.
Ţâşnea fum din nările Lui
    şi foc mistuitor din gura Lui,
        cărbuni aprinşi ieşeau din ea.
A aplecat cerurile şi a coborât;
    nori negri erau sub picioarele Lui.
10 Călărea pe un heruvim, zbura,
    plutea pe aripile vântului.
11 Întunericul Şi-l aşternuse drept învelitoare, iar împrejurul Lui, drept acoperământ,
    erau ape întunecoase şi nori deşi.
12 Din strălucirea care se oglindea înaintea Sa, prin norii Lui,
    ieşea grindină şi cărbuni aprinşi.
13 Domnul a tunat din ceruri,
    Cel Preaînalt Şi-a făcut auzit glasul,
        răspândind grindină şi cărbuni aprinşi[b].
14 Şi-a aruncat săgeţile, risipindu-i pe duşmani;
    a trimis fulgerele şi i-a pus pe fugă.
15 La mustrarea Ta, Doamne,
    la suflarea nărilor Tale,
s-au văzut albiile apelor
    şi s-au descoperit temeliile lumii.

16 El S-a întins din înălţime şi m-a apucat,
    m-a scos din apele cele mari,
17 m-a izbăvit de duşmanul meu cel puternic
    şi de vrăjmaşii mei, căci erau mai tari decât mine.
18 Ei m-au înfruntat în ziua necazului meu,
    dar Domnul mi-a fost sprijin.
19 El m-a scos la loc larg,
    m-a izbăvit, pentru că El Îşi găseşte plăcerea în mine.

20 Domnul mi-a răsplătit după dreptatea mea,
    mi-a făcut după curăţia mâinilor mele,
21 căci am păzit căile Domnului
    şi nu m-am făcut vinovat faţă de Dumnezeul meu.
22 Toate judecăţile Lui sunt înaintea mea
    şi nu am îndepărtat hotărârile Lui de la mine.
23 Am fost integru înaintea Lui
    şi m-am păzit de nelegiuire.
24 Domnul mi-a răsplătit după dreptatea mea,
    după curăţia mâinilor mele înaintea ochilor Săi.

25 Cu cel credincios Tu Te arăţi credincios,
    cu cel drept Tu Te arăţi drept,
26 cu cel integru Tu Te arăţi integru,
    dar cu cel înşelător Tu Te porţi după înşelăciunea lui.
27 Tu mântuieşti poporul smerit,
    dar smereşti pe cel cu ochii trufaşi.
28 Tu îmi aprinzi candela, Doamne!
    Dumnezeul meu îmi luminează întunericul!
29 Cu Tine mă năpustesc asupra năvălitorilor!
    Cu Dumnezeul meu sar peste zidul întărit!

30 Cât despre Dumnezeu, calea Lui este desăvârşită,
    cuvintele[c] Domnului sunt încercate;
        El este un scut pentru toţi cei ce se se adăpostesc în El.
31 Cine este Dumnezeu în afară de Domnul?
    Cine este Stâncă în afară de Dumnezeul nostru?
32 Dumnezeu este Cel Ce m-a încins cu tărie
    şi mi-a făcut desăvârşită calea.
33 El mi-a făcut picioarele ca ale ciutelor
    şi m-a aşezat pe înălţimi.
34 Îmi deprinde mâinile pentru luptă,
    astfel încât braţele mele întind arcul de aramă.
35 Tu îmi dai scutul mântuirii Tale,
    dreapta Ta mă sprijină,
        ajutorul[d] Tău mă face mare.
36 Tu-mi lărgeşti calea sub paşii mei,
    ca să nu-mi alunece picioarele[e].

37 Îmi urmăresc duşmanii şi-i ajung;
    nu mă întorc până nu-i prăpădesc.
38 Îi zdrobesc, de nu mai sunt în stare să se ridice;
    ei cad sub picioarele mele.
39 Tu mă încingi cu tărie pentru luptă
    şi-i smereşti pe vrăjmaşii mei sub picioarele mele.
40 Tu faci ca duşmanii mei să fugă dinaintea mea
    şi eu îi nimicesc pe cei ce mă urăsc.
41 Ei strigă după ajutor, dar nimeni nu-i izbăveşte;
    strigă către Domnul, dar El nu le răspunde.
42 Îi pisez făcându-i ca praful în bătaia vântului;
    îi calc ca pe noroiul de pe uliţe.

43 Tu mă scapi de învinuirile poporului,
    mă pui drept căpetenie a neamurilor;
        un popor pe care nu-l cunosc îmi slujeşte.
44 Fiii străinului dau înapoi în faţa mea;
    de îndată ce mă aud, mă ascultă.
45 Fiii străinului îngălbenesc
    şi ies tremurând din fortăreţele lor.

46 Domnul este viu!
    Binecuvântată să fie Stânca mea!
        Mărit să fie Dumnezeul mântuirii mele!
47 Dumnezeu este Cel Ce mă răzbună,
    Cel Care îmi supune popoare,
48         Cel Ce mă izbăveşte de vrăjmaşii mei.
Tu mă ridici deasupra duşmanilor mei
    şi mă scapi de omul asupritor.

49 De aceea Te voi lăuda printre neamuri, Doamne,
    şi voi cânta laudă Numelui Tău!
50 El dă mari izbăviri regelui Său
    şi arată îndurare unsului Său,
        lui David şi seminţei[f] lui în veac.

Notas al pie

  1. Psalmii 18:2 În concepţia antică cornul era un simbol al puterii sau al unui conducător puternic; prin urmare, sintagma cornul mântuirii mele ar putea fi tradusă şi cu mântuitorul meu puternic
  2. Psalmii 18:13 Cele mai multe mss TM; câteva mss TM, LXX (vezi şi 2 Sam. 22:14) nu conţin: grindină şi cărbuni aprinşi
  3. Psalmii 18:30 Lit.: cuvântul, fie cu sensul de poruncă, fie cu sensul de promisiune; este tradus ca plural pentru a-l deosebi de Cuvântul (dabar) Domnului
  4. Psalmii 18:35 Lit.: răspunsul Tău (la rugăciunile mele)
  5. Psalmii 18:36 Lit.: gleznele
  6. Psalmii 18:50 Termenul ebraic pentru sămânţă este un singular care se poate referi atât la un singur urmaş, cât şi la toţi urmaşii de pe linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca în cele mai multe cazuri termenul să exprime o ambiguitate intenţionată. În traducerea de faţă a fost redat fie literal, fie cu urmaş sau urmaşi, în funcţie de contextul literal şi de cel teologic