The Message

Psalm 109

A David Prayer

11-5 My God, don’t turn a deaf ear to my hallelujah prayer.
    Liars are pouring out invective on me;
Their lying tongues are like a pack of dogs out to get me,
    barking their hate, nipping my heels—and for no reason!
I loved them and now they slander me—yes, me!—
    and treat my prayer like a crime;
They return my good with evil,
    they return my love with hate.

6-20 Send the Evil One to accuse my accusing judge;
    dispatch Satan to prosecute him.
When he’s judged, let the verdict be “Guilty,”
    and when he prays, let his prayer turn to sin.
Give him a short life,
    and give his job to somebody else.
Make orphans of his children,
    dress his wife in widow’s weeds;
Turn his children into begging street urchins,
    evicted from their homes—homeless.
May the bank foreclose and wipe him out,
    and strangers, like vultures, pick him clean.
May there be no one around to help him out,
    no one willing to give his orphans a break.
Chop down his family tree
    so that nobody even remembers his name.
But erect a memorial to the sin of his father,
    and make sure his mother’s name is there, too—
Their sins recorded forever before God,
    but they themselves sunk in oblivion.
That’s all he deserves since he was never once kind,
    hounded the afflicted and heartbroken to their graves.
Since he loved cursing so much,
    let curses rain down;
Since he had no taste for blessing,
    let blessings flee far from him.
He dressed up in curses like a fine suit of clothes;
    he drank curses, took his baths in curses.
So give him a gift—a costume of curses;
    he can wear curses every day of the week!
That’s what they’ll get, those out to get me—
    an avalanche of just deserts from God.

21-25 Oh, God, my Lord, step in;
    work a miracle for me—you can do it!
Get me out of here—your love is so great!—
    I’m at the end of my rope, my life in ruins.
I’m fading away to nothing, passing away,
    my youth gone, old before my time.
I’m weak from hunger and can hardly stand up,
    my body a rack of skin and bones.
I’m a joke in poor taste to those who see me;
    they take one look and shake their heads.

26-29 Help me, oh help me, God, my God,
    save me through your wonderful love;
Then they’ll know that your hand is in this,
    that you, God, have been at work.
Let them curse all they want;
    you do the blessing.
Let them be jeered by the crowd when they stand up,
    followed by cheers for me, your servant.
Dress my accusers in clothes dirty with shame,
    discarded and humiliating old ragbag clothes.

30-31 My mouth’s full of great praise for God,
    I’m singing his hallelujahs surrounded by crowds,
For he’s always at hand to take the side of the needy,
    to rescue a life from the unjust judge.

Nouă Traducere În Limba Română

Psalmii 109

Psalmul 109

Pentru dirijor. Al lui David. Un psalm.

Dumnezeul laudei mele, nu tăcea!
Iată că gura celui rău şi gura celui înşelător
    se deschid împotriva mea;
        îmi vorbesc cu o limbă mincinoasă.
Mă împresoară cu nişte cuvinte de ură
    şi se războiesc cu mine fără temei.
La dragostea mea ei răspund cu duşmănie,
    dar eu mă rog.
Ei îmi răsplătesc binele cu rău
    şi dragostea mea – cu ură.

Pune[a] un om rău împotriva lui
    şi un acuzator[b] să stea la dreapta lui!
Când va fi judecat, să fie găsit vinovat,
    iar rugăciunea să-i fie socotită un păcat.
Fie-i zilele puţine,
    iar slujba lui s-o ia altul!
Să-i rămână fiii orfani,
    şi soţia lui – văduvă!
10 Fiii lui să rătăcească cerşind
    şi căutând printre ruine[c]!
11 Cel ce l-a împrumutat să-i ia tot ceea ce are
    şi străinii să-l jefuiască de rodul muncii lui!
12 Să nu mai fie nimeni care să-i arate îndurare
    şi să nu mai fie nimeni care să arate îndurare orfanilor lui!
13 Fie ca urmaşii lui să fie stârpiţi,
    iar în generaţia următoare să le fie şters numele!
14 Să fie păstrată înaintea Domnului
    aducerea-aminte a vinii strămoşilor lui
şi să nu fie şters păcatul mamei lui!
15 Să rămână de-a pururi înaintea Domnului,
    iar El să le şteargă amintirea de pe pământ!
16 Căci nu şi-a amintit să se poarte cu îndurare,
    ci l-a prigonit pe sărman şi pe nevoiaş
        şi l-a omorât pe cel cu inima zdrobită!
17 A iubit blestemul; de el să aibă parte![d]
    Nu i-a plăcut binecuvântarea; aceasta să stea departe de el![e]
18 A îmbrăcat blestemul ca pe propria haină,
    i-a intrat în pântece ca apa
        şi în oase – ca untdelemnul.
19 De aceea, el să-i fie mantaua cu care se acoperă
    şi brâul cu care se încinge mereu!
20 Aceasta să fie răsplata potrivnicilor mei din partea Domnului
    şi a celor ce mă vorbesc de rău!

21 Dar Tu, Doamne, Stăpâne,
    de dragul Numelui Tău, fă-Ţi lucrarea cu mine!
        Pentru că îndurarea Ta este mare, mântuieşte-mă!
22 Căci sunt sărman şi necăjit,
    iar inima mi-e rănită înăuntrul meu.
23 Pier ca o umbră trecătoare;
    sunt alungat ca o lăcustă.
24 Genunchii îmi sunt slăbiţi de post,
    iar trupul mi-e sleit din lipsă de grăsime.
25 Am ajuns de batjocura lor;
    cei ce mă văd dau din cap.

26 Doamne, Dumnezeul meu, ajută-mă!
    În îndurarea Ta, scapă-mă!
27 Fă ca ei să recunoască în aceasta mâna Ta,
    să recunoască că Tu, Doamne, ai făcut lucrul acesta!
28 Ei blestemă, dar Tu binecuvântezi.
    Ei se ridică şi rămân de ruşine, dar robul Tău se va veseli.
29 Potrivnicii mei se îmbracă cu batjocura,
    se acoperă cu neruşinarea ca şi cu o manta.

30 Eu Îl voi slăvi pe Domnul cu gura mea,
    în mijlocul multora Îl voi lăuda.
31 Căci El stă la dreapta celui sărman,
    ca să-l scape de acuzatorii lui.

Notas al pie

  1. Psalmii 109:6 Sau: Ei spun:Pune
  2. Psalmii 109:6 Lit.: satan, care înseamnă vrăjmaş, acuzator; sau: şi pe Satan
  3. Psalmii 109:10 TM; LXX: cerşind, / alungaţi fiind din casele lor ruinate
  4. Psalmii 109:17 blestemul; de el a avut parte.
  5. Psalmii 109:17 binecuvântarea; / aceasta stă departe de el.