The Message

Psalm 104

11-14 O my soul, bless God!

God, my God, how great you are!
    beautifully, gloriously robed,
Dressed up in sunshine,
    and all heaven stretched out for your tent.
You built your palace on the ocean deeps,
    made a chariot out of clouds and took off on wind-wings.
You commandeered winds as messengers,
    appointed fire and flame as ambassadors.
You set earth on a firm foundation
    so that nothing can shake it, ever.
You blanketed earth with ocean,
    covered the mountains with deep waters;
Then you roared and the water ran away—
    your thunder crash put it to flight.
Mountains pushed up, valleys spread out
    in the places you assigned them.
You set boundaries between earth and sea;
    never again will earth be flooded.
You started the springs and rivers,
    sent them flowing among the hills.
All the wild animals now drink their fill,
    wild donkeys quench their thirst.
Along the riverbanks the birds build nests,
    ravens make their voices heard.
You water the mountains from your heavenly cisterns;
    earth is supplied with plenty of water.
You make grass grow for the livestock,
    hay for the animals that plow the ground.

14-23 Oh yes, God brings grain from the land,
    wine to make people happy,
Their faces glowing with health,
    a people well-fed and hearty.
God’s trees are well-watered—
    the Lebanon cedars he planted.
Birds build their nests in those trees;
    look—the stork at home in the treetop.
Mountain goats climb about the cliffs;
    badgers burrow among the rocks.
The moon keeps track of the seasons,
    the sun is in charge of each day.
When it’s dark and night takes over,
    all the forest creatures come out.
The young lions roar for their prey,
    clamoring to God for their supper.
When the sun comes up, they vanish,
    lazily stretched out in their dens.
Meanwhile, men and women go out to work,
    busy at their jobs until evening.

24-30 What a wildly wonderful world, God!
    You made it all, with Wisdom at your side,
    made earth overflow with your wonderful creations.
Oh, look—the deep, wide sea,
    brimming with fish past counting,
    sardines and sharks and salmon.
Ships plow those waters,
    and Leviathan, your pet dragon, romps in them.
All the creatures look expectantly to you
    to give them their meals on time.
You come, and they gather around;
    you open your hand and they eat from it.
If you turned your back,
    they’d die in a minute—
Take back your Spirit and they die,
    revert to original mud;
Send out your Spirit and they spring to life—
    the whole countryside in bloom and blossom.

31-32 The glory of God—let it last forever!
    Let God enjoy his creation!
He takes one look at earth and triggers an earthquake,
    points a finger at the mountains, and volcanoes erupt.

33-35 Oh, let me sing to God all my life long,
    sing hymns to my God as long as I live!
Oh, let my song please him;
    I’m so pleased to be singing to God.
But clear the ground of sinners—
    no more godless men and women!

O my soul, bless God!

Nouă Traducere În Limba Română

Psalmii 104

Psalmul 104

Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul!

Doamne, Dumnezeul meu, Tu eşti nemărginit de mare!
    Tu eşti îmbrăcat cu splendoare şi măreţie!
Tu Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta;
    Tu întinzi cerurile ca pe un cort,
şi pui grinzile odăilor lui de sus pe ape;
din nori Îţi faci car,
    şi umbli pe aripile vântului.
Din vânturi Tu Îţi faci îngeri
    şi din flăcări de foc – slujitori.

Tu ai statornicit pământul pe temeliile lui,
    ca să nu se clatine niciodată.
Îl acoperiseşi cu adâncul ca şi cu o haină.
    Apele stăteau pe munţi,
dar la mustrarea Ta au fugit,
    la bubuitul tunetului Tău au luat-o la fugă.
S-au scurs de pe munţi, au coborât în văi,
    în locul pe care îl hotărâseşi pentru ele.
Le-ai pus un hotar peste care nu au voie să treacă,
    ca să nu se întoarcă şi să acopere pământul.

10 El face să ţâşnească izvoarele în văi
    şi ele curg printre munţi.
11 Toate fiarele câmpului se adapă din ele
    şi măgarii sălbatici îşi potolesc setea acolo.
12 Pe malul lor îşi fac cuibul păsările cerului
    care-şi fac auzit glasul din frunziş.

13 Din odăile de sus, El udă munţii;
    pământul se satură de rodul lucrărilor Tale.
14 El face să crească iarbă pentru vite
    şi verdeţuri pe care omul să le cultive.
        El face astfel să răsară hrană din pământ:
15 vinul care înveseleşte inima omului,
    uleiul care dă strălucire feţei
        şi hrana care întăreşte inima omului.
16 Copacii Domnului sunt bine udaţi,
    cedrii Libanului pe care El i-a sădit.
17 În ei îşi fac cuibul păsările;
    barza îşi are casa în pini.
18 Munţii cei înalţi sunt ai caprelor sălbatice,
    iar stâncile sunt un adăpost pentru viezurii de stâncă[a].

19 El a făcut luna să arate vremurile,
    iar soarele ştie când să apună.[b]
20 Tu aduci întunericul şi se face noapte;
    atunci toate fiarele pădurii încep să mişune.
21 Puii de leu rag de foame,
    cerându-şi hrana de la Dumnezeu.
22 Când răsare soarele, se adună
    şi se culcă în cotloanele lor.
23 Atunci iese omul la lucrul lui,
    la munca lui, până seara.

24 Ce măreţe sunt lucrările Tale, Doamne!
    Toate le-ai făcut cu înţelepciune;
        pământul este plin de creaturile Tale.
25 Iată marea cât de încăpătoare şi de întinsă este!
    În ea mişună vieţuitoare fără număr,
        vieţuitoare mici şi mari.
26 Corăbiile o străbat,
    în ea se joacă leviatanul[c], pe care l-ai făcut Tu.

27 Toate nădăjduiesc în Tine
    ca să le dai hrana la vreme.
28 Tu le-o dai, ele o primesc;
    Îţi deschizi mâna, ele se satură de bunătăţi;
29 Îţi ascunzi faţa, ele se îngrozesc;
    le iei suflarea, ele mor
        şi se întorc în ţărână;
30 Îţi trimiţi Duhul[d], ele sunt plăsmuite,
    înnoind astfel faţa pământului.

31 Fie ca slava Domnului să dăinuiască veşnic!
    Domnul să se bucure de lucrările Sale,
32 El, Care atunci când priveşte pământul, acesta tremură,
    iar când atinge munţii, aceştia fumegă.

33 Voi cânta Domnului toată viaţa mea,
    voi cânta Dumnezeului meu cât voi fi!
34 Fie plăcută Domnului cugetarea mea!
    Eu mă voi bucura în Domnul.
35 Să piară păcătoşii de pe pământ
    şi cei răi să nu mai fie!

Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul!

Lăudaţi-L pe Domnul!

Notas al pie

  1. Psalmii 104:18 Sau : pentru bursuci
  2. Psalmii 104:19 Sau: Tu ai făcut luna ca să arate vremurile / şi soarele, care ştie când să apună.
  3. Psalmii 104:26 VT foloseşte cuvântul atât cu referire la mitologie, desemnând un monstru mitic marin (Iov 3:8; Ps. 74:13-14), cât şi cu referire la o specie de animal marin, impresionantă şi de temut, de al cărei corespondent modern nu putem fi siguri (Iov 41:1)
  4. Psalmii 104:30 Sau: suflarea