The Message

Psalm 10

11-2 God, are you avoiding me?
    Where are you when I need you?
Full of hot air, the wicked
    are hot on the trail of the poor.
Trip them up, tangle them up
    in their fine-tuned plots.

3-4 The wicked are windbags,
    the swindlers have foul breath.
The wicked snub God,
    their noses stuck high in the air.
Their graffiti are scrawled on the walls:
    “Catch us if you can!” “God is dead.”

5-6 They care nothing for what you think;
    if you get in their way, they blow you off.
They live (they think) a charmed life:
    “We can’t go wrong. This is our lucky year!”

7-8 They carry a mouthful of hexes,
    their tongues spit venom like adders.
They hide behind ordinary people,
    then pounce on their victims.

They mark the luckless,
    then wait like a hunter in a blind;
When the poor wretch wanders too close,
    they stab him in the back.

10-11 The hapless fool is kicked to the ground,
    the unlucky victim is brutally axed.
He thinks God has dumped him,
    he’s sure that God is indifferent to his plight.

12-13 Time to get up, God—get moving.
    The luckless think they’re Godforsaken.
They wonder why the wicked scorn God
    and get away with it,
Why the wicked are so cocksure
    they’ll never come up for audit.

14 But you know all about it—
    the contempt, the abuse.
I dare to believe that the luckless
    will get lucky someday in you.
You won’t let them down:
    orphans won’t be orphans forever.

15-16 Break the wicked right arms,
    break all the evil left arms.
Search and destroy
    every sign of crime.
God’s grace and order wins;
    godlessness loses.

17-18 The victim’s faint pulse picks up;
    the hearts of the hopeless pump red blood
    as you put your ear to their lips.
Orphans get parents,
    the homeless get homes.
The reign of terror is over,
    the rule of the gang lords is ended.

Nouă Traducere În Limba Română

Psalmii 10

Psalmul 10

De ce stai departe, Doamne,
    şi Te ascunzi în vreme de necaz?

Cel rău îl urmăreşte cu îngâmfare pe sărman,
    prinzându-l în planurile pe care le-a urzit.
Căci cel rău se laudă cu dorinţele sufletului său,
    binecuvântându-l pe cel lacom şi dispreţuindu-L pe Domnul.
În aroganţa lui, cel rău gândeşte tot timpul:
    Dumnezeu nu pedepseşte! Nu este Dumnezeu!“.[a]
Căile lui sunt prospere în orice vreme;
    judecăţile Tale sunt departe de el;
        el suflă cu dispreţ împotriva tuturor duşmanilor săi.
El zice în inima lui: „Nu mă voi clătina!
    Nu voi suferi niciodată!“
Gura îi este plină de blestem, înşelătorii şi ameninţări;
    sub limba lui este numai necaz şi nelegiuire.
El locuieşte în ascunzişurile din preajma aşezărilor;
    îl ucide în ascunzători pe cel nevinovat;
        îşi urmăreşte victimele.
Pândeşte din cotlon ca leul din desiş,
    pândeşte să-l prindă pe sărman,
        să-l prindă pe sărman şi să-l atragă în laţul lui.
10 Victimele lui sunt zdrobite şi se prăbuşesc;
    cad sub puterea lui.
11 El îşi zice în inima lui: „Dumnezeu a uitat!
    Pe veci Şi-a ascuns faţa, ca să nu mai vadă!“

12 Ridică-Te, Doamne Dumnezeule! Ridică-Ţi mâna!
    Nu-i uita pe cei sărmani!
13 De ce-L dispreţuieşte cel rău pe Dumnezeu?
    De ce zice în inima lui: „Tu nu pedepseşti!“?
14 Tu însă vezi necazul şi mâhnirea;
    te uiţi, ca să le iei în mâna Ta!
Ţie Îţi este încredinţat cel fără ajutor;
    Tu eşti ajutorul orfanului.
15 Fărâmă deci braţul celui rău şi al celui nelegiuit;
    cere-le socoteală de răutatea lor, ca să nu mai fie de găsit!

16 Domnul este Împărat în veci de veci!
    Neamurile vor pieri din ţara Lui!
17 Tu, Doamne, asculţi dorinţa celor sărmani;
    Tu le întăreşti inima, plecându-Ţi urechea la cererea lor,
18 ca să faci dreptate orfanului şi celui asuprit,
    pentru ca omul, care este din ţărână, să nu mai insufle groaza.

Notas al pie

  1. Psalmii 10:4 Sau: În mândria şi ura lui, cel rău nu-L caută pe Dumnezeu; / Nu există Dumnezeu! gândeşte el tot timpul.