1»¿Puedes pescar a Leviatán con un anzuelo
o atarle la lengua con una cuerda?
2¿Puedes ponerle un cordel en la nariz
o perforarle la quijada con un gancho?
3¿Acaso amablemente va a pedirte
o suplicarte que le tengas compasión?
4¿Acaso va a comprometerse
a ser tu esclavo de por vida?
5¿Podrás jugar con él como juegas con los pájaros
o atarlo para que tus niñas se entretengan?
6¿Podrán los mercaderes ofrecerlo como mercancía41:6 como mercancía. Alt. en un banquete.
o cortarlo en pedazos para venderlo?
7¿Puedes atravesarle la piel con lanzas
o la cabeza con arpones?
8Si llegas a ponerle la mano encima,
¡jamás te olvidarás de esa batalla
y no querrás repetir la experiencia!
9Vana es la pretensión de llegar a someterlo;
basta con verlo para desmayarse.
10No hay quien se atreva siquiera a provocarlo.
¿Quién, pues, podría hacerme frente?
11¿Y quién tiene alguna cuenta que cobrarme?
¡Mío es todo cuanto hay bajo los cielos!
12»No puedo dejar de mencionar sus extremidades,
su fuerza y su elegante apariencia.
13¿Quién puede despojarlo de su coraza?
¿Quién puede acercarse a él y ponerle un freno?
14¿Quién se atreve a abrir el abismo de sus fauces,
coronadas de terribles colmillos?
15Tiene el lomo41:15 lomo (véanse LXX y Vulgata); orgullo (TM). recubierto de hileras de escudos,
todos ellos unidos en cerrado tejido;
16tan juntos están uno al otro
que no dejan pasar ni el aire;
17tan prendidos están uno del otro,
tan unidos entre sí, que no pueden separarse.
18Resopla y lanza deslumbrantes relámpagos;
sus ojos se parecen a los rayos de la aurora.
19Ascuas de fuego brotan de su hocico;
chispas de lumbre salen disparadas.
20Lanza humo por la nariz,
como olla hirviendo sobre un fuego de juncos.
21Con su aliento enciende los carbones
y lanza fuego por la boca.
22En su cuello radica su fuerza;
ante él, todo el mundo pierde el ánimo.
23Los pliegues de su piel son un tejido apretado;
firmes son e inconmovibles.
24Duro es su pecho, como una roca;
sólido, cual piedra de molino.
25Cuando se yergue, los poderosos tiemblan;
cuando se sacude, emprenden la huida.
26La espada, aunque lo alcance, no lo hiere;
tampoco lo hieren los dardos
ni las lanzas y las jabalinas.
27Al hierro lo trata como a paja
y al bronce como a madera podrida.
28No lo hacen huir las flechas;
ve como paja las piedras de las hondas.
29Al mazo lo considera paja;
se burla del silbido de la jabalina.
30Sus costados son dentados tiestos
que en el fango van dejando huellas de rastrillos.
31Hace hervir las profundidades como un caldero;
agita los mares como un frasco de ungüento.
32Una estela brillante va dejando tras de sí,
cual si fuera la blanca cabellera del abismo.
33Es un monstruo que a nada teme;
nada hay en el mundo que se le parezca.
34Mira con desdén a todos los poderosos;
¡él es rey de todos los soberbios!».
1Poți tu prinde Leviatanul1 Sensul termenului ebraic este nesigur. Din câte se pare, termenul este folosit în VT atât cu referire la mitologia canaanită, desemnând un monstru mitic marin (Iov 3:8; Ps. 74:14; Is. 27:1), cât și în sens literal (în versetul de față; Ps. 104:26), făcând referire la o specie de animal marin, impresionantă și de temut, de al cărei corespondent modern nu putem fi siguri. cu undița
sau îi poți lega limba cu o funie?
2Poți să‑i treci o funie prin nări
sau să‑i străpungi cu un cârlig falca?
3Îți va face el multe cereri,
îți va vorbi el cu glas dulce?
4Va încheia el un legământ cu tine,
ca să‑l iei ca rob pe vecie?
5Te vei juca tu cu el precum cu o pasăre
sau îi vei pune lesă ca să‑l ai pentru fiicele tale?
6Fac comercianții negoț cu el?
Este împărțit el între negustori?
7Îi vei acoperi pielea cu harpoane
sau capul cu căngi?
8Pune mâna pe el,
adu‑ți aminte de lupta aceasta și să n‑o mai repeți!
9Iată că speranța ta9 Lit.: lui, cu referire, se pare, la cel care încearcă să‑l prindă. Vezi și versul următor. s‑a dovedit înșelătoare.
La vederea înfățișării lui, nu ești azvârlit deja?
10Nimeni nu are curajul să‑l întărâte.
Deci, cine este acela care poate sta înaintea Mea?
11Cine Mi‑a dat vreodată ceva,
ca Eu să trebuiască să‑i dau înapoi?
Tot ce este de sub ceruri Îmi aparține.
12Nu voi înceta să vorbesc despre mădularele lui,
despre puterea lui cea mare sau despre minunata lui întocmire.
13Cine‑i poate scoate haina?
Cine poate pătrunde între fălcile lui13 Sau: dincolo de armura lui.?
14Cine ar îndrăzni să deschidă poarta gurii sale?
Dinții ce o înconjoară sunt de groază.
15Spatele lui este făcut din șiruri de scuturi15 Sau: Mândria lui sunt șirurile de scuturi.,
legate strâns împreună;
16fiecare este așa apropiat de celălalt,
încât nici aerul nu poate trece printre ele.
17Sunt unite unele cu altele,
se țin împreună și nu pot fi despărțite.
18Strănuturile lui fac să strălucească lumina,
ochii lui sunt ca pleoapele zorilor.
19Din gura lui ies torțe aprinse;
el scapără scântei de foc.
20Din nările lui iese fum,
ca dintr‑un vas care scoate aburi și ca o papură care fumegă.
21Suflarea lui aprinde cărbunii
și din gura lui iese o flacără.
22În grumaz îi stă puterea,
și înaintea lui merge groaza.
23Straturile cărnii sale se țin împreună,
sunt ca turnate pe el, de neclintit.
24Inima îi este tare ca piatra,
tare ca piatra de moară de dedesubt.
25Când se ridică el, cei puternici tremură;
groaza lui îi pune pe fugă.
26Deși sabia îl atinge, nu îi face nimic,
la fel nici sulița, săgeata sau lancea.
27Pentru el, fierul este ca paiul
și bronzul ca lemnul putred.
28Săgeata nu‑l pune pe fugă,
pietrele aruncate cu praștia sunt ca pleava,
29buzduganul este pentru el ca un pai;
râde la șuieratul suliței.
30Dedesubtul lui arată ca un strat de cioburi de lut ascuțite;
lasă în noroi o urmă ca o grapă trasă.
31Face adâncul să fiarbă ca un cazan;
agită marea ca pe un vas de ulei.
32Lasă o urmă luminoasă după el,
de parcă adâncul ar avea plete albe.
33Nu este nimic pe pământ asemenea lui;
este făcut să nu aibă spaimă.
34Se uită de sus la tot ce este înălțat;
este împărat peste toți fiii mândriei.“
