The Message

Job 1

11-3 Job was a man who lived in Uz. He was honest inside and out, a man of his word, who was totally devoted to God and hated evil with a passion. He had seven sons and three daughters. He was also very wealthy—seven thousand head of sheep, three thousand camels, five hundred teams of oxen, five hundred donkeys, and a huge staff of servants—the most influential man in all the East!

4-5 His sons used to take turns hosting parties in their homes, always inviting their three sisters to join them in their merrymaking. When the parties were over, Job would get up early in the morning and sacrifice a burnt offering for each of his children, thinking, “Maybe one of them sinned by defying God inwardly.” Job made a habit of this sacrificial atonement, just in case they’d sinned.

The First Test: Family and Fortune

6-7 One day when the angels came to report to God, Satan, who was the Designated Accuser, came along with them. God singled out Satan and said, “What have you been up to?”

Satan answered God, “Going here and there, checking things out on earth.”

God said to Satan, “Have you noticed my friend Job? There’s no one quite like him—honest and true to his word, totally devoted to God and hating evil.”

9-10 Satan retorted, “So do you think Job does all that out of the sheer goodness of his heart? Why, no one ever had it so good! You pamper him like a pet, make sure nothing bad ever happens to him or his family or his possessions, bless everything he does—he can’t lose!

11 “But what do you think would happen if you reached down and took away everything that is his? He’d curse you right to your face, that’s what.”

12 God replied, “We’ll see. Go ahead—do what you want with all that is his. Just don’t hurt him.” Then Satan left the presence of God.

13-15 Sometime later, while Job’s children were having one of their parties at the home of the oldest son, a messenger came to Job and said, “The oxen were plowing and the donkeys grazing in the field next to us when Sabeans attacked. They stole the animals and killed the field hands. I’m the only one to get out alive and tell you what happened.”

16 While he was still talking, another messenger arrived and said, “Bolts of lightning struck the sheep and the shepherds and fried them—burned them to a crisp. I’m the only one to get out alive and tell you what happened.”

17 While he was still talking, another messenger arrived and said, “Chaldeans coming from three directions raided the camels and massacred the camel drivers. I’m the only one to get out alive and tell you what happened.”

18-19 While he was still talking, another messenger arrived and said, “Your children were having a party at the home of the oldest brother when a tornado swept in off the desert and struck the house. It collapsed on the young people and they died. I’m the only one to get out alive and tell you what happened.”

20 Job got to his feet, ripped his robe, shaved his head, then fell to the ground and worshiped:

21 Naked I came from my mother’s womb,
    naked I’ll return to the womb of the earth.
God gives, God takes.
    God’s name be ever blessed.

22 Not once through all this did Job sin; not once did he blame God.

Nouă Traducere În Limba Română

Iov 1

Prolog

1În ţara Uţ, trăia odată un om al cărui nume era Iov. Omul acesta era integru şi drept; el se temea de Dumnezeu şi se ferea de rău. I s-au născut şapte fii şi trei fiice. El avea şapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de măgari şi un număr mare de slujitori. Era cel mai însemnat om dintre toţi locuitorii Răsăritului. Fiii lui obişnuiau să meargă şi să ţină, pe rând, câte un ospăţ în casa fiecăruia în parte; ei le chemau şi pe cele trei surori ale lor ca să mănânce şi să bea împreună cu ei. Când se termina câte un şir de ospeţe, Iov îi chema şi îi sfinţea. El se trezea dimineaţa devreme şi aducea arderi-de-tot pentru fiecare dintre ei, zicând: „Poate fiii mei au păcătuit şi l-au blestemat pe Dumnezeu în inimile lor.“ Aşa obişnuia Iov să facă.

Prima încercare a lui Iov

Într-o zi, fiii[a] lui Dumnezeu au venit pentru a se înfăţişa înaintea Domnului. Satan[b] a venit şi el în mijlocul lor. Domnul l-a întrebat pe Satan:

– De unde vii?

Satan i-a răspuns Domnului:

– De la cutreieratul pământului şi de la plimbarea ce am făcut-o pe el.

Domnul l-a întrebat pe Satan:

– L-ai văzut pe robul Meu Iov? Nu mai e nimeni ca el pe pământ, un om curat la suflet, drept, care se teme de Dumnezeu şi se fereşte de rău.

Atunci Satan I-a răspuns Domnului:

– Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? 10 Nu l-ai împrejmuit Tu pe el, casa lui şi tot ceea ce are cu ocrotirea Ta? Tu ai binecuvântat lucrul mâinilor lui şi averile lui i s-au înmulţit în ţară. 11 Dar ia întinde-Ţi mâna acum şi atinge-te de tot ce are şi vei vedea că Te va blestema în faţă.

12 Domnul i-a răspuns lui Satan:

– Iată, îţi dau pe mână tot ceea ce are, numai asupra lui să nu-ţi întinzi mâna!

Atunci Satan a plecat dinaintea Domnului.

13 Într-o zi, în timp ce fiii şi fiicele sale mâncau şi beau vin în casa fiului cel mare, întâiul născut, 14 a venit la Iov un mesager care i-a zis: „În timp ce boii tăi erau la plug, iar măgăriţele păşteau lângă ei, 15 nişte sabeeni[c] s-au năpustit asupra lor, i-au luat, iar pe slujitori i-au trecut prin ascuţişul sabiei. Doar eu am scăpat ca să te înştiinţez.“ 16 În timp ce acesta încă vorbea, un altul a venit şi i-a zis: „Focul lui Dumnezeu a căzut din cer şi a ars oile şi slujitorii, i-a ars de tot. Doar eu am scăpat ca să te înştiinţez.“ 17 În timp ce acesta încă vorbea, a venit un altul şi i-a zis: „Nişte caldeeni[d], împărţiţi în trei cete, au năvălit, ţi-au luat cămilele, iar pe slujitori i-au trecut prin ascuţişul sabiei. Doar eu am scăpat ca să te înştiinţez.“ 18 În timp ce acesta încă vorbea, a venit un altul şi i-a zis: „Fiii şi fiicele tale mâncau şi beau vin în casa fratelui lor mai mare, întâiul născut. 19 Dintr-odată un vânt puternic a suflat dinspre pustie, a izbit în cele patru colţuri ale casei şi astfel casa s-a prăbuşit peste tineri şi au murit. Doar eu am scăpat ca să te înştiinţez.“

20 Atunci Iov s-a ridicat, şi-a sfâşiat mantia şi şi-a ras capul. A căzut la pământ, s-a închinat 21 şi a zis:

„Gol am ieşit din pântecele mamei mele
    şi gol mă voi întoarce în pământ[e]!
Domnul a dat, Domnul a luat,
    fie Numele Domnului binecuvântat!“

22 În toate acestea Iov n-a păcătuit, n-a aruncat vina asupra lui Dumnezeu.

Notas al pie

  1. Iov 1:6 LXX: îngerii; şi în 2:1
  2. Iov 1:6 Satan înseamnă vrăjmaş sau acuzator. Peste tot, în Iov, cuvântul este însoţit de articolul hotărât, spre deosebire de 1 Cron. 21:1; peste tot în carte
  3. Iov 1:15 Probabil arabi din Şeba
  4. Iov 1:17 Popor beduin până în sec. XI-X î.Cr., când se aşează în sudul Mesopotamiei, devenind mai târziu nucleul Imperiului Babilonian
  5. Iov 1:21 Lit.: acolo