The Message

Isaiah 10

You Who Legislate Evil

11-4 Doom to you who legislate evil,
    who make laws that make victims—

Laws that make misery for the poor,
    that rob my destitute people of dignity,
Exploiting defenseless widows,
    taking advantage of homeless children.
What will you have to say on Judgment Day,
    when Doomsday arrives out of the blue?
Who will you get to help you?
    What good will your money do you?
A sorry sight you’ll be then, huddled with the prisoners,
    or just some corpses stacked in the street.
Even after all this, God is still angry,
    his fist still raised, ready to hit them again.

Doom to Assyria!

5-11 “Doom to Assyria, weapon of my anger.
    My wrath is a cudgel in his hands!
I send him against a godless nation,
    against the people I’m angry with.
I command him to strip them clean, rob them blind,
    and then push their faces in the mud and leave them.
But Assyria has another agenda;
    he has something else in mind.
He’s out to destroy utterly,
    to stamp out as many nations as he can.
Assyria says, ‘Aren’t my commanders all kings?
    Can’t they do whatever they like?
Didn’t I destroy Calno as well as Carchemish?
    Hamath as well as Arpad? Level Samaria as I did Damascus?
I’ve eliminated kingdoms full of gods
    far more impressive than anything in Jerusalem and Samaria.
So what’s to keep me from destroying Jerusalem
    in the same way I destroyed Samaria and all her god-idols?’”

12-13 When the Master has finished dealing with Mount Zion and Jerusalem, he’ll say, “Now it’s Assyria’s turn. I’ll punish the bragging arrogance of the king of Assyria, his high and mighty posturing, the way he goes around saying,

13-14 “‘I’ve done all this by myself.
    I know more than anyone.
I’ve wiped out the boundaries of whole countries.
    I’ve walked in and taken anything I wanted.
I charged in like a bull
    and toppled their kings from their thrones.
I reached out my hand and took all that they treasured
    as easily as a boy taking a bird’s eggs from a nest.
Like a farmer gathering eggs from the henhouse,
    I gathered the world in my basket,
And no one so much as fluttered a wing
    or squawked or even chirped.’”

15-19 Does an ax take over from the one who swings it?
    Does a saw act more important than the sawyer?
As if a shovel did its shoveling by using a ditch digger!
    As if a hammer used the carpenter to pound nails!
Therefore the Master, God-of-the-Angel-Armies,
    will send a debilitating disease on his robust Assyrian fighters.
Under the canopy of God’s bright glory
    a fierce fire will break out.
Israel’s Light will burst into a conflagration.
    The Holy will explode into a firestorm,
And in one day burn to cinders
    every last Assyrian thornbush.
God will destroy the splendid trees and lush gardens.
    The Assyrian body and soul will waste away to nothing
    like a disease-ridden invalid.
A child could count what’s left of the trees
    on the fingers of his two hands.

20-23 And on that Day also, what’s left of Israel, the ragtag survivors of Jacob, will no longer be fascinated by abusive, battering Assyria. They’ll lean on God, The Holy—yes, truly. The ragtag remnant—what’s left of Jacob—will come back to the Strong God. Your people Israel were once like the sand on the seashore, but only a scattered few will return. Destruction is ordered, brimming over with righteousness. For the Master, God-of-the-Angel-Armies, will finish here what he started all over the globe.

24-27 Therefore the Master, God-of-the-Angel-Armies, says: “My dear, dear people who live in Zion, don’t be terrorized by the Assyrians when they beat you with clubs and threaten you with rods like the Egyptians once did. In just a short time my anger against you will be spent and I’ll turn my destroying anger on them. I, God-of-the-Angel-Armies, will go after them with a cat-o’-nine-tails and finish them off decisively—as Gideon downed Midian at the rock Oreb, as Moses turned the tables on Egypt. On that day, Assyria will be pulled off your back, and the yoke of slavery lifted from your neck.”

27-32 Assyria’s on the move: up from Rimmon,
    on to Aiath,
through Migron,
    with a bivouac at Micmash.
They’ve crossed the pass,
    set camp at Geba for the night.
Ramah trembles with fright.
    Gibeah of Saul has run off.
Cry for help, daughter of Gallim!
    Listen to her, Laishah!
    Do something, Anathoth!
Madmenah takes to the hills.
    The people of Gebim flee in panic.
The enemy’s soon at Nob—nearly there!
    In sight of the city he shakes his fist
At the mount of dear daughter Zion,
    the hill of Jerusalem.

33-34 But now watch this: The Master, God-of-the-Angel-Armies,
    swings his ax and lops the branches,
Chops down the giant trees,
    lays flat the towering forest-on-the-march.
His ax will make toothpicks of that forest,
    that Lebanon-like army reduced to kindling.

Nouă Traducere În Limba Română

Isaia 10

1Vai de cei ce decretează hotărâri nelegiuite,
    de cei ce scriu porunci ce asupresc,
ca să-i priveze de drepturi pe cei nevoiaşi
    şi să răpească dreptatea celor asupriţi din poporul Meu,
făcând astfel din văduve prada lor
    şi jefuindu-i pe orfani.
Ce veţi face în ziua pedepsei,
    în mijlocul nenorocirii care va veni din depărtări?
La cine veţi fugi după ajutor?
    Unde vă veţi lăsa bogăţiile?
Unii se vor pleca printre prizonieri
    sau vor cădea printre cei ucişi.

Cu toate acestea, mânia Lui nu s-a potolit,
    iar mâna Sa este încă întinsă.“

Judecata Domnului asupra Asiriei

„Vai de asirian, nuiaua mâniei Mele,
    cel care ţine în mâna lui ciomagul furiei Mele!
L-am trimis împotriva unui neam lipsit de evlavie
    şi i-am poruncit să meargă împotriva poporului pe care sunt mâniat,
ca să ia pradă, să-şi însuşească captură
    şi să-l calce în picioare ca pe noroiul de pe drum.
Dar nu aceasta vrea el,
    nu acest lucru îl are el în minte;
ci el vrea numai să nimicească,
    să şteargă de pe pământ neamuri nu puţine la număr.
El zice: «Oare nu sunt conducătorii mei toţi regi?
    Oare n-a păţit Calno asemenea Carchemişului?
Nu este Hamatul asemenea Arpadului?
    Sau Samaria asemenea Damascului?
10 Aşa cum mâna mea a pus stăpânire peste împărăţiile idolilor
    ale căror chipuri erau mai mari decât cele din Ierusalim şi Samaria,
11 aşa cum am făcut Samariei şi idolilor ei,
    tot aşa voi face şi Ierusalimului şi idolilor lui!»“

12 „Când Stăpânul Îşi va fi îndeplinit toată lucrarea împotriva muntelui Sion şi împotriva Ierusalimului, va spune: «Îl voi pedepsi pe împăratul Asiriei pentru rodul inimii lui îngâmfate şi pentru trufia privirii lui semeţe. 13 Pentru că el zice:

‘Prin puterea mâinilor mele am făcut aceasta
    şi prin înţelepciunea mea, căci sunt priceput.
Am dat la o parte hotarele popoarelor
    şi le-am jefuit de bogăţii
        şi, ca un viteaz, le-am subjugat domnitorii.
14 Mâna mea a găsit, ca pe un cuib,
    bogăţia popoarelor!
Ca unul care adună ouăle uitate,
    aşa am adunat tot pământul
şi nimeni n-a mişcat vreo aripă,
    n-a deschis gura,
        nici n-a ciripit!’

15 Se va lăuda oare securea înaintea celui ce o mânuieşte?
    Se va înălţa oare ferăstrăul mai presus de cel ce-l foloseşte?
Ca şi cum nuiaua l-ar ridica pe cel ce o ridicã,
    sau ca şi cum toiagul ar ridica pe cel ce nu este din lemn!»
16 De aceea Cel Suveran, Domnul Oştirilor,
    va trimite o boală nimicitoare printre războinicii lui puternici,
        iar între aleşii lui va izbucni un pârjol ca cel al focului.
17 Lumina lui Israel va deveni un foc,
    iar Sfântul său, o flacără;
într-o singură zi ea va arde
    şi va mistui toţi spinii şi mărăcinii lui.
18 Splendoarea pădurii lui şi pământurile lui roditoare,
    vor fi nimicite cu desăvârşire
        şi vor ajunge ca un bolnav pe moarte.
19 Rămăşiţa copacilor din pădurea sa va fi atât de mică
    încât şi un copil ar putea scrie numărul lor.

Rămăşiţa lui Israel

20 În ziua aceea rămăşiţa lui Israel şi supravieţuitorii Casei lui Iacov nu se vor mai sprijini pe cel ce îi lovea, ci se vor sprijini, cu adevărat, pe Domnul, Sfântul lui Israel. 21 O rămăşiţă se va întoarce[a] – rămăşiţa lui Iacov – la Dumnezeul cel Puternic. 22 Chiar dacă poporul tău, Israele, ar fi ca nisipul mării, totuşi numai o rămăşiţă din el se va întoarce. Distrugerea este hotărâtă, făcând să se reverse astfel dreptatea. 23 Căci Stăpânul, Domnul Oştirilor, va duce la îndeplinire în toată ţara sentinţa hotărâtă.

24 De aceea, aşa vorbeşte Stăpânul, Domnul Oştirilor: «Poporul Meu care locuieşti în Sion, nu te teme de asirieni, când ei te bat cu nuiaua şi îşi înalţă ciomagul împotriva ta, aşa cum au făcut şi egiptenii, 25 pentru că, foarte curând, indignarea Mea împotriva ta va înceta şi furia Mea va fi îndreptată spre distrugerea lor.» 26 Domnul Oştirilor îi va bate cu un bici, aşa cum l-a bătut pe Midian la stânca Oreb şi Îşi va înălţa toiagul asupra mării, aşa cum a făcut în Egipt. 27 În ziua aceea îţi va fi luată povara lor de pe umeri şi jugul lor de pe gât; jugul va fi zdrobit din cauza grăsimii[b].

28 A ajuns la Aiat,
    a trecut prin Migron,
        iar la Micmaş şi-a lăsat lucrurile.
29 Au trecut trecătoarea
    şi au zis: «La Gheva vom înnopta!»
Rama tremură,
    iar Ghiva lui Saul fuge.
30 Ţipă tare, fiica Galimului!
    Ia aminte, Laişa!
        Sărmanul de tine, Anatot!
31 Madmena fuge,
    locuitorii Ghebimului caută scăpare.
32 Astăzi va face un nou popas la Nob,
    de unde va ameninţa cu pumnul muntele fiicei Sionului,
        dealul Ierusalimului.

33 Iată, Stăpânul, Domnul Oştirilor,
    taie crăcile cu o mare putere.
Cei mai înalţi copaci vor fi tăiaţi,
    cei mândri vor fi doborâţi.
34 El va tăia desişul pădurii cu securea,
    şi Libanul va cădea sub loviturile Celui Măreţ.

Notas al pie

  1. Isaia 10:21 Ebr.: Şear-Iaşub; şi în v. 22
  2. Isaia 10:27 TM; LXX: jugul va fi zdrobit de pe umerii tăi