The Message

Genesis 32

11-2 And Jacob went his way. Angels of God met him. When Jacob saw them he said, “Oh! God’s Camp!” And he named the place Mahanaim (Campground).

3-5 Then Jacob sent messengers on ahead to his brother Esau in the land of Seir in Edom. He instructed them: “Tell my master Esau this, ‘A message from your servant Jacob: I’ve been staying with Laban and couldn’t get away until now. I’ve acquired cattle and donkeys and sheep; also men and women servants. I’m telling you all this, my master, hoping for your approval.’”

The messengers came back to Jacob and said, “We talked to your brother Esau and he’s on his way to meet you. But he has four hundred men with him.”

7-8 Jacob was scared. Very scared. Panicked, he divided his people, sheep, cattle, and camels into two camps. He thought, “If Esau comes on the first camp and attacks it, the other camp has a chance to get away.”

9-12 And then Jacob prayed, “God of my father Abraham, God of my father Isaac, God who told me, ‘Go back to your parents’ homeland and I’ll treat you well.’ I don’t deserve all the love and loyalty you’ve shown me. When I left here and crossed the Jordan I only had the clothes on my back, and now look at me—two camps! Save me, please, from the violence of my brother, my angry brother! I’m afraid he’ll come and attack us all, me, the mothers and the children. You yourself said, ‘I will treat you well; I’ll make your descendants like the sands of the sea, far too many to count.’”

13-16 He slept the night there. Then he prepared a present for his brother Esau from his possessions: two hundred female goats, twenty male goats, two hundred ewes and twenty rams, thirty camels with their nursing young, forty cows and ten bulls, twenty female donkeys and ten male donkeys. He put a servant in charge of each herd and said, “Go ahead of me and keep a healthy space between each herd.”

17-18 Then he instructed the first one out: “When my brother Esau comes close and asks, ‘Who is your master? Where are you going? Who owns these?’—answer him like this, ‘Your servant Jacob. They are a gift to my master Esau. He’s on his way.’”

19-20 He gave the same instructions to the second servant and to the third—to each in turn as they set out with their herds: “Say ‘Your servant Jacob is on his way behind us.’” He thought, “I will soften him up with the succession of gifts. Then when he sees me face-to-face, maybe he’ll be glad to welcome me.”

21 So his gifts went before him while he settled down for the night in the camp.

22-23 But during the night he got up and took his two wives, his two maidservants, and his eleven children and crossed the ford of the Jabbok. He got them safely across the brook along with all his possessions.

24-25 But Jacob stayed behind by himself, and a man wrestled with him until daybreak. When the man saw that he couldn’t get the best of Jacob as they wrestled, he deliberately threw Jacob’s hip out of joint.

26 The man said, “Let me go; it’s daybreak.”

Jacob said, “I’m not letting you go ’til you bless me.”

27 The man said, “What’s your name?”

He answered, “Jacob.”

28 The man said, “But no longer. Your name is no longer Jacob. From now on it’s Israel (God-Wrestler); you’ve wrestled with God and you’ve come through.”

29 Jacob asked, “And what’s your name?”

The man said, “Why do you want to know my name?” And then, right then and there, he blessed him.

30 Jacob named the place Peniel (God’s Face) because, he said, “I saw God face-to-face and lived to tell the story!”

31-32 The sun came up as he left Peniel, limping because of his hip. (This is why Israelites to this day don’t eat the hip muscle; because Jacob’s hip was thrown out of joint.)

Nouă Traducere În Limba Română

Geneza 32

1Iacov şi-a continuat drumul şi l-au întâlnit îngerii lui Dumnezeu. Când i-a văzut, Iacov a zis: „Aceasta este tabăra lui Dumnezeu!“ Şi a numit acel loc Mahanayim[a].

Iacov se pregăteşte să-l întâlnească pe Esau

Iacov a trimis înaintea lui mesageri la fratele său, Esau, în Seir, în ţinutul lui Edom, poruncindu-le să-i spună stăpânului său, Esau, următoarele: „Aşa vorbeşte slujitorul tău, Iacov: «Până acum am locuit la Laban; am viţei, măgari, oi, sclavi şi sclave şi am trimis acest mesaj stăpânului meu, pentru ca să găsesc bunăvoinţă la tine.»“

Mesagerii s-au întors la Iacov, spunând: „Ne-am dus la fratele tău, Esau, iar el vine în întâmpinarea ta cu patru sute de bărbaţi.“ Iacov s-a înspăimântat foarte tare şi era frământat; a împărţit în două tabere oamenii care erau cu el, oile, vitele şi cămilele, gândindu-se că, dacă Esau va ataca una dintre tabere şi o va nimici, cealaltă va putea scăpa.

Apoi Iacov s-a rugat: „Doamne, Dumnezeul tatălui meu, Avraam, şi Dumnezeul tatălui meu, Isaac, Cel Care mi-ai spus: «Întoarce-te în ţara ta, la rudele tale, pentru ca să te fac să prosperi», 10 nu sunt vrednic de toată îndurarea şi credincioşia pe care le-ai arătat faţă de slujitorul Tău, pentru că am trecut Iordanul doar cu toiagul meu, iar acum am ajuns două tabere. 11 Scapă-mă, Te rog, din mâna fratelui meu, Esau, deoarece mă tem că va veni şi ne va omorî pe mine, pe mame şi pe copii. 12 Totuşi Tu ai promis: «Te voi face să prosperi şi-ţi voi face urmaşii[b] la fel de numeroşi precum nisipul mării care nu poate fi numărat.»“

13 El a rămas acolo peste noapte şi a pregătit din averea sa un dar pentru fratele său, Esau: 14 două sute de capre şi douăzeci de ţapi, două sute de oi şi douăzeci de berbeci, 15 treizeci de cămile care alăptau, împreună cu puii lor, patruzeci de vaci şi zece tauri, precum şi douăzeci de măgăriţe şi zece măgari. 16 El le-a dat sclavilor săi câte o turmă la fiecare, şi le-a spus: „Mergeţi înaintea mea şi lăsaţi o distanţă între fiecare turmă.“ 17 El i-a poruncit celui dintâi: „Când îl vei întâlni pe fratele meu, Esau, iar el te va întreba: «Al cui eşti? Unde te duci? Şi ale cui sunt aceste animale dinaintea ta?», 18 tu să-i răspunzi: «Sunt ale slujitorului tău, Iacov; sunt un dar trimis stăpânului meu, Esau, iar el însuşi vine în urma noastră.»“ 19 Iacov le-a poruncit celui de-al doilea, celui de-al treilea şi tuturor celor care mânau turmele, astfel: „Să-i spuneţi acelaşi lucru lui Esau, când îl veţi întâlni. 20 Spuneţi-i, de asemenea: «Slujitorul tău, Iacov, vine în urma noastr㻓, pentru că îşi zicea: „Îl voi potoli cu darul care este înaintea mea, iar când îl voi vedea faţă în faţă, poate mă va accepta.“ 21 Astfel, darul a trecut înaintea lui, iar el a rămas în tabără în noaptea aceea.

Lupta lui Iacov la Peniel

22 În aceeaşi noapte, Iacov s-a sculat, şi-a luat cele două soţii, cele două sclave şi cei unsprezece copii şi a trecut vadul Iabok. 23 I-a luat, i-a trecut vadul, apoi şi-a trecut şi toată averea.

24 Iacov a fost lăsat singur şi un bărbat s-a luptat[c] cu el până în revărsatul zorilor. 25 Când bărbatul acela a văzut că

nu-l poate învinge, l-a lovit la încheietura coapsei, astfel încât încheietura coapsei lui Iacov a sărit de la loc, în timp ce se lupta cu El. 26 Apoi a zis:

– Lasă-Mă să plec pentru că se ivesc zorile.

Dar Iacov I-a răspuns:

– Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta.

27 Şi El l-a întrebat:

– Cum te cheamă?

– Iacov, a răspuns el.

28 Atunci bărbatul acela i-a zis:

– Nu te vei mai numi Iacov, ci Israel[d], pentru că te-ai luptat cu Dumnezeu şi cu oamenii şi ai învins.

29 – Te rog, spune-mi care este Numele Tău? L-a întrebat Iacov.

El i-a răspuns:

– De ce Îmi ceri Numele?

Şi l-a binecuvântat acolo. 30 Iacov a numit acel loc Peniel[e], zicând: „L-am văzut pe Dumnezeu faţă în faţă şi totuşi viaţa mi-a fost cruţată.“ 31 Răsărea soarele atunci când Iacov a plecat din Peniel[f] şchiopătând din coapsă. 32 Până în ziua de azi, israeliţii nu mănâncă tendonul de la încheietura coapsei animalelor, tocmai pentru că Iacov a fost lovit în tendonul de la încheietura coapsei.

Notas al pie

  1. Geneza 32:2 Mahanayim înseamnă Două Tabere
  2. Geneza 32:12 Vezi nota de la 12:7
  3. Geneza 32:24 Autorul face un joc de cuvinte: Dumnezeu se luptă (ebr.: ye’abeq) cu Iacov (ebr.: ya‘aqob) pe malul Iabokului (ebr.: yabboq)
  4. Geneza 32:28 Israel înseamnă El se luptă cu Dumnezeu
  5. Geneza 32:30 Peniel înseamnă Faţa lui Dumnezeu
  6. Geneza 32:31 Ebr.: Penuel, o variantă a lui Peniel