The Message

Genesis 26

1There was a famine in the land, as bad as the famine during the time of Abraham. And Isaac went down to Abimelech, king of the Philistines, in Gerar.

2-5 God appeared to him and said, “Don’t go down to Egypt; stay where I tell you. Stay here in this land and I’ll be with you and bless you. I’m giving you and your children all these lands, fulfilling the oath that I swore to your father Abraham. I’ll make your descendants as many as the stars in the sky and give them all these lands. All the nations of the Earth will get a blessing for themselves through your descendants. And why? Because Abraham obeyed my summons and kept my charge—my commands, my guidelines, my teachings.”

So Isaac stayed put in Gerar.

The men of the place questioned him about his wife. He said, “She’s my sister.” He was afraid to say “She’s my wife.” He was thinking, “These men might kill me to get Rebekah, she’s so beautiful.”

8-9 One day, after they had been there quite a long time, Abimelech, king of the Philistines, looked out his window and saw Isaac fondling his wife Rebekah. Abimelech sent for Isaac and said, “So, she’s your wife. Why did you tell us ‘She’s my sister’?”

Isaac said, “Because I thought I might get killed by someone who wanted her.”

10 Abimelech said, “But think of what you might have done to us! Given a little more time, one of the men might have slept with your wife; you would have been responsible for bringing guilt down on us.”

11 Then Abimelech gave orders to his people: “Anyone who so much as lays a hand on this man or his wife dies.”

12-15 Isaac planted crops in that land and took in a huge harvest. God blessed him. The man got richer and richer by the day until he was very wealthy. He accumulated flocks and herds and many, many servants, so much so that the Philistines began to envy him. They got back at him by throwing dirt and debris into all the wells that his father’s servants had dug back in the days of his father Abraham, clogging up all the wells.

16 Finally, Abimelech told Isaac: “Leave. You’ve become far too big for us.”

17-18 So Isaac left. He camped in the valley of Gerar and settled down there. Isaac dug again the wells which were dug in the days of his father Abraham but had been clogged up by the Philistines after Abraham’s death. And he renamed them, using the original names his father had given them.

19-24 One day, as Isaac’s servants were digging in the valley, they came on a well of spring water. The shepherds of Gerar quarreled with Isaac’s shepherds, claiming, “This water is ours.” So Isaac named the well Esek (Quarrel) because they quarreled over it. They dug another well and there was a difference over that one also, so he named it Sitnah (Accusation). He went on from there and dug yet another well. But there was no fighting over this one so he named it Rehoboth (Wide-Open Spaces), saying, “Now God has given us plenty of space to spread out in the land.” From there he went up to Beersheba. That very night God appeared to him and said,

I am the God of Abraham your father;
    don’t fear a thing because I’m with you.
I’ll bless you and make your children flourish
    because of Abraham my servant.

25 Isaac built an altar there and prayed, calling on God by name. He pitched his tent and his servants started digging another well.

26-27 Then Abimelech came to him from Gerar with Ahuzzath his advisor and Phicol the head of his troops. Isaac asked them, “Why did you come to me? You hate me; you threw me out of your country.”

28-29 They said, “We’ve realized that God is on your side. We’d like to make a deal between us—a covenant that we maintain friendly relations. We haven’t bothered you in the past; we treated you kindly and let you leave us in peace. So—God’s blessing be with you!”

30-31 Isaac laid out a feast and they ate and drank together. Early in the morning they exchanged oaths. Then Isaac said good-bye and they parted as friends.

32-33 Later that same day, Isaac’s servants came to him with news about the well they had been digging, “We’ve struck water!” Isaac named the well Sheba (Oath), and that’s the name of the city, Beersheba (Oath-Well), to this day.

34-35 When Esau was forty years old he married Judith, daughter of Beeri the Hittite, and Basemath, daughter of Elon the Hittite. They turned out to be thorns in the sides of Isaac and Rebekah.

Nouă Traducere În Limba Română

Geneza 26

Isaac la Gherar

1În ţară a venit o foamete, alta decât foametea care fusese pe vremea lui Avraam, iar Isaac s-a dus în Gherar la

Abimelek, regele filistenilor. Domnul i S-a arătat lui Isaac şi i-a zis: „Nu coborî în Egipt, ci locuieşte în ţara despre care îţi voi spune. Locuieşte în această ţară; Eu voi fi cu tine şi te voi binecuvânta, pentru că ţie şi seminţei[a] tale vă voi da toate aceste ţinuturi; astfel, voi împlini jurământul pe care i l-am făcut tatălui tău, Avraam. Îţi voi face urmaşii[b] la fel de numeroşi precum stelele cerului şi le voi da toate aceste ţinuturi; prin sămânţa ta vor fi binecuvântate toate neamurile pământului, pentru că Avraam a ascultat glasul Meu şi a păzit principiile, poruncile, orânduirile şi legile Mele.“ Astfel, Isaac a locuit în Gherar.

Atunci când oamenii din acel loc îl întrebau despre soţia lui, el le răspundea că este sora lui, deoarece se temea să le spună că este soţia lui, crezând că oamenii locului îl vor omorî din cauza Rebecăi, pentru că era frumoasă. După ce a stat mai multă vreme acolo, s-a întâmplat că regele Abimelek s-a uitat pe fereastră şi l-a văzut pe Isaac dezmierdând-o pe soţia sa, Rebeca.

Abimelek l-a chemat pe Isaac şi i-a zis:

– Cu siguranţă, ea este soţia ta! Atunci de ce ai pretins că este sora ta?

– Pentru că mă temeam că voi muri din cauza ei, a răspuns Isaac.

10 – Ce ne-ai făcut? a continuat Abimelek. Unul dintre oamenii din popor s-ar fi putut culca cu soţia ta şi astfel ai fi adus vina asupra noastră.

11 Prin urmare, Abimelek a poruncit întregului popor: „Oricine se va atinge de acest om sau de soţia lui va fi omorât.“

12 Isaac a semănat în acea ţară şi, în acelaşi an, a recoltat însutit, pentru că Domnul l-a binecuvântat. 13 El s-a îmbogăţit, iar bogăţia a continuat să-i crească până când a ajuns foarte bogat. 14 Avea turme de oi, cirezi de vite şi mulţi sclavi; de aceea filistenii îl invidiau. 15 Ei au astupat, umplând cu pământ, toate fântânile pe care sclavii tatălui său, Avraam, le săpaseră pe când acesta era în viaţă.

16 Abimelek i-a zis lui Isaac: „Pleacă de la noi, deoarece ai ajuns mult mai puternic decât noi.“ 17 Atunci Isaac a plecat de acolo, şi-a aşezat tabăra în valea Gherar şi a locuit acolo. 18 El a săpat din nou fântânile care fuseseră săpate pe vremea tatălui său, Avraam, întrucât filistenii le-au astupat după moartea lui Avraam; el le-a dat acestora aceleaşi nume pe care tatăl său le dăduse înainte. 19 Sclavii lui Isaac au săpat în vale şi au descoperit acolo o fântână cu apă proaspătă, 20 dar păstorii din Gherar s-au certat cu păstorii lui Isaac, zicând: „Apa este a noastră.“ Isaac i-a pus fântânii numele Esek[c], pentru că ei s-au certat cu el. 21 Apoi au săpat o altă fântână, dar ei s-au certat şi pentru aceasta; de aceea i-a pus numele Sitna[d]. 22 Isaac a plecat de acolo şi a săpat o altă fântână, pentru care nu s-au mai certat; de aceea i-a pus numele Rehobot[e], zicând: „Acum Domnul ne-a făcut loc şi vom fi roditori în ţară.“ 23 De acolo a plecat la Beer-Şeba, 24 iar în noaptea aceea Domnul i S-a arătat şi i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Avraam; nu te teme, pentru că Eu sunt cu tine; te voi binecuvânta şi-ţi voi înmulţi urmaşii datorită robului Meu Avraam.“ 25 Isaac a zidit acolo un altar şi a chemat Numele Domnului; el şi-a întins cortul în acel loc, iar sclavii săi au săpat acolo o fântână.

26 După aceea, Abimelek a venit la el din Gherar, împreună cu Ahuzat, sfetnicul său, şi cu Pihol, conducătorul oştirii sale. 27 Isaac i-a întrebat:

– De ce aţi venit la mine, când voi m-aţi urât şi m-aţi izgonit de la voi?

28 Ei i-au răspuns:

– Vedem clar că Domnul este cu tine şi ne-am gândit că trebuie să încheiem un jurământ între noi. Să încheiem acest legământ între noi: 29 promite-ne că nu ne vei face nici un rău, aşa cum nici noi nu ne-am atins de tine şi ţi-am făcut numai bine, lăsându-te să pleci în pace. Acum tu eşti binecuvântat de Domnul.

30 Isaac le-a dat un ospăţ, iar ei au mâncat şi au băut. 31 A doua zi, dimineaţa, s-au sculat devreme şi au încheiat împreună legământul; apoi Isaac i-a lăsat să plece, iar ei au plecat de la el în pace. 32 În aceeaşi zi, sclavii lui Isaac au venit şi l-au anunţat despre fântâna pe care o săpaseră, zicându-i că au dat de apă. 33 El i-a pus numele Şeba[f]. De aceea numele cetăţii este Beer-Şeba până în ziua de azi.

Binecuvântarea şi fuga lui Iacov în Padan-Aram

34 La vârsta de patruzeci de ani, Esau s-a căsătorit cu Iudita, fiica hititului Beeri, şi cu Basmat, fiica hititului Elon, 35 însă ele au fost o sursă de amărăciune pentru Isaac şi Rebeca.

Notas al pie

  1. Geneza 26:3 Vezi nota de la 12:7; şi în v. 4
  2. Geneza 26:4 Vezi nota de la 12:7; şi în v. 24
  3. Geneza 26:20 Esek înseamnă Ceartă
  4. Geneza 26:21 Sitna înseamnă Împotrivire
  5. Geneza 26:22 Rehobot înseamnă Loc larg
  6. Geneza 26:33 Şeba înseamnă Jurământ sau Şapte (vezi 21:28-29)