The Message

Ecclesiastes 1

The Quester

1These are the words of the Quester, David’s son and king in Jerusalem

2-11 Smoke, nothing but smoke. [That’s what the Quester says.]
    There’s nothing to anything—it’s all smoke.
What’s there to show for a lifetime of work,
    a lifetime of working your fingers to the bone?
One generation goes its way, the next one arrives,
    but nothing changes—it’s business as usual for old
        planet earth.
The sun comes up and the sun goes down,
    then does it again, and again—the same old round.
The wind blows south, the wind blows north.
    Around and around and around it blows,
    blowing this way, then that—the whirling, erratic wind.
All the rivers flow into the sea,
    but the sea never fills up.
The rivers keep flowing to the same old place,
    and then start all over and do it again.
Everything’s boring, utterly boring—
    no one can find any meaning in it.
Boring to the eye,
    boring to the ear.
What was will be again,
    what happened will happen again.
There’s nothing new on this earth.
    Year after year it’s the same old thing.
Does someone call out, “Hey, this is new”?
    Don’t get excited—it’s the same old story.
Nobody remembers what happened yesterday.
    And the things that will happen tomorrow?
Nobody’ll remember them either.
    Don’t count on being remembered.

I’ve Seen It All

12-14 Call me “the Quester.” I’ve been king over Israel in Jerusalem. I looked most carefully into everything, searched out all that is done on this earth. And let me tell you, there’s not much to write home about. God hasn’t made it easy for us. I’ve seen it all and it’s nothing but smoke—smoke, and spitting into the wind.

15 Life’s a corkscrew that can’t be straightened,
A minus that won’t add up.

16-17 I said to myself, “I know more and I’m wiser than anyone before me in Jerusalem. I’ve stockpiled wisdom and knowledge.” What I’ve finally concluded is that so-called wisdom and knowledge are mindless and witless—nothing but spitting into the wind.

18 Much learning earns you much trouble.
The more you know, the more you hurt.

Nouă Traducere În Limba Română

Eclesiastul 1

1Cuvintele oratorului[a], fiul lui David, rege la Ierusalim.

Deşertăciunea existenţei

„O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice oratorul,
    o deşertăciune a deşertăciunilor! Totul este deşertăciune!

Ce câştig are omul din toată osteneala
    pe care o depune sub soare?
Un neam trece şi altul vine,
    dar pământul rămâne mereu în picioare.
Soarele răsare şi apune,
    grăbindu-se apoi înspre locul de unde va răsări iar.
Vântul bate spre sud,
    apoi se întoarce spre nord,
se întoarce din nou, umblă mereu
    şi revine continuu la circuitul său.
Toate râurile curg spre mare,
    fără să o umple însă;
râurile se întorc de unde au plecat,
    doar ca să pornească iarăşi de acolo.
Toate lucrurile sunt obositoare,
    cum nu se poate spune,
dar ochiul nu se satură să privească,
    aşa cum nici urechea nu se satură să asculte.
Ce a fost va mai fi,
    iar ce s-a făcut se va mai face!
        Nu este nimic nou sub soare!
10 Dacă cineva zice:
    «Iată un lucru nou!»,
totuşi el exista demult,
    încă din veacurile dinaintea noastră.
11 Nu ne mai amintim de cei de demult,
    tot aşa cum nici cei ce vor urma
        nu se vor mai păstra în amintirea
        celor ce vor veni după ei.“[b]

Deşertăciunea înţelepciunii

12 „Eu, oratorul, am fost rege peste Israel la Ierusalim. 13 M-am dedicat studiului şi cercetării înţelepciunii cu privire la toate lucrurile care se săvârşesc sub ceruri; aceasta este o ocupaţie obositoare, pe care Dumnezeu o dă oamenilor ca să se îndeletnicească cu ea. 14 Am observat toate lucrările care se fac sub soare şi iată că toate sunt deşertăciune şi goană după vânt.

15 «Ce a fost îndoit odată nu mai poate fi îndreptat,
    iar ce lipseşte nu poate fi numărat.»

16 Mi-am zis: «Iată că mi-am mărit faima şi mi-am sporit înţelepciunea mai mult decât toţi cei care au fost la Ierusalim înaintea mea; inima mea a experimentat mult mai multă înţelepciune şi cunoştinţă.» 17 M-am dedicat cunoaşterii înţelepciunii, precum şi cunoaşterii nebuniei şi a prostiei, dar mi-am dat seama că şi aceasta este goană după vânt.

18 «Unde este multă înţelepciune, este şi multă supărare
    şi cu cât este mai multă cunoştinţă, cu atât este mai multă mâhnire.»“

Notas al pie

  1. Eclesiastul 1:1 Ebr.: Qohelet, termen cu sens nesigur; gr.: Ecclesiastul, termen care arată înspre o persoană care vorbeşte în faţa unei adunări (gr.: ecclesia; ebr.: qahal); sau: conducător al adunării; şi în vs. 2, 12
  2. Eclesiastul 1:11 Poate fi vorba şi despre lucruri sau fapte (vezi v. 10)