David derrota a los amonitas
10:1-19 – 1Cr 19:1-19
1Pasado algún tiempo, murió el rey de los amonitas y su hijo Janún lo sucedió en el trono. 2Entonces David pensó: «Debo ser leal con Janún, hijo de Najás, tal como su padre lo fue conmigo». Así que envió a unos mensajeros para darle el pésame por la muerte de su padre.
Cuando los mensajeros de David llegaron al país de los amonitas, 3los comandantes de ese pueblo aconsejaron a Janún, su rey: «¿Y acaso cree usted que David ha enviado a estos mensajeros solo para darle el pésame y porque quiere honrar a su padre? ¿No será más bien que los ha enviado a explorar y espiar la ciudad para luego destruirla?». 4Entonces Janún mandó que apresaran a los mensajeros de David y que les afeitaran media barba y cortaran su ropa por la mitad, dejándolos desnudos de la cintura hacia abajo. Y así los despidió.
5Los hombres de David se sentían muy avergonzados. Cuando David se enteró de lo que había pasado, mandó que los recibieran y les dieran este mensaje de su parte: «Quédense en Jericó y no regresen hasta que les crezca la barba».
6Al darse cuenta los amonitas de que habían ofendido a David, hicieron trámites para contratar mercenarios: de entre los arameos de Bet Rejob y de Sobá, veinte mil soldados de infantería; del rey de Macá, mil hombres; y de Tob, doce mil hombres.
7Cuando David lo supo, despachó a Joab con todos los soldados del ejército. 8Los amonitas avanzaron hasta la entrada de su ciudad y se alistaron para la batalla, mientras que los arameos de Sobá y Rejob se quedaron aparte, en campo abierto, junto con los hombres de Tob y de Macá.
9Joab se vio amenazado por el frente y por la retaguardia, así que escogió a las mejores tropas israelitas para pelear contra los arameos. 10El resto de las tropas las puso al mando de su hermano Abisay, para que enfrentaran a los amonitas. 11A Abisay le ordenó: «Si los arameos pueden más que yo, tú vendrás a rescatarme; y si los amonitas pueden más que tú, yo iré a tu rescate. 12¡Ánimo! Luchemos con valor por nuestro pueblo y por las ciudades de nuestro Dios. ¡Y que el Señor haga lo que bien le parezca!».
13Enseguida Joab y sus tropas avanzaron contra los arameos y estos huyeron de él. 14Al ver que los arameos se daban a la fuga, también los amonitas huyeron de Abisay y se refugiaron en la ciudad. Entonces Joab suspendió el ataque contra los amonitas y regresó a Jerusalén.
15Los arameos, al verse derrotados por Israel, volvieron a reunirse. 16Además, Hadad Ezer mandó movilizar a los arameos que estaban al otro lado del río Éufrates, los cuales fueron a Jelán bajo el mando de Sobac, comandante del ejército de Hadad Ezer.
17Cuando David se enteró de esto, reunió a todo Israel, cruzó el Jordán y marchó hacia Jelán. Los arameos se enfrentaron con David y lo atacaron, 18pero tuvieron que huir ante los israelitas. David mató a setecientos soldados que guiaban los carros de guerra y a cuarenta mil de infantería.10:18 de infantería (mss. de LXX; véase también 1Cr 19:18); jinetes (TM). También hirió a Sobac, comandante del ejército arameo, quien murió allí mismo. 19Al ver que los arameos habían sido derrotados por los israelitas, todos los reyes vasallos de Hadad Ezer hicieron la paz con los israelitas y se sometieron a ellos.
Y nunca más se atrevieron los arameos a ir en auxilio de los amonitas.
Amoniții și arameii sunt învinși
(1 Cron. 19:1-19)
1După aceea, regele fiilor lui Amon a murit, iar în locul lui a domnit fiul său Hanun. 2David a zis: „Voi da dovadă de loialitate față de Hanun, fiul lui Nahaș, tot așa cum și tatăl său a dat dovadă de loialitate față de mine.“ David și‑a trimis slujitorii ca să‑l mângâie pe Hanun pentru moartea tatălui său. Când slujitorii lui David au ajuns în țara fiilor lui Amon, 3căpeteniile fiilor lui Amon i‑au zis stăpânului lor, Hanun: „Chiar crezi că David dorește să‑l cinstească pe tatăl tău, trimițându‑ți mângâietori? Oare nu i‑a trimis David la tine pe slujitorii lui ca să observe cetatea, s‑o cerceteze și s‑o distrugă?“
4Atunci Hanun i‑a luat pe slujitorii lui David, le‑a ras bărbile pe jumătate, le‑a tăiat hainele pe jumătate, până la brâu, și le‑a dat drumul. 5Când David a fost înștiințat de acest lucru, a trimis să le spună bărbaților care fuseseră atât de mult umiliți: „Rămâneți în Ierihon până vă va crește din nou barba, și apoi să vă întoarceți!“
6Fiii lui Amon au văzut că se făcuseră nesuferiți lui David și au tocmit douăzeci de mii de pedestrași aramei din Bet‑Rehob și din regatul arameu al Țobei, pe regele din Maaca cu o mie de luptători și încă douăsprezece mii de luptători dintre bărbații din Tob.
7Când David a auzit aceasta, l‑a trimis împotriva lor pe Ioab împreună cu toată oștirea de viteji. 8Fiii lui Amon au ieșit, ocupându‑și pozițiile de luptă la intrarea porții, în timp ce arameii din Țoba și Rehob, bărbații din Tob și cei din Maaca s‑au așezat separat în câmp. 9Ioab a văzut că avea de luptat și în față și în spate. Prin urmare, a ales o parte dintre vitejii lui Israel și i‑a mobilizat împotriva arameilor, 10iar restul poporului l‑a pus sub comanda fratelui său Abișai, mobilizându‑l împotriva fiilor lui Amon. 11Ioab i‑a zis lui Abișai: „Dacă arameii mă copleșesc, să‑mi vii în ajutor, iar dacă fiii lui Amon te copleșesc, voi veni eu în ajutorul tău. 12Fii tare și îmbărbătează‑te pentru poporul nostru și pentru cetățile Dumnezeului nostru, iar Domnul să facă ceea ce este bine în ochii Lui!“
13Când Ioab și poporul care era cu el i‑au atacat pe aramei, aceștia au fugit dinaintea lui. 14Fiii lui Amon, văzând că arameii dau bir cu fugiții, au fugit dinaintea lui Abișai și s‑au retras în cetate. Atunci Ioab a oprit lupta și s‑a dus la Ierusalim.
15Când au văzut că au fost învinși de Israel, arameii și‑au adunat toate forțele. 16Hadad-Ezer a trimis după arameii de dincolo de Râu16 Eufratul., și aceștia au venit la Helam, avându‑l în fruntea lor pe Șobac, conducătorul oștirii lui Hadad-Ezer. 17Când a fost înștiințat de acest lucru, David a adunat tot Israelul, a trecut Iordanul și a ajuns la Helam. Arameii s‑au așezat în poziție de luptă ca să‑l înfrunte pe David și s‑au luptat împotriva lui. 18Însă Aram a fugit dinaintea lui Israel. David le‑a ucis arameilor șapte sute de oameni care conduceau carele și patruzeci de mii de pedestrași. L‑a rănit și pe Șobac, conducătorul oștirii lor, care a și murit acolo. 19Văzând că au fost învinși de Israel, toți regii vasali lui Hadad-Ezer au făcut pace cu Israel și i‑au slujit. Și Aram s‑a temut să‑i mai ajute pe fiii lui Amon.
