The Message

2 Chronicles 1

King Solomon

11-6 Solomon son of David took a firm grip on the reins of his kingdom. God was with him and gave him much help. Solomon addressed all Israel—the commanders and captains, the judges, every leader, and all the heads of families. Then Solomon and the entire company went to the worship center at Gibeon—that’s where the Tent of Meeting of God was, the one that Moses the servant of God had made in the wilderness. The Chest of God, though, was in Jerusalem—David had brought it up from Kiriath Jearim, prepared a special place for it, and pitched a tent for it. But the Bronze Altar that Bezalel son of Uri, the son of Hur, had made was in Gibeon, in its place before the Tabernacle of God; and that is where Solomon and the congregation gathered to pray. Solomon worshiped God at the Bronze Altar in front of the Tent of Meeting; he sacrificed a thousand Whole-Burnt-Offerings on it.

That night God appeared to Solomon. God said, “What do you want from me? Ask.”

8-10 Solomon answered, “You were extravagantly generous with David my father, and now you have made me king in his place. Establish, God, the words you spoke to my father, for you’ve given me a staggering task, ruling this mob of people. Yes, give me wisdom and knowledge as I come and go among this people—for who on his own is capable of leading these, your glorious people?”

11-12 God answered Solomon, “This is what has come out of your heart: You didn’t grasp for money, wealth, fame, and the doom of your enemies; you didn’t even ask for a long life. You asked for wisdom and knowledge so you could govern well my people over whom I’ve made you king. Because of this, you get what you asked for—wisdom and knowledge. And I’m presenting you the rest as a bonus—money, wealth, and fame beyond anything the kings before or after you had or will have.”

13 Then Solomon left the worship center at Gibeon and the Tent of Meeting and went to Jerusalem. He set to work as king of Israel.

14-17 Solomon collected chariots and horses: fourteen hundred chariots and twelve thousand horses! He stabled them in the special chariot-cities as well as in Jerusalem. The king made silver and gold as common as rocks, and cedar as common as the fig trees in the lowland hills. His horses were brought in from Egypt and Cilicia, specially acquired by the king’s agents. Chariots from Egypt went for fifteen pounds of silver and a horse for about three and three-quarters of a pound of silver. Solomon carried on a brisk horse-trading business with the Hittite and Aramean royal houses.

Nouă Traducere În Limba Română

2 Cronici 1

Prima vedenie a lui Solomon

1Solomon, fiul lui David, şi-a întărit domnia, iar Domnul, Dumnezeul lui, a fost cu el, înălţându-l nespus de mult. Solomon a vorbit întregului Israel – conducătorilor peste mii şi peste sute, judecătorilor, tuturor prinţilor lui Israel şi căpeteniilor de familii – după care Solomon împreună cu întreaga adunare s-au dus pe înălţimea de la Ghivon. Acolo se afla Cortul Întâlnirii lui Dumnezeu, pe care Moise, robul Domnului, îl făcuse în pustie. Chivotul lui Dumnezeu fusese luat de David din Chiriat-Iearim şi dus în locul pe care David i-l pregătise, căci el îi întinsese un cort la Ierusalim. Însă altarul de bronz pe care-l făcuse Beţalel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, se afla înaintea Tabernaculului Domnului. Solomon şi adunarea L-au căutat pe Domnul înaintea acestui altar. Solomon s-a dus înaintea Domnului, acolo, la altarul de aramă, la Cortul Întâlnirii, şi a adus pe el o mie de arderi de tot. În noaptea aceea, Dumnezeu i S-a arătat lui Solomon şi i-a zis:

– Cere-Mi orice vrei să-ţi dau!

– Tu ai arătat o mare îndurare[a] faţă de tatăl meu, David, I-a răspuns Solomon lui Dumnezeu, şi m-ai pus să domnesc în locul lui. Acum, Doamne Dumnezeule, întăreşte promisiunea pe care i-ai făcut-o tatălui meu, David, căci Tu m-ai pus să domnesc peste un popor numeros ca pulberea pământului. 10 De aceea dă-mi înţelepciune şi cunoştinţă ca să pot conduce poporul acesta, căci cine poate judeca[b] acest popor al Tău atât de numeros?

11 Dumnezeu i-a răspuns lui Solomon:

– Pentru că aceasta a fost dorinţa inimii tale şi nu ai cerut nici bogăţie, nici belşug, nici faimă, nici moartea duşmanilor tăi şi nici o viaţă lungă, ci ai cerut înţelepciune şi cunoştinţă pentru a-Mi putea judeca poporul peste care te-am pus să domneşti, 12 înţelepciunea şi cunoştinţa îţi sunt date. Mai mult, îţi voi da asemenea bogăţii, belşug şi faimă, cum nu s-a mai văzut la nici unul din regii care au trăit înaintea ta şi nici nu se va mai vedea la nimeni după tine.

13 După aceea, Solomon a plecat de la înălţimea din Ghivon, unde se afla Cortul Întâlnirii, s-a întors la Ierusalim şi a domnit peste Israel.

Administrarea imperiului de către Solomon

14 Solomon a adunat care şi cai; avea o mie patru sute de care şi douăsprezece mii de cai[c] pe care îi ţinea în cetăţile pentru care, precum şi împreună cu el la Ierusalim. 15 Regele a făcut ca argintul şi aurul să fie la fel de obişnuite în Ierusalim precum pietrele, iar cedrii la fel de numeroşi precum sicomorii de pe dealuri[d]. 16 Caii lui Solomon erau aduşi din Egipt[e] şi din Kue[f]; negustorii regelui îi cumpărau din Kue pe un preţ stabilit. 17 Ei cumpărau un car din Egipt cu şase sute de şecheli[g] de argint, iar un cal cu o sută cincizeci de şecheli[h]. De asemenea, ei vindeau cai şi care tuturor regilor hitiţilor şi regilor Aramului.

Notas al pie

  1. 2 Cronici 1:8 Ebr.: hesed, termen care apare frecvent (de peste 250 ori) în VT, având o varietate de sensuri (îndurare, bunătate, bunăvoinţă, milă, credincioşie, dragoste statornică). Se referă atât la relaţiile dintre oameni, cât şi, într-un mod cu totul special, la relaţia dintre YHWH şi Israel. Cel mai frecvent, se referă la loialitatea părţilor implicate în legământ (în special loialitatea lui YHWH, care este certă). Termenul, aşa cum o dovedeşte varietatea de sensuri, cuprinde toate implicaţiile loialităţii lui YHWH faţă de promisiunile legământului; peste tot în carte
  2. 2 Cronici 1:10 Cu sensul de a conduce, a cârmui; şi în v. 11
  3. 2 Cronici 1:14 Sau: călăreţi
  4. 2 Cronici 1:15 Sau: din Şefela, zona cu dealuri joase, piemontană, situată între centrul muntos al Canaanului şi ţărmul Mediteranei
  5. 2 Cronici 1:16 Sau: din Muzur sau Musri, în Capadocia (Asia Mică)
  6. 2 Cronici 1:16 Probabil Cilicia, în Asia Mică
  7. 2 Cronici 1:17 Aproximativ 7 kg
  8. 2 Cronici 1:17 Aproximativ 2 kg