En Levende Bok

Matteus 4:1-25

Jesus blir fristet av djevelen

1Jesus ble av Guds Ånd ført ut i ødemarken for at djevelen skulle friste ham. 2I 40 dager og 40 netter spiste han ingenting, og han ble til slutt sulten. 3Da kom djevelen til ham og sa: ”Lag brød av disse steinene, dersom du virkelig er Guds sønn!” 4Men Jesus sa til ham: ”Nei! Det står i Skriften4:4 ”Skriften” for jødene er dette Bibelens første del, den som vi kaller Det gamle testamente.: ’Menneskene lever ikke av brød alene, men av alle de ordene som er fra Gud.4:4 Se Femte Mosebok 8:3. Å lyde Gud er det viktigste. Siden kommer det å ordne med maten. ”

5Litt etter tok djevelen ham med til Guds by, Jerusalem, og stilte ham øverst oppe på tempelmuren. 6Han sa: ”Hopp ned, dersom du virkelig er Guds sønn! Det står i Skriften:

’Gud skal befale sine engler om å beskytte deg.

De skal bære deg på hendene sine,

så du ikke skader deg mot noen stein.4:6 Se Salmenes bok 91:11-12.’ ”

7Men Jesus svarte ham: ”Det står også i Skriften: ’Du skal ikke sette Herren, din Gud, på prøve.4:7 Se Femte Mosebok 6:16.’ ”

8Etter dette tok djevelen ham med seg opp til toppen av et høyt fjell og viste ham all verdens land og herlighet. 9”Alt dette skal jeg gi deg”, sa han, ”om du bare faller ned og tilber meg.”

10”Forsvinn, Satan”, svarte Jesus. ”Det står i Skriften: ’Det er Herren, din Gud, du skal tilbe, og bare han skal du tjene.4:10 Se Femte Mosebok 6:13.’ ”

11Da lot djevelen ham være, og engler kom for å tjene Jesus.

Jesus taler til folket i Galilea

12-13Da Jesus fikk høre at Johannes hadde blitt kastet i fengsel, dro han fra Judea og vendte tilbake til Galilea. Han slo seg ikke ned i hjembyen sin Nasaret, men flyttet til Kapernaum ved Genesaretsjøen, nær området der de to stammene Sebulon og Naftali bodde. 14Gjennom dette ble det til virkelighet som Gud hadde forutsagt hos profeten Jesaja:

15”Sebulons land og Naftalis land ute ved sjøen,

området bortenfor elven Jordan,

øvre Galilea med deres mange forskjellige folk,

16disse folkene som bodde i mørke fikk se et stort lys.

De levde i dødens land,

men et strålende lys gikk opp over dem.”4:16 Se Jesaja 9:1-2.

17Fra og med nå av begynte Jesus å tale til folket og sa: ”Forlat syndens vei og vend om til Gud, for han har kommet for å frelse menneskene og gjøre dem til sitt eget folk!4:17 På gresk: for himmelriket er nær.

De første disiplene

18En dag da han gikk langs Genesaretsjøen, fikk han se to brødre: Simon, som ble kalt Peter, og Andreas. De holdt på å kaste not i sjøen, for de var fiskere.

19Jesus ropte til dem: ”Kom og bli disiplene mine, så skal jeg vise dere hvordan dere fisker mennesker i stedet!” 20Straks lot de fiskeutstyret ligge og fulgte ham.

21Mens han gikk videre, fikk han se to andre brødre, Jakob og Johannes, sitte i en båt sammen med faren sin, Sebedeus, og gjøre i stand fiskeutstyret. Han ropte på dem også. 22Straks forlot de båten og faren og fulgte ham.

Jesus underviser og helbreder syke

23Jesus gikk omkring i hele Galilea og underviste i synagogene4:23 Synagogen er jødene sitt bygg for gudstjenester.. Hvor han enn kom, fortalte han det glade budskapet om at Gud vil frelse menneskene og gjøre dem til sitt eget folk.4:23 På gresk: evangeliet om riket. Han helbredet alle slags sykdommer og plager hos folket. 24Ryktet om miraklene hans spredde seg langt utenfor Galileas grenser. Snart kom det syke mennesker også fra Syria4:24 Med ”Syria” siktes det sannsynligvis til de områdene som ikke var jødiske og som grenset til Galilea, eller også hele den romerske provinsen Syria, det vil si østre Middelhavsområdet. for å bli helbredet. Uansett hvilken sykdom eller lidelse de var rammet av om de var besatt av onde ånder led av krampeanfall eller var lamme, så helbredet han alle.

25Store folkemasser fulgte etter Jesus. Det kom folk fra Galilea, Dekapolis4:25 ”Området for de ti byene”, eller ”Dekapolis” som det het på gresk, var et byfellesskap mellom ti byer, som alle bortsett fra en, lå øst for elven Jordan., Jerusalem og hele Judea, og fra andre siden av Jordan.

Nouă Traducere În Limba Română

Matei 4:1-25

Ispitirea lui Isus în pustie

(Mc. 1:12-13; Lc. 4:1-13)

1Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit1 Același verb apare în versiunea grecească a Vechiului Testament, fiind folosit atât în cazul lui Dumnezeu, Care pune la încercare omul/poporul (Gen. 22:1; Ex. 15:25; 16:4), cât și în cazul omului/poporului, care Îl pune la încercare (Îl ispitește) pe Dumnezeu (Ex. 17:2, 7. Vezi și Mc. 1:1; Lc. 4:2; Evr. 3:9). de diavolul1 Gr.: diabolos, care înseamnă bârfitor, defăimător, calomniator; [peste tot în carte].. 2După ce a postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți2 Vezi Ex. 24:18; 34:28; Deut. 8:2-3. Vezi nota de la 2:15., la urmă a flămânzit.

3Atunci ispititorul s‑a apropiat de El și I‑a zis:

– Dacă3, 6 Sau: Din moment ce, în ideea că diavolul nu pune la îndoială identitatea lui Isus. ești Fiul lui Dumnezeu, poruncește ca pietrele acestea să devină pâini!

4Însă Isus, răspunzând, a zis:

– Este scris:

„Omul nu trăiește doar cu pâine,

ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu“4 Vezi Deut. 8:3..

5Atunci diavolul L‑a luat în sfânta cetate, L‑a pus să stea pe streașina Templului 6și I‑a zis:

– Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă‑Te jos, căci este scris:

„El le va porunci îngerilor Săi cu privire la Tine“

și

„Ei Te vor purta pe brațe,

ca nu cumva să‑Ți lovești piciorul de vreo piatră.“6 Vezi Ps. 91:11-12.

7Isus i‑a spus:

– De asemenea, este scris: „Să nu‑L ispitești pe Domnul, Dumnezeul tău!“7 Vezi Deut. 6:16.

8Din nou, diavolul L‑a luat pe un munte foarte înalt și I‑a arătat toate regatele lumii și slava lor.

9Apoi I‑a zis:

– Toate acestea Ți le voi da Ție dacă, aruncându‑Te la pământ, mi Te vei închina.

10Atunci Isus i‑a zis:

– Pleacă, Satan10 Cuvânt împrumutat din ebraică, însemnând vrăjmaș sau acuzator. Ulterior acesta a devenit un nume propriu folosit cu referire la cel care este acuzatorul, în mod special în perioada NT. Termenul diabolos este traducerea grecească a lui Satan [peste tot în carte]., căci este scris:

„Domnului, Dumnezeul tău, să te închini

și numai Lui să‑I slujești!“10 Vezi Deut. 6:13.

11Atunci diavolul a plecat de la El. Și iată că niște îngeri s‑au apropiat și Îi slujeau.

Începutul lucrării lui Isus în Galileea

(Mc. 1:14-15; Lc. 4:14-15)

12Când a auzit Isus că Ioan fusese închis, S‑a retras în Galileea. 13A părăsit Nazaretul și S‑a dus să locuiască în Capernaum, lângă mare13 Marea (sau Lacul) Galileei, cunoscută sub mai multe denumiri: Chineret, Ghenezaret, Tiberiadei [peste tot în carte]., în hotarele lui Zabulon și ale lui Neftali, 14ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profetul Isaia, care zice:

15„Ținutul lui Zabulon și ținutul lui Neftali,

calea către mare15 Lit.: calea mării., dincolo de Iordan,

Galileea neamurilor.

16Poporul care locuia în întuneric

a văzut o mare lumină!

Peste cei ce locuiau în țara umbrei morții,

a răsărit o lumină!“16 Vezi Is. 9:1-2.

17De atunci încolo, Isus a început să predice și să zică: „Pocăiți‑vă, căci s‑a apropiat Împărăția Cerurilor!“

Chemarea primilor apostoli

(Mc. 1:16-20; Lc. 5:2-11; In. 1:35-42)

18În timp ce mergea pe lângă Marea Galileei18 Cunoscută și sub numele de: Chineret, Ghenezaret, Tiberiadei; [peste tot în carte]., Isus a văzut doi frați, pe Simon, zis Petru, și pe Andrei, fratele lui, aruncând un năvod în mare, căci erau pescari. 19El le‑a zis: „Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni!“ 20Ei și‑au lăsat imediat năvoadele și L‑au urmat.

21Mergând mai departe de acolo, El a văzut alți doi frați, pe Iacov, fiul lui Zebedei, și pe Ioan, fratele lui, care erau într‑o barcă împreună cu Zebedei, tatăl lor, și își reparau năvoadele. El i‑a chemat, 22iar ei au lăsat imediat barca și pe tatăl lor și L‑au urmat.

Isus vindecă bolnavii

(Mc. 3:7-12; Lc. 6:17-19)

23Isus călătorea prin toată Galileea, dând învățătură în sinagogi23 Lit.: întrunire sau loc de adunare; centru al comunității, loc public de rugăciune, de închinare și de citire a Scripturilor, constituit acolo unde existau cel puțin zece bărbați. Ca instituție, Sinagoga a apărut în timpul exilului babilonian sau în perioada post-exilică (sec. VI–V î.Cr.) [peste tot în carte]., predicând Evanghelia23 Termenul Evanghelie înseamnă: Vestea Bună [peste tot în carte]. Împărăției și vindecând orice boală și orice neputință care erau în popor. 24Vestea cu privire la El s‑a răspândit în toată Siria24 Teritoriul de la nord de Galileea, între M. Mediterană și Damasc.. Oamenii îi aduceau la El pe toți cei ce sufereau de diferite boli și pe cei ce erau în chinuri, pe demonizați, pe epileptici24 Gr.: lunatici, pe baza unei superstiții antice care spunea că accesele (atacurile) erau datorate fazelor Lunii. și pe cei paralizați, iar El îi vindeca. 25Îl urmau mulțimi mari de oameni din Galileea, din Decapolis25 Sau: Cele Zece Orașe, o ligă formată din zece cetăți elenistice, nouă dintre ele fiind situate la est de Iordan., din Ierusalim, din Iudeea și de dincolo de Iordan.