مەتا 21 – KSS & NTLR

Intrarea triumfală în Ierusalim

(Mc. 11:1-10; Lc. 19:28-38; In. 12:12-19)

1Când s-au apropiat de Ierusalim și au ajuns la Betfaghe, înspre Muntele Măslinilor, Isus a trimis doi ucenici, 2zicându-le: „Duceți-vă în satul dinaintea voastră. Imediat ce intrați în el veți găsi un măgar legat și un măgăruș împreună cu el. Dezlegați-i și aduceți-i la Mine! 3Dacă vă va spune cineva ceva, să-i ziceți că Domnul are nevoie de ei. Și imediat îi va trimite.“ 4Acest lucru s-a întâmplat ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profetul care zice:

5„Spuneți-i fiicei Sionului:

«Iată că Împăratul tău vine la tine,

blând și călare pe un măgar,

alături de un măgăruș, mânzul unei măgărițe.»“5 Vezi Is. 62:11 și Zah. 9:9.

6Ucenicii s-au dus și au făcut așa cum le poruncise Isus. 7Au adus măgarul și măgărușul, și-au pus hainele peste ei, iar Isus a șezut pe ele. 8Cea mai mare parte din mulțime își așternea hainele pe drum8 Omagiu adus unui rege (vezi 2 Regi 9:13)., iar alții tăiau ramuri din pomi și le așterneau pe drum. 9Mulțimile care mergeau înaintea lui Isus și cele care-L urmau strigau:

„Osana9 Gr.: hosanna, o transliterare în greacă a sintagmei ebraice hoșia na. În limba română s-a înrădăcinat sub forma Osana. Sintagma provine din Ps. 118:25: Oh, DOAMNE, Te rugăm, mântuiește! (anna YHWH hoșia na). Cuvântul hoșia este un verb la imperativ, care tradus înseamnă: mântuiește. Particula na amplifică valoarea emfatică a imperativului și înseamnă te rog/te rugăm. De observat că litera ebraică ș (sh) n-a putut fi redată în LXX (traducerea în greacă a VT ebraic) din cauză că nu există în alfabetul grecesc. Acolo cuvântul începe cu accentul răspicat pe litera o, care îl transformă într-un h: hosanna. Vulgata păstrează forma Osanna., Fiul lui David!

Binecuvântat este Cel Ce vine în Numele Domnului!9 Vezi Ps. 118:26.

Osana în locurile preaînalte!“

10Când a intrat în Ierusalim, toată cetatea a început să se agite, întrebându-se:

– Cine este Acesta?

11Mulțimile răspundeau:

– Acesta este Profetul Isus din Nazaretul Galileei!

Isus alungă comercianții din Templu

(Mc. 11:15-19; Lc. 19:45-47; In. 2:13-17)

12Isus a intrat în Templu și i-a scos afară pe toți cei ce vindeau și cumpărau în Templu. A răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor ce vindeau porumbei 13și le-a zis: „Este scris:

«Casa Mea va fi numită

o casă de rugăciune»13 Vezi Is. 56:7.,

dar voi faceți din ea o peșteră de tâlhari!“13 Vezi Ier. 7:11.

14Au venit la El, în Templu, niște orbi și ologi, iar El i-a vindecat.

15Dar conducătorii preoților și cărturarii, când au văzut lucrurile minunate pe care le făcea și pe copiii care strigau în Templu: „Osana, Fiul lui David!“, au fost indignați 16și I-au zis:

– Auzi ce spun aceștia?

Isus le-a răspuns:

– Da. N-ați citit niciodată:

„Din gura copilașilor și a sugarilor

Ți-ai pregătit laudă!“16 Vezi Ps. 8:2.?

17Și, lăsându-i, a ieșit din cetate, S-a îndreptat spre Betania și a înnoptat acolo.

Puterea rugăciunii

(Mc. 11:12-14, 20-24)

18Dimineața, în timp ce Se întorcea în cetate, lui Isus I s-a făcut foame. 19A văzut un smochin lângă drum și S-a dus spre el, dar n-a găsit nimic în el, în afară de frunze. Atunci i-a zis: „În veci să nu mai iasă rod din tine!“ Și deodată smochinul s-a uscat.

20Ucenicii au rămas uimiți când au văzut acest lucru și L-au întrebat:

– Cum de s-a uscat smochinul așa deodată?

21Isus, răspunzând, le-a zis:

– Adevărat vă spun că, dacă ați avea credință și nu v-ați îndoi, ați face nu doar ce-am făcut Eu smochinului, ci, chiar dacă ați zice acestui munte: „Ridică-te și aruncă-te în mare!“, s-ar întâmpla întocmai! 22Toate lucrurile pe care le cereți cu credință în rugăciune, le veți primi.

Autoritatea lui Isus

(Mc. 11:27-33; Lc. 20:1-8)

23A intrat apoi în Templu.

În timp ce dădea învățătură, s-au apropiat de El conducătorii preoților și bătrânii poporului, zicând:

– Cu ce autoritate faci aceste lucruri? Și cine Ți-a dat această autoritate?

24Isus, răspunzând, le-a zis:

– Vă voi întreba și Eu un singur lucru, iar dacă Îmi veți răspunde, vă voi spune și Eu cu ce autoritate fac aceste lucruri. 25Botezul lui Ioan de unde era? Din cer sau de la oameni?

Ei însă vorbeau între ei, zicând: „Dacă vom răspunde: «Din cer!», ne va întreba: «Atunci de ce nu l-ați crezut?», 26iar dacă vom răspunde: «De la oameni!», ne temem de mulțime, fiindcă toți îl consideră pe Ioan un profet.“

27Așa că, răspunzându-I lui Isus, au zis:

– Nu știm!

Atunci și El le-a zis:

– Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri.

Pilda celor doi fii

28– Ce credeți? Un om avea doi copii. S-a apropiat de primul și i-a zis: „Copile, du-te și lucrează astăzi în vie!“ 29Dar el, răspunzând, a zis: „Nu vreau!“ Mai târziu însă i-a părut rău și s-a dus. 30Apoi tatăl s-a apropiat și de celălalt și i-a spus același lucru. Acesta, răspunzând, a zis: „Da, stăpâne!“, dar nu s-a dus. 31Care dintre cei doi a făcut voia tatălui?

Ei au zis:

– Primul!

Isus le-a zis:

– Adevărat vă spun că vameșii și prostituatele merg înaintea voastră în Împărăția lui Dumnezeu! 32Căci a venit Ioan la voi pe calea dreptății și nu l-ați crezut. Dar vameșii și prostituatele l-au crezut. Iar voi, deși ați văzut aceasta, nu v-a părut rău mai târziu, ca să puteți astfel să-l credeți.

Pilda viticultorilor

(Mc. 12:1-12; Lc. 20:9-19)

33– Ascultați o altă pildă: era un om, stăpânul unei case, care a plantat o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc în ea și a construit un turn de pază.33 Vezi Is. 5:1-2, 7. Apoi a arendat-o unor viticultori și a plecat într-o călătorie. 34Când s-a apropiat vremea roadelor, și-a trimis sclavii la viticultori, ca să ia roadele ce i se cuvin.

35Viticultorii însă i-au apucat pe sclavii lui și pe unul l-au bătut, pe altul l-au omorât, iar pe altul l-au ucis cu pietre. 36Stăpânul a trimis apoi alți sclavi, mai mulți decât primii, dar și cu aceștia au făcut la fel. 37La urmă, l-a trimis la ei pe fiul său, zicând: „Pe fiul meu îl vor respecta!“

38Dar viticultorii, când l-au văzut pe fiu, și-au zis între ei: „Acesta este moștenitorul! Haideți să-l omorâm și să-i luăm moștenirea!“ 39Și l-au apucat, l-au scos afară din vie și l-au omorât.

40Așadar, când va veni stăpânul viei, ce le va face el acelor viticultori?

41Ei au răspuns:

– Pe răii aceia îi va nimici cumplit, iar via o va arenda altor viticultori, care-i vor da roadele la vremea lor.41 Sau: în anotimpurile lor.

42Isus i-a întrebat:

– N-ați citit niciodată în Scripturi că:

„Piatra pe care au respins-o zidarii

a devenit Piatra din capul unghiului.

Domnul a făcut acest lucru

și este minunat în ochii noștri!“42 Vezi Ps. 118:22-23.?

43De aceea vă spun că Împărăția lui Dumnezeu va fi luată de la voi și va fi dată unui neam care va face roadele ei. 44Cel ce cade peste această piatră va fi zdrobit, iar pe acela peste care cade ea, îl va spulbera.

45Când conducătorii preoților și fariseii I-au auzit pildele, au înțeles că Isus vorbește despre ei. 46Și au căutat să pună mâna pe El, dar le-a fost frică de mulțimi, pentru că acestea Îl considerau profet.