حزقیێل 33 – KSS & NTLR

Ezechiel, străjer peste Casa lui Israel

1Cuvântul Domnului mi‑a vorbit, zicând: 2„Fiul omului, vorbește fiilor poporului tău și spune‑le: «Când voi aduce sabia împotriva unei țări, iar poporul țării va lua din mijlocul lui un om și‑l vor pune să fie străjer al lor, 3dacă străjerul vede sabia venind împotriva țării și sună din trâmbiță3 Ebr.: șofar, un instrument de suflat făcut din corn de berbec (ebr.: yyobel), care nu avea o funcție muzicală, ci era folosit pentru a transmite anumite semnale în închinare, în adunările publice sau în război [peste tot în capitol]., dând de știre poporului, 4iar cel care aude sunetul trâmbiței nu ia aminte, atunci sabia va veni și îi va lua viața. Sângele lui să cadă asupra capului său. 5Fiindcă a auzit sunetul trâmbiței și nu a luat aminte, sângele lui să cadă asupra lui. Dar dacă ia aminte, își va scăpa viața. 6Dacă însă străjerul vede sabia venind și nu sună din trâmbiță, astfel că poporul nu este avertizat, iar sabia vine și ia viața cuiva, omul acela va fi luat din cauza nelegiuirii sale, dar sângele lui îl voi cere din mâna străjerului.»

7Tu, fiul omului, ești străjerul pe care l‑am pus peste Casa lui Israel. Tu vei auzi cuvântul din gura Mea și le vei da de știre din partea Mea. 8Când îi voi zice celui rău: «Omule rău, vei muri cu siguranță!», iar tu nu vei vorbi cu cel rău ca să‑l avertizezi cu privire la calea lui, omul acela rău va muri din cauza nelegiuirii lui, dar sângele lui îl voi cere din mâna ta. 9Dar dacă tu îl vei avertiza pe cel rău să se întoarcă de la calea lui, iar el nu se va întoarce de la calea lui, atunci el va muri din cauza nelegiuirii lui, iar tu îți vei scăpa sufletul.

Dreptatea și mila lui Dumnezeu

10Tu, fiul omului, spune Casei lui Israel: «Voi ziceți: ‘Fărădelegile și păcatele noastre apasă greu asupra noastră. Suntem uscați de vlagă din cauza lor. Cum vom putea trăi?’» 11Prin urmare, spune‑le: «Viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, că Eu nu‑Mi găsesc plăcerea în moartea celui rău, ci doresc ca el să se întoarcă de la calea lui și să trăiască. Întoarceți‑vă! Întoarceți‑vă de la căile voastre cele rele! Pentru ce vrei să pieri, Casă a lui Israel?»

12De aceea, fiul omului, spune fiilor poporului tău: «Dreptatea celui drept nu‑l va scăpa în ziua fărădelegii lui, iar răutatea celui rău nu‑l va face să cadă în ziua când se întoarce de la răutatea lui. Cel drept nu va putea trăi prin dreptatea lui în ziua când a păcătuit. 13Când Eu îi spun celui drept că sigur va trăi, iar el, încrezându‑se în dreptatea lui, săvârșește nedreptate, toată dreptatea lui nu i se va mai aminti și va muri din cauza nedreptății pe care a săvârșit‑o. 14Tot astfel atunci când Eu îi spun celui rău: ‘Sigur vei muri!’, dacă el se întoarce de la păcatul lui și face judecată și dreptate, 15dacă cel rău dă înapoi garanția, înapoiază ce a jefuit, urmează învățăturile dătătoare de viață și nu mai săvârșește nedreptate, sigur va trăi; el nu va muri. 16Toate păcatele pe care le‑a săvârșit nu i se vor mai aminti. El a făcut judecată și dreptate; prin urmare, sigur va trăi.»

17Totuși, fiii poporului tău zic: «Calea Stăpânului nu este dreaptă!» Dar, de fapt, calea lor este cea nedreaptă!

18Așadar, dacă cel drept se întoarce de la dreptatea lui și săvârșește nedreptate, el va muri din cauza aceasta. 19Tot astfel, dacă cel rău se întoarce de la răutatea lui și face judecată și dreptate, va trăi tocmai din cauza aceasta. 20Fiindcă ziceți: «Calea Stăpânului nu este dreaptă!», vă voi judeca pe fiecare după umbletele voastre, Casă a lui Israel!“

Împlinirea profeției cu privire la căderea Ierusalimului

21În al doisprezecelea an al exilului nostru, în ziua a cincea a lunii a zecea,21 8 ianuarie 585 î.Cr. Vezi nota de la 1:1. a venit la mine un fugar de la Ierusalim și mi‑a zis: „Cetatea a fost capturată!“ 22Mâna Domnului fusese peste mine încă de la lăsarea serii, înainte de a sosi fugarul, și El îmi deschisese gura înainte de a sosi fugarul la mine, dimineața. Așadar, gura îmi fusese deschisă și nu mai eram mut.

23Cuvântul Domnului mi‑a vorbit, zicând: 24„Fiul omului, locuitorii acestor ruine din țara lui Israel zic: «Avraam a fost singur, dar tot a luat în stăpânire țara. Noi suntem mulți, deci cu siguranță țara ne‑a fost dată și nouă drept moștenire!» 25De aceea spune‑le: «Așa vorbește Stăpânul Domn: ‘Voi care mâncați carne cu sânge, care vă ridicați ochii spre idolii voștri și vărsați sânge, voi să stăpâniți țara? 26Vă încredeți în sabia voastră, săvârșiți urâciuni și fiecare necinstește pe soția semenului său. Voi să stăpâniți țara?’»

27Să le mai spui: «Așa vorbește Stăpânul Domn: ‘Viu sunt Eu, că cei ce se află printre ruine vor cădea uciși de sabie, pe cei ce sunt pe câmp îi voi da de mâncare fiarelor, iar cei din fortărețe și cei din peșteri vor muri din cauza molimei. 28Voi preface țara într‑o pustietate și într‑un loc devastat, iar mândria puterii ei se va sfârși. Munții lui Israel vor fi atât de pustiiți, încât nimeni nu‑i va mai traversa. 29Când voi preface țara într‑o pustietate și într‑un loc devastat din cauza urâciunilor pe care le‑au săvârșit, vor ști că Eu sunt Domnul.’»

30Fiul omului, fiii poporului tău vorbesc despre tine pe lângă ziduri și pe la ușile caselor și își zic unul altuia, fiecare fratelui său, astfel: «Veniți, vă rog, și ascultați care este cuvântul ieșit de la Domnul!» 31Și vin la tine cu grămada! Cei din poporul Meu se așază înaintea ta și ascultă cuvintele tale, dar nu le împlinesc, căci cu gura ei vorbesc atât de dulce, dar inima lor umblă după câștig nedrept. 32Iată că tu ești pentru ei ca un cântăreț plăcut, cu voce frumoasă, iscusit să cânte la instrumente cu coarde. Ei ascultă cuvintele tale, dar nu le împlinesc deloc.

33Însă când va veni pustiirea – și iat‑o că vine – vor ști că a fost un profet în mijlocul lor.“