ئیشایا 41 – KSS & NTLR

Domnul, Ajutorul lui Israel

1„Ascultați‑Mă în tăcere, insule,

iar popoarele să‑și înnoiască puterea!

Să se apropie și să vorbească!

Să ne înfățișăm împreună la judecată!

2Cine l‑a stârnit pe acela de la răsărit,

chemându‑l cu dreptate la picioarele Sale?

El îi dă în stăpânire neamurile

și îi supune regi.

Cu sabia îi preface în praf,

iar cu arcul îi face ca pleava luată de vânt.

3Îi urmărește, mergând în siguranță

pe un drum pe unde picioarele lui n‑au mai călcat.

4Cine a făcut și a împlinit aceasta?

Cine a chemat generațiile de la început?

Eu, Domnul, am fost cu cei dintâi

și tot Eu voi fi și cu cei de pe urmă.“

5Insulele văd aceasta și se tem;

marginile pământului se cutremură;

ei se apropie și sosesc.

6Oamenii se ajută între ei,

zicându‑și: „Fii tare!“

7Artizanul îl încurajează pe rafinor,

iar cel ce netezește cu ciocanul, pe cel ce lovește nicovala.

El zice despre îmbinare: „Este bună!“,

după care fixează idolul în cuie ca să nu se clatine.

8„Dar tu, Israel, robul Meu,

tu, Iacov, pe care te‑am ales,

tu, sămânță8 Termenul ebraic pentru sămânță este un singular care se poate referi atât la un singur urmaș, cât și la toți descendenții din linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca termenul să exprime, în cele mai multe cazuri, o ambiguitate intenționată. În traducerea de față a fost redat fie literal, fie cu urmaș sau urmași, în funcție de contextul literal și de cel teologic. Apostolul Pavel (Gal. 3:16) aplică același termen, sămânță, lui Isus Cristos, citând din Geneza și argumentând exegetic că promisiunea făcută lui Avraam își găsește împlinirea supremă în Isus Cristos. a lui Avraam, prietenul Meu,

9tu, pe care te‑am adus de la marginile pământului

și te‑am chemat din colțurile sale cele mai îndepărtate,

zicându‑ți: «Tu ești robul Meu!»,

pe tine te‑am ales și nu te‑am lepădat!

10Deci nu te teme, căci Eu sunt cu tine!

Nu te înspăimânta, căci Eu sunt Dumnezeul tău!

Eu te voi întări, te voi ajuta

și te voi sprijini cu credincioșia dreptei Mele!

11Iată, umiliți și făcuți de rușine

vor fi toți cei furioși pe tine.

Ca un nimic vor ajunge și vor pieri

toți cei ce ți se opun.

12Te vei uita după ei, după dușmanii tăi,

dar nu‑i vei mai găsi,

fiindcă nimiciți de tot vor ajunge

cei ce se luptă cu tine.

13Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău,

Care te apuc de mâna dreaptă

și‑ți zic: «Nu te teme,

Eu te voi ajuta!

14Nu te teme, vierme al lui Iacov,

rămășiță firavă a lui Israel!

Eu Însumi te voi ajuta!», zice Domnul,

Răscumpărătorul tău, Sfântul lui Israel.

15Iată, te voi face o sanie de treierat ascuțită,

nouă și cu două rânduri de dinți!

Vei treiera munții și‑i vei zdrobi,

iar dealurile le vei face ca pleava.

16Le vei vântura și le va lua vântul,

iar vijelia le va împrăștia.

Dar tu te vei bucura în Domnul;

te vei lăuda cu Sfântul lui Israel.

17Săracii și nevoiașii caută apă dar nu găsesc,

iar limba li se usucă de sete.

Însă Eu, Domnul, le voi răspunde!

Eu, Dumnezeul lui Israel, nu‑i voi părăsi!

18Pe înălțimile pleșuve voi face să curgă râuri,

iar în mijlocul văilor – izvoare.

Voi preface pustia într‑un iaz,

și pământul uscat – în izvoare de apă.

19În pustie voi planta

cedri, salcâmi, mirt și măslini;

în deșert voi planta laolaltă

chiparoși, ulmi și pini,

20pentru ca toți să vadă și să cunoască,

să ia aminte și să înțeleagă

că mâna Domnului a făcut acestea,

Sfântul lui Israel le‑a creat!“

21„Aduceți înainte cazul vostru!“, zice Domnul.

„Aduceți aproape dovezile voastre!“, zice Împăratul lui Iacov.

22„Să‑și aducă aproape idolii și să ne spună

lucrurile care se vor întâmpla!

Cât despre lucrurile timpurii, spuneți ce sunt,

ca să le punem la inimă

și să le cunoaștem împlinirea!

Sau faceți‑ne să auzim lucrurile care vor veni!

23Spuneți‑ne lucrurile care vor veni la urmă,

și vom ști că sunteți dumnezei!

Faceți ceva – bine sau rău –

ceva care să ne uimească sau să ne îngrozească pe toți!

24Dar iată că voi sunteți mai puțin decât nimic,

iar lucrarea voastră este fără nicio valoare;

o urâciune este cel ce vă alege.

25Am stârnit pe cineva din nord și a venit –

pe cineva de la răsărit care cheamă Numele Meu.

El îi va călca pe domnitori cum calci tu noroiul

și cum calcă olarul lutul în picioare.

26Cine a vestit aceasta de la început, ca s‑o putem cunoaște

sau mai dinainte, ca să putem spune: «A avut dreptate!»?

Nimeni n‑a vestit‑o,

nimeni n‑a proclamat‑o,

nimeni n‑a auzit vreun cuvânt de la voi.

27Eu am vestit‑o mai întâi Sionului: «Iată‑i, iată‑i!»

și am trimis un aducător de vești bune Ierusalimului.

28Mă uit și nu este nimeni –

nu este printre ei niciunul care să sfătuiască,

niciunul care să răspundă atunci când îl întreb.

29Iată că toți sunt falși,

lucrările lor sunt un nimic,

iar chipurile lor sunt vânt și deșertăciune.