1너는 아직 젊을 때, 곧 고난의 날이 오기 전에, 아무 낙이 없다고 말할 때가 되기 전에 너의 창조자를 기억하라.
2네가 너무 늙어 해와 달과 별이 보이지 않고 슬픔이 떠날 날이 없을 때 그를 기억하려고 하면 늦을 것이다.
312:3 3-5절은의역하였음.그 때에는 너를 보호하던 팔도 떨 것이며 지금 강한 너의 다리도 약해질 것이다. 그리고 이빨이 거의 다 빠져 음식을 잘 씹지 못할 것이며 눈은 어두워서 보지 못할 것이다.
4귀는 어두워서 거리에서 들려오는 소리를 듣지 못할 것이며 음식을 씹는 소리가 적을 것이다. 그리고 깊은 잠을 자지 못할 것이며 음성도 떨릴 것이다.
5그때 너는 높은 곳을 두려워할 것이며 걷는 것도 위험할 것이다. 머리는 온통 희어지고 거동하기가 불편해서 몸을 제대로 끌고 다닐 수 없을 것이며 모든 의욕과 정욕은 사라질 것이다. 그렇게 되면 결국 조객들이 네 집을 찾아들 날도 멀지 않을 것이다.
612:6 또는 ‘혼줄’은줄이 끊어지고 몸의 모든 기능이 정지되며
7육은 본래의 흙으로 돌아가고 영은 그것을 주신 하나님께로 돌아가기 전에 너의 창조자를 기억하라.
8전도자가 말한다. “헛되고 헛되며 모든 것이 헛될 뿐이다!”
인간의 본분
9전도자는 지혜로운 사람이었기 때문에 자기가 아는 것을 사람들에게 계속 가르쳤으며 그는 또 깊이 생각하고 연구하는 중에 많은 금언을 모아 정리하였다.
10이 전도자는 바르고 고운 말을 찾으려고 애썼으므로 그가 기록한 것은 거짓이 없고 진실하다.
11지혜로운 자들의 말은 양떼를 모는 채찍 같고 그들이 수집한 명언은 잘 박힌 못과 같은 것이니 그것은 다 우리의 목자 되시는 하나님이 주신 것이다.
12내 아들아, 이 밖에 조심할 일이 있다: 아무리 책을 많이 써도 끝이 없으니 지나치게 공부하는 것은 몸을 피곤하게 할 뿐이다.
13이제 모든 것을 다 들었으니 결론은 이것이다: 하나님을 두려운 마음으로 섬기고 그의 명령에 순종하라. 이것이 사람의 본분이다.
14선하건 악하건 하나님은 우리가 하는 모든 일을 은밀한 것까지 다 심판하실 것이다.
1Adu‑ți aminte de Creatorul tău
în zilele tinereții tale,
până nu vin zilele cele rele
și până nu se apropie anii când vei zice:
„Nu găsesc nicio plăcere în ei“;
2până nu se întunecă soarele și lumina, luna și stelele
și până nu se întorc norii de ploaie.
3În zilele acelea încep să tremure paznicii casei,
iar cei tari șovăiesc,
se opresc cei ce macină, împuținați fiind,
și se întunecă cei ce se uită pe ferestre,
4se închid cele două uși care dau în stradă
și scade sunetul morii.
Atunci, cineva se va trezi la ciripitul păsării,
dar glasul tuturor cântărețelor se va auzi înăbușit;
5se vor teme de înălțime,
iar pe drum vor fi terori.
Adu‑ți aminte de Creatorul tău,
până nu înflorește migdalul,
până nu se târăște lăcusta
și până nu se strică caperul5 Cu referire la fructul arbustului Capparis spinosa, folosit atât ca și condiment, cât și pentru proprietățile lui afrodisiace.,
căci fiecare merge spre casa cea veșnică,
iar cei ce jelesc cutreieră pe stradă;
6până nu se rupe funia de argint
și până nu se sparge vasul de aur;
până nu se sfărâmă urciorul la izvor
și până nu este zdrobită roata de la puț;
7până nu se întoarce țărâna în pământ, de unde a fost luată,
și până când suflarea nu se întoarce la Dumnezeu,
Cel Care a dat‑o.
8O, deșertăciune a deșertăciunilor! zice oratorul.
Totul este deșertăciune!
Epilog
9Pe lângă faptul că oratorul a fost un înțelept, el a învățat și cunoștința pe popor, culegând, cercetând și aranjând numeroase proverbe. 10Oratorul a căutat să găsească cuvinte plăcute și să scrie drept cuvintele adevărului.
11Cuvintele înțelepților sunt ca niște țepușe, iar stăpânii colecțiilor de proverbe sunt ca niște cuie bătute, date de un singur păstor. 12Dincolo de toate acestea, fiule, ia aminte: să scrii12 Lit.: a face. multe cărți este o activitate fără sfârșit și prea mult studiu este obositor pentru trup.
13Concluzia la tot ceea ce ai auzit este aceasta:
teme‑te de Dumnezeu
și păzește poruncile Lui,
căci aceasta este datoria fiecărui om.13 Sau: căci aceasta este întreaga obligație a omului.
14Fiindcă Dumnezeu va aduce la judecată fiecare lucrare,
tot ce este ascuns,
fie bine, fie rău.
