파수꾼 에스겔
1여호와께서 나에게 말씀하셨다.
2“사람의 아들아, 너는 네 백성에 게 이렇게 말하라. ‘내가 어떤 나라에 군대를 보내고 그 땅 백성들이 자기들 중 한 사람을 택하여 파수꾼을 세웠다고 하자.
3그가 적군이 쳐들어오는 것을 보고 나팔을 불어 그 백성에게 경고하였으나
4나팔 소리를 듣고도 그 경고를 무시하고 방심하다가 적군의 칼날에 죽으면 그 책임은 죽은 사람 자신에게 있다.
5그가 나팔 소리를 듣고도 경고를 무시하였으므로 그가 죽은 것은 전적으로 그의 잘못이다. 만일 그가 그 경고를 받아들였다면 자기 생명을 구할 수 있었을 것이다.
6그러나 만일 그 파수꾼이 적군이 오는 것을 보고도 경고의 나팔을 불지 않아 사람들이 적의 칼날에 죽으면 그들은 자기들의 죄로 죽겠지만 나는 그들의 죽음에 대한 책임을 그 파수꾼에게 물을 것이다.’
7“사람의 아들아, 이와 같이 내가 너를 이스라엘 백성의 파수꾼으로 삼았다. 그러므로 너는 내 말을 듣고 내 대신 그들에게 경고하라.
8내가 악인에게 ‘악인아, 네가 반드시 죽을 것이다’ 하고 말할 때 네가 그 악인에게 경고하여 그를 악한 길에서 돌아서게 하지 않으면 그 악인은 자기 죄로 죽겠지만 나는 그의 죽음에 대한 책임을 너에게 묻겠다.
9그러나 네가 그 악인에게 악한 길에서 돌아서라고 경고하여도 그가 돌아서지 않으면 그는 자기 죄 때문에 죽을 것이며 너에게는 아무 책임이 없을 것이다.
10“사람의 아들아, 너는 이스라엘 백성에게 이렇게 말하라: 너희는 ‘우리가 우리 죄와 잘못 때문에 짓눌려 쇠잔해 가는데 어떻게 살 수 있겠는가?’ 하고 말한다.
11나 주 여호와가 분명히 말하지만 나는 악인이 죽는 것을 기뻐하지 않고 오히려 악인이 악한 길에서 떠나 사는 것을 기뻐한다. 이스라엘 백성아, 너희는 악한 길에서 돌아서라! 너희가 어째서 죽으려고 하느냐?
12“사람의 아들아, 너는 네 동족에게 말하라. ‘의로운 사람이 범죄하면 그의 의도 그를 구원하지 못할 것이다. 비록 악인일지라도 악에서 떠나면 그 악이 그를 쓰러뜨리지 못할 것이며 의로운 자라고 해도 그가 범죄하면 이전의 의만 가지고는 살지 못할 것이다.’
13“내가 의로운 사람은 반드시 살 것이라고 말했어도 그가 만일 자기 의만 믿고 악을 행하면 전에 그가 행한 의로운 행위가 하나도 기억되지 않을 것이며 그는 자기가 범한 죄 때문에 죽게 될 것이다.
14그러나 내가 악인에게 ‘너는 죽을 것이다’ 하고 말했을지라도 그가 만일 자기 죄에서 떠나 선하고 옳은 일을 행하며
15전당물이나 훔친 물건을 돌려 주고 생명의 법을 따르며 다시 죄를 짓지 않으면 그는 분명히 살고 죽지 않을 것이다.
16그가 전에 지은 죄는 하나도 기억되지 않을 것이며 그가 선하고 옳은 일을 행하였으므로 분명히 살게 될 것이다.
17“그래도 네 민족은 내가 행하는 일이 공정하지 않다고 말하고 있다. 그러나 잘못된 것은 바로 그들이다.
18만일 의로운 자가 그 의에서 떠나 악을 행하면 그는 그것 때문에 죽을 것이고
19만일 악인이 그 악에서 떠나 선하고 옳은 일을 행하면 그는 그것 때문에 살 것이다.
20“이스라엘 백성들아, 너희는 그래도 나 여호와가 행하는 일이 공정하지 않다고 말하고 있다. 그러나 나는 너희가 행하는 대로 심판할 것이다.”
예루살렘 함락과 유다 패망의 원인
21우리가 포로 되어 온 지 12년째가 되는 해 10월 5일에 예루살렘에서 도망쳐 나온 어떤 사람이 나에게 그 성이 함락되었다고 말해 주었다.
22그가 오기 전날 저녁에 나는 여호와의 손길이 내 위에 있음을 느꼈다. 다음날 아침 그가 나에게 왔을 때 여호와께서 내 입을 열어 주셨으므로 나는 더 이상 침묵을 지키지 않았다.
23그때 여호와께서 나에게 말씀하셨다.
24“사람의 아들아, 이스라엘의 황폐한 땅에 사는 사람들이 이런 말을 하고 있다. ‘아브라함은 혼자서도 이 땅을 소유했는데 우리는 수가 많으므로 말할 것도 없이 이 땅은 우리의 것이다.’
25그러므로 너는 나 주 여호와가 하는 말을 그들에게 일러 주어라. ‘너희가 고기를 피째 먹고 우상을 섬기며 사람을 죽이면서도 그 땅을 소유하겠다고 생각하느냐?
26너희가 칼을 믿고 역겨운 일을 행하며 이웃의 아내를 더럽히면서도 그 땅을 소유하려고 생각하느냐?’
27너는 그들에게 나 주 여호와가 이렇게 말한다고 일러 주어라. ‘내가 분명히 말하지만 폐허가 된 성에 사는 자들을 칼날에 쓰러지게 하고 들에 있는 자들은 들짐승에게 먹히게 하며 요새와 동굴에 숨어 있는 자들은 무서운 질병으로 죽게 할 것이다.
28내가 그 땅을 황무지로 만들어 버리겠다. 힘을 자랑하던 그들의 교만이 꺾일 것이며 이스라엘의 산들이 황폐하여 그리로 지나다니는 자가 없을 것이다.
29그들이 행한 모든 더러운 일 때문에 내가 그 땅을 황폐하게 할 것이니 그들이 나를 여호와인 줄 알 것이다.’
30“사람의 아들아, 네 백성이 성벽 곁과 집 문간에서 너에 관해 서로 이야기하며 ‘자, 가서 여호와께서 하시는 말씀을 들어 보자’ 하고 말한다.
31그들이 평소 때와 마찬가지로 네 앞에 앉아서 네 말을 듣지만 그들은 네 말대로 실천하지 않는다. 그들이 입으로는 사랑을 말하지만 그들의 마음은 사리 사욕을 채우는 데 급급하다.
32그들에게는 네가 고운 목소리로 사랑의 노래를 부르며 악기를 잘 다루는 사람으로밖에 보이지 않는다. 그래서 그들은 네 말을 듣고도 실천하지 않는 것이다.
33그러나 너의 모든 말이 이루어질 것이다. 그 말이 이루어지면 그들이 자기들 가운데 한 예언자가 있었음을 알게 될 것이다.”
Ezechiel, străjer peste Casa lui Israel
1Cuvântul Domnului mi‑a vorbit, zicând: 2„Fiul omului, vorbește fiilor poporului tău și spune‑le: «Când voi aduce sabia împotriva unei țări, iar poporul țării va lua din mijlocul lui un om și‑l vor pune să fie străjer al lor, 3dacă străjerul vede sabia venind împotriva țării și sună din trâmbiță3 Ebr.: șofar, un instrument de suflat făcut din corn de berbec (ebr.: yyobel), care nu avea o funcție muzicală, ci era folosit pentru a transmite anumite semnale în închinare, în adunările publice sau în război [peste tot în capitol]., dând de știre poporului, 4iar cel care aude sunetul trâmbiței nu ia aminte, atunci sabia va veni și îi va lua viața. Sângele lui să cadă asupra capului său. 5Fiindcă a auzit sunetul trâmbiței și nu a luat aminte, sângele lui să cadă asupra lui. Dar dacă ia aminte, își va scăpa viața. 6Dacă însă străjerul vede sabia venind și nu sună din trâmbiță, astfel că poporul nu este avertizat, iar sabia vine și ia viața cuiva, omul acela va fi luat din cauza nelegiuirii sale, dar sângele lui îl voi cere din mâna străjerului.»
7Tu, fiul omului, ești străjerul pe care l‑am pus peste Casa lui Israel. Tu vei auzi cuvântul din gura Mea și le vei da de știre din partea Mea. 8Când îi voi zice celui rău: «Omule rău, vei muri cu siguranță!», iar tu nu vei vorbi cu cel rău ca să‑l avertizezi cu privire la calea lui, omul acela rău va muri din cauza nelegiuirii lui, dar sângele lui îl voi cere din mâna ta. 9Dar dacă tu îl vei avertiza pe cel rău să se întoarcă de la calea lui, iar el nu se va întoarce de la calea lui, atunci el va muri din cauza nelegiuirii lui, iar tu îți vei scăpa sufletul.
Dreptatea și mila lui Dumnezeu
10Tu, fiul omului, spune Casei lui Israel: «Voi ziceți: ‘Fărădelegile și păcatele noastre apasă greu asupra noastră. Suntem uscați de vlagă din cauza lor. Cum vom putea trăi?’» 11Prin urmare, spune‑le: «Viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, că Eu nu‑Mi găsesc plăcerea în moartea celui rău, ci doresc ca el să se întoarcă de la calea lui și să trăiască. Întoarceți‑vă! Întoarceți‑vă de la căile voastre cele rele! Pentru ce vrei să pieri, Casă a lui Israel?»
12De aceea, fiul omului, spune fiilor poporului tău: «Dreptatea celui drept nu‑l va scăpa în ziua fărădelegii lui, iar răutatea celui rău nu‑l va face să cadă în ziua când se întoarce de la răutatea lui. Cel drept nu va putea trăi prin dreptatea lui în ziua când a păcătuit. 13Când Eu îi spun celui drept că sigur va trăi, iar el, încrezându‑se în dreptatea lui, săvârșește nedreptate, toată dreptatea lui nu i se va mai aminti și va muri din cauza nedreptății pe care a săvârșit‑o. 14Tot astfel atunci când Eu îi spun celui rău: ‘Sigur vei muri!’, dacă el se întoarce de la păcatul lui și face judecată și dreptate, 15dacă cel rău dă înapoi garanția, înapoiază ce a jefuit, urmează învățăturile dătătoare de viață și nu mai săvârșește nedreptate, sigur va trăi; el nu va muri. 16Toate păcatele pe care le‑a săvârșit nu i se vor mai aminti. El a făcut judecată și dreptate; prin urmare, sigur va trăi.»
17Totuși, fiii poporului tău zic: «Calea Stăpânului nu este dreaptă!» Dar, de fapt, calea lor este cea nedreaptă!
18Așadar, dacă cel drept se întoarce de la dreptatea lui și săvârșește nedreptate, el va muri din cauza aceasta. 19Tot astfel, dacă cel rău se întoarce de la răutatea lui și face judecată și dreptate, va trăi tocmai din cauza aceasta. 20Fiindcă ziceți: «Calea Stăpânului nu este dreaptă!», vă voi judeca pe fiecare după umbletele voastre, Casă a lui Israel!“
Împlinirea profeției cu privire la căderea Ierusalimului
21În al doisprezecelea an al exilului nostru, în ziua a cincea a lunii a zecea,21 8 ianuarie 585 î.Cr. Vezi nota de la 1:1. a venit la mine un fugar de la Ierusalim și mi‑a zis: „Cetatea a fost capturată!“ 22Mâna Domnului fusese peste mine încă de la lăsarea serii, înainte de a sosi fugarul, și El îmi deschisese gura înainte de a sosi fugarul la mine, dimineața. Așadar, gura îmi fusese deschisă și nu mai eram mut.
23Cuvântul Domnului mi‑a vorbit, zicând: 24„Fiul omului, locuitorii acestor ruine din țara lui Israel zic: «Avraam a fost singur, dar tot a luat în stăpânire țara. Noi suntem mulți, deci cu siguranță țara ne‑a fost dată și nouă drept moștenire!» 25De aceea spune‑le: «Așa vorbește Stăpânul Domn: ‘Voi care mâncați carne cu sânge, care vă ridicați ochii spre idolii voștri și vărsați sânge, voi să stăpâniți țara? 26Vă încredeți în sabia voastră, săvârșiți urâciuni și fiecare necinstește pe soția semenului său. Voi să stăpâniți țara?’»
27Să le mai spui: «Așa vorbește Stăpânul Domn: ‘Viu sunt Eu, că cei ce se află printre ruine vor cădea uciși de sabie, pe cei ce sunt pe câmp îi voi da de mâncare fiarelor, iar cei din fortărețe și cei din peșteri vor muri din cauza molimei. 28Voi preface țara într‑o pustietate și într‑un loc devastat, iar mândria puterii ei se va sfârși. Munții lui Israel vor fi atât de pustiiți, încât nimeni nu‑i va mai traversa. 29Când voi preface țara într‑o pustietate și într‑un loc devastat din cauza urâciunilor pe care le‑au săvârșit, vor ști că Eu sunt Domnul.’»
30Fiul omului, fiii poporului tău vorbesc despre tine pe lângă ziduri și pe la ușile caselor și își zic unul altuia, fiecare fratelui său, astfel: «Veniți, vă rog, și ascultați care este cuvântul ieșit de la Domnul!» 31Și vin la tine cu grămada! Cei din poporul Meu se așază înaintea ta și ascultă cuvintele tale, dar nu le împlinesc, căci cu gura ei vorbesc atât de dulce, dar inima lor umblă după câștig nedrept. 32Iată că tu ești pentru ei ca un cântăreț plăcut, cu voce frumoasă, iscusit să cânte la instrumente cu coarde. Ei ascultă cuvintele tale, dar nu le împlinesc deloc.
33Însă când va veni pustiirea – și iat‑o că vine – vor ști că a fost un profet în mijlocul lor.“
