고난은 인격을 형성한다
1하나님과 주 예수 그리스도의 종, 야고보는 외국에 흩어져 있는 1:1 원문에는 ‘열두 지파’유대인 성도 들에게 문안합니다.
2형제 여러분, 여러 가지 시험을 당하더라도 그것을 기쁨으로 여기십시오.
3믿음의 시련은 인내를 만들어낸다는 것을 아십시오.
4그러므로 끝까지 참고 견디어 부족함이 없는 완전하고 성숙한 사람이 되십시오.
5여러분 가운데 누구든지 지혜가 부족한 사람은 하나님께 기도하십시오. 그러면 꾸짖지 않고 모든 사람에게 후하게 주시는 하나님께서 주실 것입니다.
6그러나 믿음으로 구하고 조금도 의심하지 마십시오. 의심하는 사람은 바람에 밀려 출렁거리는 바다 물결과 같습니다.
7그런 사람은 주님에게서 무엇을 받으리라고 생각해서는 안 됩니다.
8그는 이중 인격자이며 언제나 자기가 하는 일에 갈피를 못 잡고 흔들리는 사람입니다.
9가난한 형제는 하나님이 자기를 높이실 때 자랑하고
10부요한 형제는 하나님이 자기를 낮추실 때 기뻐하십시오. 부자도 들에 핀 꽃과 같이 사라지고 말 것이기 때문입니다.
11해가 떠서 뜨겁게 내리쬐면 풀은 마르고 꽃은 떨어져서 그 아름다움이 다 없어지고 맙니다. 마찬가지로 부요한 사람도 재물을 추구하다가 죽게 될 것입니다.
12시험을 견뎌내는 사람은 복이 있습니다. 시험을 이기고 인정을 받은 사람은 하나님이 자기를 사랑하는 사람들에게 약속하신 생명의 면류관을 받을 것입니다.
13사람이 시험을 받을 때 하나님께 시험을 받는다고 생각해서는 안 됩니다. 하나님은 악한 시험을 받지도 않으시고 사람을 시험하시지도 않습니다.
14사람이 시험을 받는 것은 자기 욕심에 끌려 유혹을 받기 때문입니다.
15욕심이 생기면 죄를 낳고 죄가 자라면 죽음을 낳습니다.
16사랑하는 형제 여러분, 속지 마십시오.
17완전하고 좋은 모든 선물은 빛을 창조하신 하나님 아버지에게서 옵니다. 하나님은 움직이는 그림자처럼 변하는 일이 없으십니다.
18그분은 진리의 말씀으로 우리를 낳아 모든 창조물 중에서 첫열매가 되게 하셨습니다.
듣는 것과 행하는 것
19사랑하는 형제 여러분, 이것을 명심하십시오. 누구든지 듣기는 속히 하고 말은 천천히 하며 함부로 성내지 마십시오.
20인간적인 분노는 1:20 또는 ‘하나님의 의’하나님의 의로운 뜻을 이루지 못합니다.
21그러므로 여러분은 온갖 더러운 것과 악을 버리고 마음에 심겨진 하나님의 말씀을 겸손히 받아들이십시오. 그 말씀에는 여러분의 영혼을 구원할 수 있는 능력이 있습니다.
22여러분은 말씀을 듣기만 하여 자신을 속이지 말고 말씀을 실천하는 사람이 되십시오.
23말씀을 듣고도 실천하지 않는 사람은 거울에 자기 얼굴을 들여다보는 사람과 같습니다.
24그는 자기 모양을 보고도 거울 앞에서 떠나면 곧 제 모습을 잊어버립니다.
25그러나 자유를 주는 완전한 그리스도의 법을 마음속에 새기고 그것을 지키는 사람은 듣고 잊어버리는 사람이 아니라 실천하는 사람입니다. 이런 사람은 그가 하는 일에 복을 받을 것입니다.
26누구든지 믿는다고 하면서도 함부로 말을 내뱉으면 자기를 속이는 것이며 그의 믿음도 가치가 없습니다.
27하나님 아버지 앞에서 깨끗하고 순수한 신앙은 어려운 처지에 있는 고아와 과부들을 돌봐 주고 자신을 지켜 세속에 물들지 않는 이것입니다.
1Iacov, rob al lui Dumnezeu și al Domnului Isus Cristos, către cele douăsprezece seminții care sunt împrăștiate1 Gr.: diaspora, termen folosit pentru a‑i descrie pe evreii răspândiți în lumea greco-romană (inclusiv pe cei care deveniseră creștini). printre neamuri: salutări1 Gr.: chairein, verb generic folosit ca formulă de salut atât în comunicarea scrisă, cât și în cea verbală. El mai poate însemna: Bucură‑te! Fii sănătos! Salut! Bun venit!!
Încercări și ispite
2Frații mei, să considerați ca având parte de cea mai mare bucurie atunci când treceți prin felurite ispite2 Sau: încercări, termenul grecesc putând fi tradus și astfel în acest context (vezi nota de la v. 12)., 3știind că testarea credinței voastre lucrează răbdare. 4Dar lăsați răbdarea să‑și facă desăvârșit lucrarea, ca să fiți desăvârșiți4 Cuvântul din textul grecesc este din același radical cu termenul din expresia lăsați răbdarea să‑și ducă până la capăt lucrarea, și înseamnă finalizat, complet, finit, șlefuit, rafinat. El se referă la o lucrare care este încheiată, la un obiect care este finalizat până la ultimele detalii. și întregi, fără să vă lipsească nimic. 5Dacă vreunuia dintre voi îi lipsește înțelepciunea, s‑o ceară de la Dumnezeu, Care dă tuturor cu generozitate și fără să mustre, și ea îi va fi dată. 6Dar s‑o ceară cu credință, fără să se îndoiască deloc, fiindcă cel ce se îndoiește este ca valul mării, purtat de vânt și împins încoace și încolo. 7Un astfel de om să nu se aștepte să primească ceva de la Domnul, 8fiindcă este un om șovăielnic, nestatornic în toate căile lui.
9Fratele care este într‑o situație smerită să se laude cu înălțarea lui. 10Cel bogat însă să se laude cu smerirea lui, pentru că el va trece ca floarea ierbii. 11Soarele răsare cu căldura lui arzătoare și usucă iarba; floarea ei cade și frumusețea înfățișării ei piere. Așa se va veșteji și cel bogat în căutările lui.
12Fericit este omul care îndură ispita12 Gr.: peirasmon, care înseamnă test, probă, încercare, dar care are și sensul de ispită.! Căci, după ce a fost dovedit bun12 Gr.: dokimos (tradus aici cu dovedit bun) înseamnă încercat, testat, aprobat., va primi coroana vieții, pe care Domnul a promis‑o celor ce‑L iubesc. 13Nimeni, când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit13 Același verb apare în versiunea grecească a Vechiului Testament, fiind folosit atât în cazul lui Dumnezeu, Care pune la încercare omul/poporul (Gen. 22:1; Ex. 15:25; 16:4), cât și în cazul omului/poporului, care Îl pune la încercare (Îl ispitește) pe Dumnezeu (Ex. 17:2, 7. Vezi și Mt. 4:1; Evr. 3:9). de Dumnezeu!“ Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit de rău și El nu ispitește pe nimeni. 14Ci fiecare este ispitit atunci când este atras de propria lui poftă și momit14 Vezi imaginea tânărului din Proverbe 7, care se duce la tăiere ca un animal momit.. 15Atunci pofta, concepând15 Gr.: sullambano, care înseamnă a lua în pântec, a rămâne însărcinată. Pofta este personificată. Cel care nu se împotrivește ispitei, îi dă voie propriei lui pofte să conceapă și să nască păcatul, care, în acest fel, devine progenitura acesteia (în mod metaforic). Această progenitură naște, la rândul ei, moartea, care se ridică astfel împotriva păcătosului, ucigându‑l., dă naștere păcatului, iar păcatul, odată înfăptuit, produce15 Gr.: apokyo, care înseamnă a face să existe, a aduce în ființă. Unul din sensurile secundare ale acestui verb este a naște (vezi și v. 18, unde a fost tradus astfel). moartea.
16Nu vă înșelați, frații mei preaiubiți! 17Orice dăruire17 Cu referire la acțiunea de a dărui. bună și orice dar desăvârșit este de sus, coborând de la Tatăl luminilor, la Care nu există schimbare sau umbră din cauza mișcării17 Probabil cu referire la mișcarea zilnică a soarelui de la est spre vest, care generează umbră în continuă mișcare. Sau, posibil, cu referire la anumite schimbări ale astrelor (de ex., eclipse), care aduceau cu sine variații în ce privește lumina și întunericul.. 18El ne‑a născut prin Cuvântul adevărului, potrivit cu voia Lui, ca să fim un fel de prim rod între făpturile Lui.
Împlinitori ai Cuvântului
19Frații mei preaiubiți, să știți aceste lucruri: orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire și încet la mânie; 20căci mânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu. 21De aceea, dați la o parte orice necurăție și orice revărsare de răutate și primiți cu blândețe Cuvântul sădit în voi, care are putere să vă mântuiască sufletele.
22Fiți împlinitori ai Cuvântului, și nu doar ascultători, înșelându‑vă singuri. 23Căci dacă cineva este ascultător al Cuvântului, dar nu și împlinitor, atunci el se aseamănă cu un om care‑și privește propria față23 Lit.: fața originii [începutului, nașterii] lui. într‑o oglindă: 24s‑a privit, a plecat și a uitat imediat cum era. 25Însă, cel ce‑și apleacă privirea în legea desăvârșită – legea libertății – și perseverează în ea, devenind nu un ascultător uituc, ci un împlinitor prin faptă, acela va fi fericit în lucrarea lui25 Aluzie la Ios. 1:8..
26Dacă cineva crede că este religios, dar nu‑și ține în frâu limba, înșelându‑și astfel inima, religia lui este fără folos. 27Religia curată și nepângărită înaintea lui Dumnezeu Tatăl27 Lit.: Dumnezeu și Tatăl. este aceasta: să‑i vizitezi27 Gr.: episkeptomai, termen care face parte din aceeași familie de cuvinte din care provine și cuvântul intrat în limba română: episcop (care înseamnă a vizita, a cerceta, a priveghea, a supraveghea, a veni în ajutor). pe orfani și pe văduve în necazul lor și să te păstrezi pe tine însuți neîntinat de lume.
