악인들을 심판해 달라는 기도
1여호와여,
어째서 그처럼 멀리 계시며
어째서 내가 어려울 때
숨으십니까?
2악한 자들이 교만하여
가난한 자들을 학대하고 있습니다. 여호와여,
그들이 자기 꾀에 빠지게 하소서.
3악인들은 자기들의
악한 욕망을 자랑하고
탐하는 자들은
여호와를 저주하고 거절합니다.
4악인들은 아주 교만하고 거만하여
여호와를 찾지도 않으며
하나님이 없다고 생각합니다.
5그런데도 그들은
하는 일마다 성공합니다.
그들은 하나님의 심판이
기다리고 있음을 깨닫지 못하면서
그 대적들을 비웃고 있습니다.
6악인들은 말합니다.
“나는 절대로 흔들리지 않을 것이며 어떤 경우에도
어려움을 당하지 않을 것이다.”
7그들의 입에는
저주와 거짓과 협박이 가득하여
그 혀로 남을 해치고 범죄합니다.
8그들은 마을 으슥한 곳에
숨어 있다가
죄 없는 행인들을 죽이며
몰래 해칠 자를 찾고 있습니다.
9그들은 사자처럼 가만히 엎드려서
무력한 자를 잡으려고 기다리다가
그를 그물로 덮쳐 끌고 갑니다.
10그 가련한 자는 폭력에 못 이겨
쓰러지고 넘어집니다.
11그들은 하나님이
자기들을 잊어버리고
그 얼굴을 가려 보지 않는다고
생각합니다.
12여호와여, 일어나소서.
하나님이시여,
10:12 또는 ‘손을 드옵소서’저 악한 자들을 벌하시고
고통당하는 자들을 기억하소서.
13어떻게 악인들이
하나님을 멸시하며
“그는 나를 벌하지 않을 것이다”
하고 말할 수 있습니까?
14여호와여,
주께서는 그들이 행하는
악한 일을 보셨습니다.
그들이 주는 고통과 슬픔을
주께서는 아십니다.
이제 그들을 벌하소서.
힘없는 자가 주를 의지합니다.
주께서는 언제나 10:14 또는 ‘고아를’힘없는 자를
도와주셨습니다.
15악한 자들의 10:15 또는 ‘팔을’세력을 꺾으소서.
더 이상 찾을 악이 없을 때까지
그들을 불러 따지소서.
16여호와는 영원한 왕이시므로
다른 신을 좇는 자들은
주의 땅에서 망할 것입니다.
17여호와여, 주는 겸손한 자들의
소원을 들으시고
그들을 격려하시며
그들이 부르짖는 소리에
귀를 기울이셨습니다.
18주께서 고아들과
압박당하는 자들을 위해
심판하시니
세상 사람들이 더 이상
그들을 두렵게 하지 못할 것입니다.
Psalmul 10
1De ce stai departe, Doamne,
și Te ascunzi în vremuri de lipsă?
2Cel rău îl urmărește cu aroganță pe cel sărac,
însă ei sunt prinși în planurile pe care le‑a urzit.
3Căci cel rău se laudă cu pofta sufletului său,
binecuvântându‑l pe cel lacom și disprețuindu‑L pe Domnul.
4Cel rău, în înfumurarea lui4 Lit.: Cel rău, potrivit cu înălțimea nasului său., nu caută.
Toate gândurile lui sunt: „Nu există Dumnezeu!“
5Căile lui sunt prospere întotdeauna;
judecățile Tale sunt departe de el;
el suflă cu dispreț împotriva tuturor dușmanilor săi.
6El zice în inima lui: „Nimic nu mă va clătina de‑a lungul generațiilor,
pe mine, care nu sunt în nenorocire!“6 Sau: generațiilor, pentru că nu sunt în nenorocire.
7Gura îi este plină de blestem, înșelătorii și asuprire;
sub limba lui este numai necaz și nelegiuire.
8El locuiește în ascunzișurile din preajma așezărilor;
îl ucide în ascunzători pe cel nevinovat;
ochii lui stau la pândă după vreun neajutorat.
9Pândește din ascunziș ca leul din desiș;
pândește să‑l prindă pe cel sărac,
să‑l prindă pe cel sărac și să‑l atragă în lațul lui.
10Victimele lui sunt zdrobite și se prăbușesc;
cad sub puterea lui.
11El zice în inima lui: „Dumnezeu a uitat!
Și‑a ascuns fața. În veac nu va vedea!“
12Ridică‑Te, Doamne Dumnezeule! Ridică‑Ți mâna!
Nu‑i uita pe cei săraci!
13De ce‑L disprețuiește cel rău pe Dumnezeu?
De ce zice în inima lui: „Tu nu ceri socoteală!“?
14Tu însă vezi necazul și întristarea;
Te uiți, ca să le iei în mâna Ta!
Ție Ți se încredințează cel neajutorat;
Tu ești ajutorul orfanului.
15Zdrobește deci brațul celui rău și al celui nelegiuit;
cere‑le socoteală de răutatea lor, ca să nu mai fie de găsit!
16Domnul este Împărat în veci de veci!
Neamurile vor pieri din țara Lui!
17Tu, Doamne, asculți dorința celor sărmani;
Tu le întărești inima, plecându‑Ți urechea spre ei,
18ca să faci dreptate orfanului și celui asuprit,
pentru ca omul, care este din țărână, să nu mai insufle groaza.
