사도행전 17 – KLB & NTLR

Korean Living Bible

사도행전 17:1-34

데살로니가에서

1바울과 실라는 암비볼리와 아볼로니아를 거쳐 데살로니가로 갔는데 거기에는 유대인의 회당이 있었다.

2바울은 평소의 습관대로 회당에 가서 세 주간 동안 안식일마다 성경 말씀을 가지고 사람들과 토론하였다.

3그는 그리스도께서 고난을 당하시고 죽은 사람 가운데서 다시 살아나실 수밖에 없었다는 것을 설명하고 “내가 여러분에게 전하는 이 예수님이 바로 그리스도이십니다” 하고 증거하였다.

4그들 중 몇 사람이 믿고 바울과 실라를 따랐으며 또 수많은 경건한 그리스 사람들과 적잖은 귀부인들도 믿었다.

5이것을 시기한 유대인들은 장터에서 깡패들을 동원하여 떼를 지어 다니면서 그 도시를 소란케 하고 바울과 실라를 사람들 앞에 끌어내려고 야손의 집을 덮쳤다.

6그러나 그 사람들을 찾지 못하자 그들은 야손과 신자 몇 사람을 그 도시의 당국자들에게 끌고 가서 이렇게 말하였다. “세상을 온통 소란케 하던 사람들이 이 곳에도 왔는데

7야손이 그들을 자기 집에 맞아들였습니다. 그들은 모두 황제를 거역하고 예수라는 다른 왕이 있다고 합니다.”

8그러자 군중들과 그 도시 당국자들은 이 말을 듣고 소동하였다.

9당국자들은 야손과 다른 신자들에게 보석금을 받고 그들을 놓아 주었다.

베뢰아에서

10밤이 되자 신자들은 즉시 바울과 실라를 베뢰아로 보냈다. 그들은 도착하자마자 유대인의 회당으로 들어갔다.

11베뢰아 사람들은 데살로니가 사람들보다 신사적이어서 간절한 마음으로 말씀을 받아들이며 그것을 확인하려고 날마다 성경을 연구하였다.

12그래서 그들 가운데 많은 사람이 믿게 되었고 그들 중에는 그리스의 귀부인들과 남자들도 적지 않았다.

13데살로니가에 사는 유대인들은 바울이 베뢰아에서도 하나님의 말씀을 전한다는 말을 듣고 그 곳까지 와서 군중들을 선동하여 소란을 피웠다.

14그래서 신자들이 바울을 즉시 내보내 바닷가로 가게 하였다. 그러나 실라와 디모데는 그대로 남아 있었다.

15안내하는 사람들은 바울을 아테네까지 데려다 주고 실라와 디모데도 속히 자기 에게 오게 하라는 그의 지시를 받고 돌아갔다.

아테네에서

16바울은 아테네에서 실라와 디모데를 기다리고 있는 동안 그 도시에 우상이 가득한 것을 보고 크게 격분하였다.

17그래서 그는 회당에서 유대인 및 경건한 이방인들과 토론하고 또 장터에 나가서 날마다 거기 모이는 사람들과 토론하였다.

18그때 17:18 쾌락주의자에피쿠로스 학파와 17:18 금욕주의자스토아 학파의 철학자들도 바울과 논쟁하자 어떤 사람은 “이 수다쟁이가 무슨 말을 하려는가?” 하였고 또 어떤 사람은 “외국 신들을 선전하는 사람 같다” 고도 하였다. 그들이 이렇게 말한 것은 바울이 예수님과 그의 부활에 대한 기쁜 소식을 전하고 있었기 때문이었다.

19그들은 바울을 17:19 ‘아레스의언덕’ 이란뜻.아레오바고 광장으로 데리고 가서 이렇게 물었다. “당신이 전하고 있는 이 새 교훈은 무엇이오?

20당신이 이상한 것을 우리에게 전해 주었으므로 우리는 그것이 무슨 뜻인지 알고 싶소.”

21(아테네 사람들과 그 곳을 찾는 외국인들은 보다 새로운 것을 말하거나 듣는 데만 시간을 보내고 있었다.)

22바울은 아레오바고 광장 가운데 서서 이렇게 연설하였다. “아테네 시민 여러분, 내가 보기에 여러분은 모든 면에서 종교심이 많은 분들입니다.

23내가 이리저리 다니며 여러분의 예배처를 살피다가 ‘알지 못하는 신에게’ 라고 새긴 제단도 보았습니다. 그래서 여러분이 지금까지 모르고 예배해 온 그 신을 내가 알려 주겠습니다.

24그 신은 바로 천지 만물을 창조하신 하나님이십니다. 그분은 하늘과 땅의 주인이므로 사람의 손으로 만든 신전에서 사시지 않으며

25또 무엇이 부족한 것처럼 사람이 드리는 것을 받지도 않습니다. 그분은 모든 사람에게 생명과 호흡과 만물을 직접 주신 분이시기 때문입니다.

26그분은 한 사람에게서 모든 민족을 만들어 온 땅 위에 살게 하셨으며 각 나라의 연대를 미리 정하시고 그들의 국경을 정해 주셨습니다.

27하나님이 이렇게 하신 것은 사람들이 그분을 더듬어 찾게 하려는 것입니다. 사실 하나님은 우리에게서 멀리 떠나 계신 것이 아닙니다.

28우리는 그분 안에서 살고 움직이며 존재합니다. 여러분의 시인 가운데 어떤 사람이 말한 것처럼 ‘우리도 그분의 17:28 또는 ‘소생’자녀입니다.’

29이와 같이 우리가 하나님의 자녀가 되었으니 신을 사람의 생각과 기술로 금이나 은이나 돌에 새긴 형상 따위로 여겨서는 안 됩니다.

30알지 못하던 시대에는 하나님이 그대로 내버려 두셨지만 이제는 각처에 있는 모든 사람에게 회개하라고 명령하십니다.

31이것은 하나님이 정해 놓으신 사람을 통해 세상을 정의로 심판할 날을 정하시고 그분을 죽은 사람들 가운데서 다시 살리셔서 모든 사람에게 믿을 만한 증거를 주셨기 때문입니다.”

32죽은 사람이 다시 살아난다는 말에 어떤 사람들은 비웃었고 또 더 듣고 싶다는 사람들도 있었다.

33연설을 마친 후 바울은 거기서 나왔다.

34그때 몇 사람이 바울을 따르고 믿었다. 그 중에는 아레오바고 17:34 또는 ‘의회 의원’법관 디오누시오와 다마리라는 여자와 그 밖에 몇 사람이 있었다.

Nouă Traducere În Limba Română

Faptele Apostolilor 17:1-34

În Tesalonic

1Au trecut prin Amfipolis și Apolonia și au venit în Tesalonic1 Capitala de atunci a Macedoniei., unde se afla o sinagogă a iudeilor. 2Așa cum obișnuia, Pavel a intrat în sinagogă și, de‑a lungul a trei zile de Sabat, a discutat cu ei din Scripturi, 3explicând și dovedind cu privire la Cristos că trebuia să sufere și să învie dintre cei morți și spunând: „Acest Isus, pe Care vi‑L vestesc eu, este Cristosul!“ 4Unii dintre ei, precum și o mare mulțime de greci devotați și nu puține femei de seamă, au fost convinși și li s‑au alăturat lui Pavel și Silas. 5Dar iudeii au devenit invidioși și, luând de prin piețe niște oameni răi, au format o gloată și au întărâtat cetatea. Au venit la casa lui Iason și i‑au căutat pe Pavel și pe Silas ca să‑i aducă afară la mulțime. 6Pentru că nu i‑au găsit, l‑au târât pe Iason și pe alți câțiva frați înaintea conducătorilor cetății6 Gr.: politarchas, de unde provine cuvântul românesc politarh (dregător)., strigând: „Cei care au răscolit lumea au venit și aici, 7iar Iason i‑a primit ca oaspeți! Toți aceștia lucrează împotriva decretelor lui Cezar, spunând că există un alt Împărat: Isus!“ 8Când mulțimea și magistrații au auzit aceste lucruri, s‑au tulburat. 9Apoi, după ce au primit de la Iason și de la ceilalți o garanție, le‑au dat drumul.

În Beroia

10Imediat ce s‑a înnoptat, frații i‑au trimis pe Pavel și pe Silas la Beroia10 Un oraș foarte vechi din Macedonia, de‑a lungul râului Astraeus, la aproximativ 75 km de Tesalonic.. Când au sosit, s‑au dus la sinagoga iudeilor. 11Aceștia aveau un caracter mai ales decât cei din Tesalonic. Au primit Cuvântul cu mare entuziasm și cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă lucrurile stăteau astfel. 12Mulți dintre ei au crezut, inclusiv niște femei grecoaice cu influență și nu puțini bărbați. 13Când însă iudeii din Tesalonic au aflat că Pavel a vestit Cuvântul lui Dumnezeu și în Beroia, au venit acolo ca să agite și să tulbure mulțimile. 14Atunci frații l‑au trimis imediat pe Pavel către mare, iar Silas și Timotei au rămas acolo. 15Cei ce îl însoțeau pe Pavel l‑au condus până la Atena. Apoi, după ce au primit o poruncă potrivit căreia Silas și Timotei trebuiau să vină cât mai repede la Pavel, au plecat înapoi.

În Atena

16În timp ce Pavel îi aștepta în Atena, i s‑a întărâtat duhul în el când a văzut că cetatea era plină de idoli. 17Prin urmare, a început să poarte discuții în sinagogă cu iudeii și cu cei devotați lui Dumnezeu, iar în piață, în fiecare zi, cu cei ce se aflau pe acolo. 18Unii dintre filozofii epicurieni18 Adepți ai filozofiei lui Epicur (cca. 300 î.Cr.). Epicurienii credeau că lumea este un accident, sufletul este muritor, iar zeii, dacă există, nu sunt preocupați de oameni. Ei aveau drept scop al vieții plăcerea, pe care o defineau ca absență a durerii. Orice religie organizată era considerată rea, epicurienii împotrivindu‑se credinței că, după moarte, cei răi vor fi pedepsiți de către zei. și stoici18 Adepți ai filozofiei lui Zeno (cca. 300 î.Cr.). Stoicii credeau în existența unui „suflet al lumii“ și negau liberul arbitru. Era o filozofie morală, care punea accent pe idealul de virtute și de umanism. au început să discute cu el.

Unii ziceau:

– Ce vrea să spună și palavragiul acesta?!

Alții ziceau:

– Se pare că este un predicator al unor divinități străine!

Căci el vestea Evanghelia despre Isus și despre înviere.

19Prin urmare, l‑au luat și l‑au dus la Areopag19 La origine, un tribunal atenian luându‑și numele de la colina lui Ares (Marte), zeul războiului. Acest tribunal veghea asupra administrării exercitate de funcționarii publici și asupra moravurilor cetățenilor, controla educația cetățenilor și apăra religia statului., zicând:

– Putem ști care este această învățătură nouă pe care o prezinți? 20Căci tu ne aduci niște lucruri ciudate la auz. Vrem deci să știm ce înseamnă acestea!

21Toți atenienii și străinii care locuiau acolo nu‑și petreceau timpul cu nimic altceva decât să spună sau să asculte ceva nou.

22Pavel a stat în mijlocul Areopagului și a zis:

– Bărbați atenieni, în toate privințele văd că sunteți foarte religioși. 23Căci, în timp ce treceam prin cetate și mă uitam la obiectele voastre de închinare23 Sau: mă uitam la sanctuarele voastre., am găsit și un altar pe care era scris: „Unui Dumnezeu Necunoscut23 Diogenes Laertios (sec. al III‑lea d.Cr.), în opera sa Despre viețile și doctrinele filozofilor, I.10.109, relatează că în Atena, în timpul celei de‑a 46-a olimpiade (596-593 î.Cr.), a izbucnit o epidemie foarte mare. Pentru a opri epidemia, atenienii au adus jertfe tuturor zeilor, însă fără succes. În cele din urmă, l‑au chemat pe Epimenides din Creta pentru a purifica cetatea. Acesta i‑a sfătuit pe atenieni să dea drumul în Areopag mai multor oi flămânde, atât de culoare albă, cât și de culoare neagră, și să înalțe altare anonime (adresate unor zei necunoscuți) în locurile unde aceste oi se opreau și se culcau la pământ. Într‑un final, epidemia s‑a oprit. Cel puțin unul din aceste altare era încă intact în vremea lui Pavel, iar apostolul a decis să îl dea drept exemplu în discursurile sale. Vezi, de asemenea, autorii clasici Pausanias (cca. 150 d.Cr., Călătorie în Grecia, 1.1.4) și Filostrat (cca. 200 d.Cr., Viața lui Apollonios din Tyanna, 6.3.5), care au vorbit despre existența acestor altare închinate unor zei numiți Agnostoi (care înseamnă Necunoscuți). Aceste altare erau ridicate probabil din teama de a nu cinsti o zeitate mai mult decât pe alta, stârnind astfel invidia și mânia zeilor.. Ei bine, ceea ce voi respectați fără să cunoașteți, aceea vă vestesc eu! 24Dumnezeul Care a făcut lumea și tot ce este în ea este Domnul cerului și al pământului; El nu locuiește în temple făcute de mâini 25și nu este slujit de mâini omenești, ca și când ar avea nevoie de ceva, El Care dă tuturor viață, suflare și toate lucrurile. 26Dintr‑un singur om, El a făcut fiecare neam de oameni, ca ei să locuiască pe toată fața pământului, hotărând anumite vremuri și stabilind hotarele locuinței lor, 27pentru ca ei să‑L caute pe Dumnezeu și, poate, să‑L și găsească, în timp ce bâjbâie după El, măcar că nu este departe de niciunul dintre noi. 28„Căci în El trăim, ne mișcăm și existăm“28 Citatul este din Cretica, operă a poetului cretan Epimenides (cca. 600 î.Cr.). Din această operă ne‑au rămas doar fragmente, citate în scrierile diverșilor autori de mai târziu. Citatul de față apare în comentariile siriace ale lui Isho’dad din Merv, episcop de Hadatha (cca. 850 d.Cr.). În text, Minos i se adresează lui Zeus, zicând: Ți‑au făurit un mormânt, ție, celui preamăreț și preaînalt / cretanii, întotdeauna niște mincinoși, niște fiare rele, niște pântece leneșe. / Dar tu nu ești mort; da, tu trăiești și vei rămâne pe vecie, / căci în tine trăim, ne mișcăm și existăm.; sau, așa cum au spus și unii dintre poeții voștri: „Căci și noi suntem din neamul Lui.“28 Citatul este din Phaenomena, operă a filozofului stoic Aratus din Soli (cca. 300-250 î.Cr.). Aceeași idee apare și la filozoful stoic Cleantes din Assos (330-230 î.Cr.), în opera Imn către Zeus.

29Deci, fiindcă suntem din neamul lui Dumnezeu, n‑ar trebui să credem că dumnezeirea este asemenea aurului sau a argintului sau a pietrei, așadar o imagine făcută prin îndemânarea și gândirea omului. 30Dumnezeu a trecut cu vederea vremurile de ignoranță și poruncește acum tuturor oamenilor, de pretutindeni, să se pocăiască, 31pentru că a hotărât o zi în care urmează să judece lumea cu dreptate, prin Omul pe Care L‑a desemnat pentru aceasta, dându‑le o dovadă tuturor despre aceasta prin faptul că L‑a înviat dintre cei morți!

32Când au auzit ei despre învierea dintre cei morți, unii au început să‑și bată joc, dar alții au zis:

– Te vom asculta și altă dată cu privire la aceasta!

33Atunci, Pavel a ieșit din mijlocul lor. 34Însă unii dintre ei i s‑au alăturat și au crezut. Între ei era și Dionisie areopagitul34 Adică: membru al Areopagului (vezi nota de la 17:19)., o femeie pe nume Damaris și alții împreună cu ei.