Korean Living Bible

시편 139

인간을 완전히 아시는 하나님

(다윗의 시. 성가대 지휘자를 따라 부른 노래)

1여호와여, 주는
나를 살피셨으니
나에 관한 모든 것을
알고 계십니다.
주께서는 내가
앉고 일어서는 것을 아시며
멀리서도 내 생각을 꿰뚫어 보시고
[a]내가 일하고 쉬는 것을
다 보고 계시며
나의 모든 행동을 잘 알고 계십니다.
여호와여, 주는 내가
말하기도 전에
내가 할 말을 다 아십니다.
주는 나를 사방에서 포위하시며
주의 손으로 나를 붙들고 계십니다.
이와 같은 주의 지식은
너무 깊어서
내가 이해할 수 없습니다.
내가 주를 떠나
어디로 갈 수 있으며
주 앞에서 어디로
피할 수 있겠습니까?
내가 하늘에 올라가도
주는 거기 계시며
내가 [b]하계에 가서 누워도
주는 거기 계십니다.
내가 새벽 날개를 타고 바다 저편
가장 먼 곳에 가서 살지라도
10 주는 거기서도 나를 인도하시고
주의 오른손으로
나를 붙드실 것입니다.
11 내가 만일 “흑암이 나를 덮고
나를 두른 빛이
밤이 되리라” 할지라도
12 주에게는 흑암이
어둡지 않을 것이며
밤도 대낮처럼 밝을 것입니다.
주에게는 흑암과 빛이
마찬가지이기 때문입니다.
13 주는 내 몸의
모든 기관을 만드시고
어머니의 태에서 나를
베 짜듯이 지으셨습니다.
14 내가 이처럼 놀랍고
신기하게 만들어졌으니
주를 찬양합니다.
주의 솜씨가 얼마나 훌륭한지
나는 잘 알고 있습니다.
15 내가 보이지 않는 어머니 태에서
만들어지고 있을 그 때에도
주는 내 형체를 보고 계셨습니다.
16 주는 [c]내가 태어나기도 전에
나를 보셨으며
나를 위해 작정된 날이
하루도 시작되기 전에
그 모든 날이
주의 책에 기록되었습니다.
17 하나님이시여, 주의 생각은
나에게 정말 소중합니다.
어쩌면 주는 그렇게도
많은 생각을 하십니까?
18 내가 만일 그 수를 헤아린다면
해변의 모래알보다
더 많을 것입니다.
내가 깰 때에도 주는
여전히 나와 함께 계십니다.
19 하나님이시여, 주는 악인들을
반드시 죽이실 것입니다.

피에 굶주린 자들아,
나를 떠나가거라!

20 그들이 주를 악평하며
주의 이름을 더럽히고 있습니다.
21 여호와여, 주를 미워하는 자를
내가 어찌 미워하지 않겠습니까?
주를 대적하는 자를
내가 어찌 증오하지 않겠습니까?
22 내가 그들을 미워하는 것은
주의 대적이 바로
나의 대적이기 때문입니다.
23 하나님이시여, 나를 살피시고
내 마음을 아시며
나를 시험하셔서 내 생각을 아소서.
24 나에게 무슨 악한
행위가 있는지 보시고
나를 영원한 길로 인도하소서.

Notas al pie

  1. 139:3 또는 ‘나의 길과 눕는 것을’
  2. 139:8 또는 ‘음부에’
  3. 139:16 또는 ‘내 형질이 이루기 전에’

Nouă Traducere În Limba Română

Psalmii 139

Psalmul 139

Pentru dirijor. Al lui David. Un psalm.

Doamne, Tu mă cercetezi şi mă cunoşti!

Tu ştii când stau jos şi când mă ridic
    şi de departe îmi cunoşti gândurile.
Tu îmi cercetezi cărarea şi culcuşul
    şi toate căile mi le ştii îndeaproape.
Nici nu-mi ajunge cuvântul pe buze,
    că Tu, Doamne, îl şi cunoşti pe de-a-ntregul.

Tu mă învălui pe dinapoi şi pe dinainte
    şi-Ţi pui mâna peste mine.
O asemenea cunoştinţă este prea minunată pentru mine:
    este atât de înaltă, încât nu o pot pricepe.

Unde să plec dinaintea Duhului Tău,
    unde să fug dinaintea feţei Tale?
Dacă mă sui în cer, Tu eşti acolo!
    Dacă îmi întind patul în Locuinţa Morţilor, iată-Te şi acolo!
Purtat de aripile zorilor,
    mă aşez la capătul mării,
10 dar şi acolo mâna Ta mă conduce
    şi dreapta Ta mă apucă.

11 Dacă aş spune: „Sigur întunericul mă va ascunde,
    iar lumina dimprejurul meu se va preface în noapte“,
12 nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine;
    noaptea luminează ca ziua,
        iar întunericul este ca lumina.

13 Tu mi-ai întocmit rărunchii;
    Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele.
14 Te laud că sunt o făptură atât de minunată
    – minunate sunt lucrările Tale! –
        şi sufletul meu ştie foarte bine aceasta.
15 Oasele mele nu erau ascunse de Tine
    când am fost făcut într-un loc ascuns,
        când am fost ţesut în adâncimile pământului.
16 Când eram doar un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau,
    iar în cartea Ta erau scrise toate zilele care mi-au fost hotărâte
        mai înainte să existe vreuna din ele.

17 Cât de greu de pătruns îmi sunt gândurile Tale, Dumnezeule!
    Cât de mare este numărul lor!
18 Când le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip.
    Când mă trezesc, sunt tot cu Tine.

19 Dumnezeule, de l-ai ucide pe cel rău!
    Depărtaţi-vă de la mine, ucigaşilor!
20 Ei, care vorbesc de Tine în chip nelegiuit,
    duşmanii Tăi, care Îţi folosesc Numele în mod nesăbuit!
21 Să nu-i urăsc pe cei ce Te urăsc, Doamne?
    Să nu-mi fie scârbă de cei ce se ridică împotriva Ta?
22 Îi urăsc cu o ură desăvârşită:
    pentru mine, ei sunt nişte duşmani.

23 Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima,
    încearcă-mă şi cunoaşte-mi frământările!
24 Vezi dacă sunt pe o cale rea
    şi du-mă pe calea veşniciei!