1Therefore thou art inexcusable, O man, whosoever thou art that judgest: for wherein thou judgest another, thou condemnest thyself; for thou that judgest doest the same things. 2But we are sure that the judgment of God is according to truth against them which commit such things. 3And thinkest thou this, O man, that judgest them which do such things, and doest the same, that thou shalt escape the judgment of God? 4Or despisest thou the riches of his goodness and forbearance and longsuffering; not knowing that the goodness of God leadeth thee to repentance? 5But after thy hardness and impenitent heart treasurest up unto thyself wrath against the day of wrath and revelation of the righteous judgment of God; 6Who will render to every man according to his deeds: 7To them who by patient continuance in well doing seek for glory and honour and immortality, eternal life: 8But unto them that are contentious, and do not obey the truth, but obey unrighteousness, indignation and wrath, 9Tribulation and anguish, upon every soul of man that doeth evil, of the Jew first, and also of the Gentile; 10But glory, honour, and peace, to every man that worketh good, to the Jew first, and also to the Gentile: 11For there is no respect of persons with God. 12For as many as have sinned without law shall also perish without law: and as many as have sinned in the law shall be judged by the law; 13(For not the hearers of the law are just before God, but the doers of the law shall be justified. 14For when the Gentiles, which have not the law, do by nature the things contained in the law, these, having not the law, are a law unto themselves: 15Which shew the work of the law written in their hearts, their conscience also bearing witness, and their thoughts the mean while accusing or else excusing one another;) 16In the day when God shall judge the secrets of men by Jesus Christ according to my gospel.
17Behold, thou art called a Jew, and restest in the law, and makest thy boast of God, 18And knowest his will, and approvest the things that are more excellent, being instructed out of the law; 19And art confident that thou thyself art a guide of the blind, a light of them which are in darkness, 20An instructor of the foolish, a teacher of babes, which hast the form of knowledge and of the truth in the law. 21Thou therefore which teachest another, teachest thou not thyself? thou that preachest a man should not steal, dost thou steal? 22Thou that sayest a man should not commit adultery, dost thou commit adultery? thou that abhorrest idols, dost thou commit sacrilege? 23Thou that makest thy boast of the law, through breaking the law dishonourest thou God? 24For the name of God is blasphemed among the Gentiles through you, as it is written. 25For circumcision verily profiteth, if thou keep the law: but if thou be a breaker of the law, thy circumcision is made uncircumcision. 26Therefore if the uncircumcision keep the righteousness of the law, shall not his uncircumcision be counted for circumcision? 27And shall not uncircumcision which is by nature, if it fulfil the law, judge thee, who by the letter and circumcision dost transgress the law? 28For he is not a Jew, which is one outwardly; neither is that circumcision, which is outward in the flesh: 29But he is a Jew, which is one inwardly; and circumcision is that of the heart, in the spirit, and not in the letter; whose praise is not of men, but of God.
Judecata dreaptă a lui Dumnezeu
1De aceea, tu, omule, oricine ai fi, care‑i judeci pe alții, n‑ai nicio scuză, căci în ceea ce‑l judeci pe altul, te condamni pe tine însuți, pentru că tu, care‑l judeci, săvârșești aceleași lucruri! 2Știm însă că judecata lui Dumnezeu față de cei ce săvârșesc astfel de lucruri este potrivită cu adevărul. 3Și crezi tu, omule, care‑i judeci pe cei ce săvârșesc astfel de lucruri, dar pe care le faci și tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? 4Sau disprețuiești tu bogățiile bunătății, îngăduinței și îndelungii Lui răbdări, nepricepând că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăință? 5Dar, din cauza împietririi tale și a inimii tale nepocăite, îți aduni mânie pentru ziua mâniei și a descoperirii dreptei judecăți a lui Dumnezeu, 6Care „va răsplăti fiecăruia după faptele lui“6 Pavel citează din LXX (Ps. 62:12 și Prov. 24:12).: 7celor ce, prin perseverența în fapte bune, caută slavă, cinste și nemurire, le va da viață veșnică; 8dar celor ce, din ambiție egoistă8 Sau: din interes personal; sau: din rivalitate egoistă., nu ascultă de adevăr și se lasă convinși de nedreptate, le va da mânie și furie. 9Va fi necaz și strâmtorare peste orice suflet omenesc care înfăptuiește răul, – întâi al iudeului și apoi al grecului, – 10dar va fi slavă, cinste și pace pentru oricine lucrează binele, – întâi pentru iudeu și apoi pentru grec, – 11căci înaintea lui Dumnezeu nu este părtinire.
12Fiindcă toți cei ce au păcătuit fără Lege vor și pieri fără Lege, iar toți cei ce au păcătuit sub Lege vor fi judecați prin Lege. 13Căci nu cei ce aud Legea sunt drepți înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce împlinesc Legea vor fi îndreptățiți. 14Când neamurile14 Termenul grecesc nu este articulat, dar a fost tradus astfel din motive stilistice. Faptul că Pavel îl folosește fără articol, pare să sugereze că acesta evită să generalizeze, în sensul că nu toate neamurile, care nu au Legea, împlinesc în mod natural lucrurile Legii. El îi are aici în vedere pe cei dintre neamuri care, deși nu au Legea, împlinesc în mod natural lucrurile Legii. – care nu au Legea – împlinesc din instinct cerințele Legii, prin aceasta, ele, care nu au Legea, sunt lege pentru ele însele. 15Ele arată astfel că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor, conștiința lor aducând mărturie, iar gândurile lor acuzându‑se sau scuzându‑se între ele. 16Lucrul acesta se va vedea în ziua când, potrivit Evangheliei mele, Dumnezeu, prin Cristos Isus, va judeca lucrurile ascunse ale oamenilor.
Iudeul și Legea
17Dar dacă tu, care te numești iudeu, care îți pui încrederea în Lege, care te lauzi cu Dumnezeu, 18care cunoști voia Lui și discerni lucrurile deosebite pentru că ești învățat din Lege, 19tu, care ești convins că ești călăuză pentru orbi, lumină pentru cei din întuneric, 20îndrumător al celor nesăbuiți, învățător al copilașilor20 Sau: al celor imaturi., pentru că tu ai în Lege întruchiparea cunoștinței și a adevărului, 21tu deci, care înveți pe altul, pe tine însuți nu te înveți? Tu, care predici: „Să nu furi“, furi? 22Tu, care spui: „Să nu comiți adulter“, comiți adulter? Tu, căruia ți‑e scârbă de idoli, le jefuiești templele? 23Tu, care te lauzi cu Legea, Îl necinstești pe Dumnezeu prin încălcarea Legii? 24Căci, așa cum este scris: „Numele lui Dumnezeu este blasfemiat printre neamuri din cauza voastră.“24 Pavel citează din LXX (Is. 52:5). 25Fiindcă circumcizia este de folos dacă împlinești Legea, dar, dacă ești unul care încalcă Legea, circumcizia ta a devenit necircumcizie. 26Deci, dacă cel necircumcis păzește hotărârile drepte ale Legii, nu va fi considerată oare necircumcizia lui drept circumcizie? 27Cel care, din naștere, este necircumcis, însă împlinește Legea, te va judeca pe tine care, prin27 Unii comentatori sunt de părere că prepoziția grecească dia poate avea, în acest context, sensul de: în pofida; deși; cu toate că. Dacă supoziția este corectă, această parte a versetului ar trebui tradusă după cum urmează: te va judeca pe tine care, cu toate că [ai] litera [Legii] și circumcizia. litera Legii și circumcizie, ești unul care încalci Legea. 28Căci iudeu nu este cel care este iudeu pe din afară, și circumcizie nu este cea pe din afară, în carne, 29ci iudeu este cel care este iudeu înăuntru, iar circumcizie este cea a inimii, prin Duhul, nu în litera Legii29 Cu referire la Legea lui Moise. Sau prin Duhul, nu prin codul scris. Vezi și Deut. 30:6.. Lauda acestuia nu este de la oameni, ci de la Dumnezeu.
