1And I heard a great voice out of the temple saying to the seven angels, Go your ways, and pour out the vials of the wrath of God upon the earth. 2And the first went, and poured out his vial upon the earth; and there fell a noisome and grievous sore upon the men which had the mark of the beast, and upon them which worshipped his image. 3And the second angel poured out his vial upon the sea; and it became as the blood of a dead man: and every living soul died in the sea. 4And the third angel poured out his vial upon the rivers and fountains of waters; and they became blood. 5And I heard the angel of the waters say, Thou art righteous, O Lord, which art, and wast, and shalt be, because thou hast judged thus. 6For they have shed the blood of saints and prophets, and thou hast given them blood to drink; for they are worthy. 7And I heard another out of the altar say, Even so, Lord God Almighty, true and righteous are thy judgments. 8And the fourth angel poured out his vial upon the sun; and power was given unto him to scorch men with fire. 9And men were scorched with great heat, and blasphemed the name of God, which hath power over these plagues: and they repented not to give him glory. 10And the fifth angel poured out his vial upon the seat of the beast; and his kingdom was full of darkness; and they gnawed their tongues for pain, 11And blasphemed the God of heaven because of their pains and their sores, and repented not of their deeds. 12And the sixth angel poured out his vial upon the great river Euphrates; and the water thereof was dried up, that the way of the kings of the east might be prepared. 13And I saw three unclean spirits like frogs come out of the mouth of the dragon, and out of the mouth of the beast, and out of the mouth of the false prophet. 14For they are the spirits of devils, working miracles, which go forth unto the kings of the earth and of the whole world, to gather them to the battle of that great day of God Almighty. 15Behold, I come as a thief. Blessed is he that watcheth, and keepeth his garments, lest he walk naked, and they see his shame. 16And he gathered them together into a place called in the Hebrew tongue Armageddon. 17And the seventh angel poured out his vial into the air; and there came a great voice out of the temple of heaven, from the throne, saying, It is done. 18And there were voices, and thunders, and lightnings; and there was a great earthquake, such as was not since men were upon the earth, so mighty an earthquake, and so great. 19And the great city was divided into three parts, and the cities of the nations fell: and great Babylon came in remembrance before God, to give unto her the cup of the wine of the fierceness of his wrath. 20And every island fled away, and the mountains were not found. 21And there fell upon men a great hail out of heaven, every stone about the weight of a talent: and men blasphemed God because of the plague of the hail; for the plague thereof was exceeding great.
Cele șapte vase ale mâniei lui Dumnezeu
1Am auzit un glas puternic zicându‑le din Templu celor șapte îngeri: „Duceți‑vă și vărsați pe pământ cele șapte vase ale furiei lui Dumnezeu!“
2Primul s‑a dus și și‑a vărsat vasul pe pământ. Și peste oamenii care aveau semnul fiarei și se închinaseră chipului ei a venit o rană urâtă și dureroasă.
3Al doilea și‑a vărsat vasul în mare și ea s‑a făcut ca sângele unui mort. Și orice suflare de viață care era în mare a pierit.
4Al treilea și‑a vărsat vasul în râuri și în izvoarele apelor. Și ele s‑au transformat în sânge.
5L‑am auzit pe îngerul apelor zicând:
„Tu ești drept, Cel Care este și Care era, Cel Sfânt,
pentru că ai judecat aceste lucruri.
6Fiindcă ei au vărsat sângele sfinților și al profeților,
le‑ai dat și Tu să bea sânge!
Sunt vrednici de aceasta!“
7Și am auzit altarul zicând:
„Da, Doamne Dumnezeule, Cel Atotputernic,
judecățile Tale sunt adevărate și drepte!“
8Al patrulea și‑a vărsat vasul peste soare. Și soarelui i s‑a dat să‑i pârjolească pe oameni cu foc. 9Oamenii au fost pârjoliți de căldura lui cea mare și au blasfemiat Numele lui Dumnezeu, Cel Care are autoritate peste aceste urgii. Și nu s‑au pocăit și nu I‑au dat slavă.
10Al cincilea și‑a vărsat vasul peste tronul fiarei. Și împărăția ei a fost acoperită de întuneric. Oamenii și‑au mușcat limbile de durere 11și L‑au blasfemiat pe Dumnezeul cerului din cauza durerilor și a bubelor lor. Și nu s‑au pocăit de faptele lor.
12Al șaselea și‑a vărsat vasul peste Râul cel Mare, Eufratul. Și apa lui a secat, ca să fie pregătit drumul regilor de la răsărit.
13Am văzut trei duhuri necurate, ca niște broaște, ieșind din gura dragonului, din gura fiarei și din gura profetului fals. 14Acestea sunt duhuri de demoni, care fac semne și se duc la regii întregii lumi ca să‑i adune pentru războiul zilei celei mari a lui Dumnezeu, a Atotputernicului.
15„Iată, Eu vin ca un hoț. Fericit este cel ce veghează și își păzește hainele ca să nu umble gol, și oamenii să nu‑i vadă rușinea.“
16I‑au adunat în locul numit în ebraică „Armaghedon“16 Gr.: Armagedon, un nume ebraic transliterat de Ioan în greacă, a cărui semnificație reală nu este cunoscută. În unele mss ale NT apare sub diferite forme, ca de ex., Harmagedon; Armagedo; Magedon etc. Pentru că numele nu apare nicăieri în VT, opiniile exegeților diferă cu privire la care cuvânt/cuvinte sau silabe au fost transliterate de Ioan din ebraică. Unii consideră că Harmagedon sau Har‑Magedon înseamnă muntele (de lângă) Meghido sau cetatea Meghido. În VT Meghido a fost scena a numeroase bătălii decisive (vezi Jud. 5:19-20; 2 Regi 9:27; 2 Cron. 35:20-24), devenind un simbol al bătăliei decisive în care forțele răului vor fi învinse. Alții sunt de părere că numele înseamnă muntele adunării sau muntele întâlnirii, făcând aluzie la muntele pe care a fost așezat Templul lui Solomon, la nord de Ierusalimul antic, munte menționat în Is. 14:13 ca fiind locația unde Lucifer a vrut să‑I ia locul lui Dumnezeu..
17Al șaptelea și‑a vărsat vasul în văzduh. Și din Templu, de la tron, a ieșit un glas puternic, zicând: „S‑a terminat!“ 18Au avut loc fulgere, sunete18 Sau: voci. și tunete și a fost un mare cutremur, așa de tare, cum, de când este omul pe pământ, n‑a mai fost un cutremur așa de mare. 19Cetatea cea mare s‑a rupt în trei părți, iar cetățile neamurilor s‑au prăbușit. Și marele Babilon a fost amintit înaintea lui Dumnezeu pentru a i se da paharul de vin al furiei mâniei Lui. 20Orice insulă a fugit, iar munții n‑au mai fost găsiți. 21Din cer a căzut peste oameni o grindină mare, cu boabe care cântăreau aproape un talant21 Aproximativ 30 kg.. Din cauza urgiei cu grindină, oamenii L‑au blasfemiat pe Dumnezeu, pentru că fusese o urgie foarte grea.
