King James Version

Psalm 39

1I said, I will take heed to my ways, that I sin not with my tongue: I will keep my mouth with a bridle, while the wicked is before me.

I was dumb with silence, I held my peace, even from good; and my sorrow was stirred.

My heart was hot within me, while I was musing the fire burned: then spake I with my tongue,

Lord, make me to know mine end, and the measure of my days, what it is: that I may know how frail I am.

Behold, thou hast made my days as an handbreadth; and mine age is as nothing before thee: verily every man at his best state is altogether vanity. Selah.

Surely every man walketh in a vain shew: surely they are disquieted in vain: he heapeth up riches, and knoweth not who shall gather them.

And now, Lord, what wait I for? my hope is in thee.

Deliver me from all my transgressions: make me not the reproach of the foolish.

I was dumb, I opened not my mouth; because thou didst it.

10 Remove thy stroke away from me: I am consumed by the blow of thine hand.

11 When thou with rebukes dost correct man for iniquity, thou makest his beauty to consume away like a moth: surely every man is vanity. Selah.

12 Hear my prayer, O Lord, and give ear unto my cry; hold not thy peace at my tears: for I am a stranger with thee, and a sojourner, as all my fathers were.

13 O spare me, that I may recover strength, before I go hence, and be no more.

Nouă Traducere În Limba Română

Psalmii 39

Psalmul 39

Pentru dirijor. Pentru Iedutun[a]. Un psalm al lui David.

Ziceam: „Voi veghea asupra căilor mele
    ca să nu păcătuiesc cu limba!
Îmi voi pune frâu gurii,
    cât timp se va afla cel rău în prezenţa mea!“
Am rămas deci mut, în tăcere,
    nerostind nici măcar o vorbă bună;
dar durerea mi-a fost răscolită.
    Îmi ardea inima în piept
şi un foc îmi mistuia şoaptele!
    Atunci mi-a venit cuvânt pe limbă:

Doamne, descoperă-mi sfârşitul!
    Care este măsura zilelor mele?
        Fă-mă să ştiu cât sunt de trecător.
Tu mi-ai dat zile cât un lat de palmă,
    iar lungimea vieţii mele este o nimica toată înaintea Ta.
        Într-adevăr omul este doar o suflare. “Sela
Într-adevăr, omul călătoreşte ca umbra[b];
    el se agită degeaba,
        adunând comori pe care nu ştie cine le va moşteni.

Şi acum ce mai pot nădăjdui eu, Stăpâne?
    Nădejdea mea este în Tine!
Izbăveşte-mă de toate nelegiuirile mele,
    nu mă lăsa de batjocura nebunului!
Stau totuşi mut şi nu-mi deschid gura,
    pentru că Tu ai îngăduit aceasta.
10 Abate-Ţi lovitura de la mine,
    căci sunt zdrobit de lovitura mâinii Tale!
11 Pedepsind păcatul, tu disciplinezi pe fiecare
    şi îi prăpădeşti ca molia, ce are mai scump.
        Într-adevăr, omul este doar o suflare!Sela
12 Doamne, ascultă-mi rugăciunea
    şi ia aminte la strigătul meu de ajutor!
        Nu rămâne surd la plânsetul meu,
căci, faţă de Tine, sunt doar un pribeag,
    un peregrin ca toţi strămoşii mei!
13 Abate-Ţi privirea de la mine, ca să mă pot bucura iarăşi,
    până nu mă duc şi nu voi mai fi!

Notas al pie

  1. Psalmii 39:1 Titlu. Vezi 1 Cron. 16:41-42; 25:1, 6; 2 Cron. 5:12; 35:15
  2. Psalmii 39:6 Lit.: chip