King James Version

Psalm 107

1O give thanks unto the Lord, for he is good: for his mercy endureth for ever.

Let the redeemed of the Lord say so, whom he hath redeemed from the hand of the enemy;

And gathered them out of the lands, from the east, and from the west, from the north, and from the south.

They wandered in the wilderness in a solitary way; they found no city to dwell in.

Hungry and thirsty, their soul fainted in them.

Then they cried unto the Lord in their trouble, and he delivered them out of their distresses.

And he led them forth by the right way, that they might go to a city of habitation.

Oh that men would praise the Lord for his goodness, and for his wonderful works to the children of men!

For he satisfieth the longing soul, and filleth the hungry soul with goodness.

10 Such as sit in darkness and in the shadow of death, being bound in affliction and iron;

11 Because they rebelled against the words of God, and contemned the counsel of the most High:

12 Therefore he brought down their heart with labour; they fell down, and there was none to help.

13 Then they cried unto the Lord in their trouble, and he saved them out of their distresses.

14 He brought them out of darkness and the shadow of death, and brake their bands in sunder.

15 Oh that men would praise the Lord for his goodness, and for his wonderful works to the children of men!

16 For he hath broken the gates of brass, and cut the bars of iron in sunder.

17 Fools because of their transgression, and because of their iniquities, are afflicted.

18 Their soul abhorreth all manner of meat; and they draw near unto the gates of death.

19 Then they cry unto the Lord in their trouble, and he saveth them out of their distresses.

20 He sent his word, and healed them, and delivered them from their destructions.

21 Oh that men would praise the Lord for his goodness, and for his wonderful works to the children of men!

22 And let them sacrifice the sacrifices of thanksgiving, and declare his works with rejoicing.

23 They that go down to the sea in ships, that do business in great waters;

24 These see the works of the Lord, and his wonders in the deep.

25 For he commandeth, and raiseth the stormy wind, which lifteth up the waves thereof.

26 They mount up to the heaven, they go down again to the depths: their soul is melted because of trouble.

27 They reel to and fro, and stagger like a drunken man, and are at their wit's end.

28 Then they cry unto the Lord in their trouble, and he bringeth them out of their distresses.

29 He maketh the storm a calm, so that the waves thereof are still.

30 Then are they glad because they be quiet; so he bringeth them unto their desired haven.

31 Oh that men would praise the Lord for his goodness, and for his wonderful works to the children of men!

32 Let them exalt him also in the congregation of the people, and praise him in the assembly of the elders.

33 He turneth rivers into a wilderness, and the watersprings into dry ground;

34 A fruitful land into barrenness, for the wickedness of them that dwell therein.

35 He turneth the wilderness into a standing water, and dry ground into watersprings.

36 And there he maketh the hungry to dwell, that they may prepare a city for habitation;

37 And sow the fields, and plant vineyards, which may yield fruits of increase.

38 He blesseth them also, so that they are multiplied greatly; and suffereth not their cattle to decrease.

39 Again, they are minished and brought low through oppression, affliction, and sorrow.

40 He poureth contempt upon princes, and causeth them to wander in the wilderness, where there is no way.

41 Yet setteth he the poor on high from affliction, and maketh him families like a flock.

42 The righteous shall see it, and rejoice: and all iniquity shall stop her mouth.

43 Whoso is wise, and will observe these things, even they shall understand the lovingkindness of the Lord.

Nouă Traducere În Limba Română

Psalmii 107

CARTEA A CINCEA

Psalmul 107

Daţi mulţumire Domnului, căci este bun,
    căci veşnică-I este îndurarea!

Aşa să zică răscumpăraţii Domnului,
    cei pe care i-a răscumpărat din mâna duşmanului,
pe care i-a adunat de pe cuprinsul ţărilor:
    de la răsărit şi de la apus,
        de la nord şi de la sud[a].

Ei rătăceau prin pustie, pe o cale neumblată,
    fără să găsească o cetate în care să locuiască.
Flămânzi şi însetaţi,
    li se lihnise sufletul în ei.
Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul,
    şi El i-a izbăvit din necazurile lor.
I-a călăuzit pe o cale dreaptă,
    ca să meargă spre o cetate în care să locuiască.
Să-L laude deci pe Domnul pentru îndurarea Lui
    şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
Căci El a potolit sufletul însetat
    şi a săturat sufletul flămând.

10 Celor ce locuiau în întuneric şi în umbra morţii,
    legaţi în chin şi în fiare,
11 pentru că se răzvrătiseră faţă de mesajele lui Dumnezeu
    şi dispreţuiseră sfatul Celui Preaînalt,
12 El le-a smerit inima prin necaz;
    ei se clătinaseră şi nu era nimeni să-i ajute.
13 Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul,
    şi El i-a izbăvit din necazurile lor.
14 I-a scos din întuneric şi din umbra morţii
    şi le-a rupt legăturile.
15 Să-L laude deci pe Domnul pentru îndurarea Lui
    şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
16 Căci El a zdrobit porţi de bronz
    şi a tăiat zăvoare de fier.

17 Ei ajunseseră nebuni[b] din cauza căii lor nelegiuite
    şi se nenorociseră din cauza păcatelor lor.
18 Sufletul lor se dezgustase de orice hrană
    şi ajunseseră la porţile morţii.
19 Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul,
    şi El i-a eliberat din necazurile lor.
20 Le-a trimis Cuvântul Lui, i-a tămăduit
    şi i-a scăpat din groapă.
21 Să-L laude deci pe Domnul pentru îndurarea Lui
    şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
22 Să aducă jertfe de mulţumire
    şi să povestească lucrările Lui cu strigăte de bucurie!

23 Cei ce coborau pe mare cu corăbiile,
    cei ce făceau negoţ pe ape mari,
24 au văzut ei înşişi lucrările Domnului
    şi minunile Lui din adâncuri.
25 Când a grăit El, s-a iscat o furtună năprasnică,
    care a ridicat talazurile mării.
26 Se suiau spre ceruri şi se coborau în adâncuri;
    sufletul li se înmuiase din cauza nenorocirii.
27 Se clătinau şi se mişcau ca un om beat;
    toată înţelepciunea lor fusese înghiţită.
28 Atunci, în strâmtorarea lor, ei au strigat către Domnul,
    şi El i-a izbăvit din necazurile lor.
29 A liniştit furtuna,
    iar valurile s-au potolit.
30 Ei s-au bucurat că acestea s-au liniştit,
    iar El i-a condus la limanul dorit.
31 Să-L laude deci pe Domnul pentru îndurarea Lui
    şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
32 Să-L înalţe în adunarea poporului
    şi să-L înalţe în sfatul bătrânilor[c]!

33 El preface râurile în pustiu
    şi izvoarele de ape în pământ uscat
34 şi pământul roditor în pământ sterp,
    din pricina răutăţii locuitorilor ţării.

35 El preface pustia într-o vale cu apă
    şi ţinutul arid în izvoare de ape.
36 Aşază acolo pe cei flămânzi,
    iar ei îşi întemeiază o cetate în care să locuiască,
37 îşi seamănă ogoare, îşi plantează vii
    şi au recolte bogate.
38 El îi binecuvântează, astfel încât se înmulţesc foarte mult,
    iar vitele nu li le împuţinează.

39 Când sunt împuţinaţi şi umiliţi
    din pricina asupririi, a necazului şi a suferinţei,
40 El revarsă dispreţ asupra nobililor
    şi-i face să rătăcească prin pustietate fără drum.
41 Îi ridică însă pe cei nevoiaşi din sărăcie
    şi le înmulţeşte familiile ca pe o turmă.
42 Cei drepţi văd şi se bucură
    şi orice nedreptate îşi închide gura.

43 Cine este înţelept, să păzească aceste lucruri
    şi să ia aminte la marea îndurare a Domnului!

Notas al pie

  1. Psalmii 107:3 TM: de la mare; Tg explică: de la marea de la miazăzi
  2. Psalmii 107:17 Termenul ebraic tradus cu nebun denotă, aici şi aproape peste tot în VT, o persoană deficientă din punct de vedere moral
  3. Psalmii 107:32 Lit.: bătrânii (sau: cei care poartă barbă) lui Israel, şefi de familii şi de clanuri, recunoscuţi ca autoritate la toate popoarele orientale; rol de judecători în cadrul comunităţii locale (Deut. 19:12; 21:1-9; 18-21; 22:13-21; 25:5-10) sau lideri militari (Ios. 8:10). Ca instituţie, Sfatul Bătrânilor lui Israel (lit.: bătrânii lui Israel) este atestat în special în perioada monarhiei, cu rol de consiliu (2 Sam. 3:17; 5:3; 17:4; 1 Regi 20:7)