1In those days came John the Baptist, preaching in the wilderness of Judaea, 2And saying, Repent ye: for the kingdom of heaven is at hand. 3For this is he that was spoken of by the prophet Esaias, saying, The voice of one crying in the wilderness, Prepare ye the way of the Lord, make his paths straight. 4And the same John had his raiment of camel’s hair, and a leathern girdle about his loins; and his meat was locusts and wild honey. 5Then went out to him Jerusalem, and all Judaea, and all the region round about Jordan, 6And were baptized of him in Jordan, confessing their sins.
7¶ But when he saw many of the Pharisees and Sadducees come to his baptism, he said unto them, O generation of vipers, who hath warned you to flee from the wrath to come? 8Bring forth therefore fruits meet for repentance: 9And think not to say within yourselves, We have Abraham to our father: for I say unto you, that God is able of these stones to raise up children unto Abraham. 10And now also the axe is laid unto the root of the trees: therefore every tree which bringeth not forth good fruit is hewn down, and cast into the fire. 11I indeed baptize you with water unto repentance: but he that cometh after me is mightier than I, whose shoes I am not worthy to bear: he shall baptize you with the Holy Ghost, and with fire: 12Whose fan is in his hand, and he will throughly purge his floor, and gather his wheat into the garner; but he will burn up the chaff with unquenchable fire.
13¶ Then cometh Jesus from Galilee to Jordan unto John, to be baptized of him. 14But John forbad him, saying, I have need to be baptized of thee, and comest thou to me? 15And Jesus answering said unto him, Suffer it to be so now: for thus it becometh us to fulfil all righteousness. Then he suffered him. 16And Jesus, when he was baptized, went up straightway out of the water: and, lo, the heavens were opened unto him, and he saw the Spirit of God descending like a dove, and lighting upon him: 17And lo a voice from heaven, saying, This is my beloved Son, in whom I am well pleased.
Lucrarea lui Ioan Botezătorul
(Mc. 1:2-8; Lc. 3:1-18; In. 1:19-28)
1În zilele acelea, a venit Ioan Botezătorul, predicând în pustia Iudeei 2și zicând: „Pocăiți-vă, căci s-a apropiat Împărăția Cerurilor2 Expresie întâlnită numai la Matei (de 33 ori), fiind sinonimă cu expresia Împărăția lui Dumnezeu din celelalte evanghelii. Împărăția Cerurilor reprezintă domnia lui Dumnezeu, fiind în același timp o realitate prezentă și o speranță în viitor [peste tot în carte].!“ 3Căci acesta este cel despre care s-a vorbit prin profetul Isaia, care zice:
„Un glas al celui ce strigă în pustie:
«Pregătiți calea Domnului,
neteziți-I cărările!»“3 Vezi Is. 40:3.
4Ioan purta o haină din păr de cămilă, iar în jurul mijlocului avea un brâu de piele. Lăcustele4 Unii comentatori care vin de pe filiera textului latinesc sugerează faptul că Ioan, vegetarian fiind, postitor, s-ar fi hrănit cu locusta, un soi de salată sălbatică. și mierea sălbatică erau hrana lui.
5Atunci Ierusalimul, toată Iudeea și toți din vecinătatea Iordanului au început să iasă la el 6și, mărturisindu-și păcatele, erau botezați de el în râul Iordan.
7Dar, când a văzut că mulți farisei7 Fariseii formau o grupare religioasă care cunoștea și respecta cu strictețe litera Legii, precum și alte tradiții (reguli bazate pe o interpretare a Legii scrise: legea orală); [peste tot în carte]; vezi Flavius Josephus, Istoria, II, 8.14 și Antichități, XVIII, 1.3. și saduchei7 Saducheii formau gruparea cea mai influentă pe plan politic, membrii ei făcând parte din familiile preoțești. Ei respingeau învățăturile despre înviere, îngeri și duhuri (vezi F.A. 23:8) [peste tot în carte]. Vezi Flavius Josephus, Istoria, II, 8.14 și Antichități, XVIII, 1.4. vin la botezul lui, Ioan le-a zis: „Pui de vipere, cine v-a avertizat să fugiți de mânia care vine?! 8Faceți deci rod vrednic de pocăință! 9Și să nu vă gândiți să spuneți în voi înșivă: «Îl avem ca tată pe Avraam!», căci vă spun că Dumnezeu poate să-i ridice copii lui Avraam chiar din pietrele acestea! 10Securea este pusă deja la rădăcina pomilor! Prin urmare, orice pom care nu face rod bun este tăiat și aruncat în foc.
11Eu, într-adevăr, vă botez cu11 Sau: în. apă spre pocăință, dar vine după mine Cel Care este mai puternic decât mine, Căruia eu nu sunt vrednic să-I dau jos11 Sau: să-I duc. sandalele! El vă va boteza cu Duhul Sfânt și cu foc. 12El Își are în mână furca de treierat; Își va curăța aria și Își va aduna grâul în hambar. Pleava însă o va arde într-un foc care nu se stinge.“
Botezul lui Isus
(Mc. 1:9-11; Lc. 3:21-22; In. 1:32-34)
13Atunci Isus a venit din Galileea la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el.
14Însă Ioan încerca să-L oprească, zicând:
– Eu am nevoie să fiu botezat de Tine, și Tu vii la mine?
15Dar Isus, răspunzând, i-a zis:
– Lasă să fie așa acum, căci se cuvine să împlinim toată dreptatea.
Atunci Ioan L-a lăsat.
16După ce a fost botezat, Isus a ieșit imediat din apă. Și iată că cerurile I-au fost16 Unele mss redau: cerurile au fost. deschise, și a văzut Duhul lui Dumnezeu coborând asemenea unui porumbel și venind peste El16 Vezi Is. 42:1.. 17Și iată că un glas din ceruri spunea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în Care-Mi găsesc plăcerea!“17 O aluzie la Ps. 2:7 și la Is. 42:1.
