1And it came to pass, when Jesus had made an end of commanding his twelve disciples, he departed thence to teach and to preach in their cities. 2Now when John had heard in the prison the works of Christ, he sent two of his disciples, 3And said unto him, Art thou he that should come, or do we look for another? 4Jesus answered and said unto them, Go and shew John again those things which ye do hear and see: 5The blind receive their sight, and the lame walk, the lepers are cleansed, and the deaf hear, the dead are raised up, and the poor have the gospel preached to them. 6And blessed is he, whosoever shall not be offended in me.
7¶ And as they departed, Jesus began to say unto the multitudes concerning John, What went ye out into the wilderness to see? A reed shaken with the wind? 8But what went ye out for to see? A man clothed in soft raiment? behold, they that wear soft clothing are in kings’ houses. 9But what went ye out for to see? A prophet? yea, I say unto you, and more than a prophet. 10For this is he, of whom it is written, Behold, I send my messenger before thy face, which shall prepare thy way before thee. 11Verily I say unto you, Among them that are born of women there hath not risen a greater than John the Baptist: notwithstanding he that is least in the kingdom of heaven is greater than he. 12And from the days of John the Baptist until now the kingdom of heaven suffereth violence, and the violent take it by force. 13For all the prophets and the law prophesied until John. 14And if ye will receive it, this is Elias, which was for to come. 15He that hath ears to hear, let him hear.
16¶ But whereunto shall I liken this generation? It is like unto children sitting in the markets, and calling unto their fellows, 17And saying, We have piped unto you, and ye have not danced; we have mourned unto you, and ye have not lamented. 18For John came neither eating nor drinking, and they say, He hath a devil. 19The Son of man came eating and drinking, and they say, Behold a man gluttonous, and a winebibber, a friend of publicans and sinners. But wisdom is justified of her children.
20¶ Then began he to upbraid the cities wherein most of his mighty works were done, because they repented not: 21Woe unto thee, Chorazin! woe unto thee, Bethsaida! for if the mighty works, which were done in you, had been done in Tyre and Sidon, they would have repented long ago in sackcloth and ashes. 22But I say unto you, It shall be more tolerable for Tyre and Sidon at the day of judgment, than for you. 23And thou, Capernaum, which art exalted unto heaven, shalt be brought down to hell: for if the mighty works, which have been done in thee, had been done in Sodom, it would have remained until this day. 24But I say unto you, That it shall be more tolerable for the land of Sodom in the day of judgment, than for thee.
25¶ At that time Jesus answered and said, I thank thee, O Father, Lord of heaven and earth, because thou hast hid these things from the wise and prudent, and hast revealed them unto babes. 26Even so, Father: for so it seemed good in thy sight. 27All things are delivered unto me of my Father: and no man knoweth the Son, but the Father; neither knoweth any man the Father, save the Son, and he to whomsoever the Son will reveal him.
28¶ Come unto me, all ye that labour and are heavy laden, and I will give you rest. 29Take my yoke upon you, and learn of me; for I am meek and lowly in heart: and ye shall find rest unto your souls. 30For my yoke is easy, and my burden is light.
Isus și Ioan Botezătorul
(Lc. 7:18-30)
1După ce a terminat de dat îndrumări1 Termenul folosit aici este unul tehnic. Sensul lui poate fi încadrat undeva între ordin militar și dispoziție administrativă. celor doisprezece ucenici ai Săi, Isus a plecat de acolo ca să dea învățătură și să predice în cetățile lor.
2Ioan, auzind în închisoare despre lucrările lui Cristos, a trimis un mesaj prin ucenicii săi, 3zicându-I:
– Tu ești Cel Care urmează să vină sau să așteptăm pe altul?
4Isus, răspunzând, le-a zis:
– Duceți-vă și anunțați-l pe Ioan cu privire la lucrurile pe care le auziți și le vedeți: 5cei orbi văd, cei ologi umblă, cei leproși5 Vezi nota de la 8:2. sunt curățiți5 Vezi nota de la 8:2., cei surzi aud, cei morți sunt înviați, iar celor săraci li se vestește Evanghelia5 Vezi Is. 29:18-21; 35:5-6; 61:1.. 6Fericit este cel care nu se poticnește în Mine!
7După ce au plecat ei, Isus a început să le vorbească mulțimilor despre Ioan: „Ce ați ieșit să vedeți în pustie? O trestie clătinată de vânt? 8Atunci, ce ați ieșit să priviți? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că cei ce poartă haine moi sunt în casele regilor! 9Atunci, ce ați ieșit să priviți? Un profet? Vă spun că da, și chiar mai mult decât un profet! 10Acesta este cel despre care a fost scris:
«Iată, îl trimit înaintea feței Tale pe mesagerul Meu,
care-Ți va pregăti calea înaintea Ta!10 Vezi Mal. 3:1.»
11Adevărat vă spun că, între cei născuți din femei, nu s-a ridicat niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuși, cel mai mic în Împărăția Cerurilor este mai mare decât el. 12Din zilele lui Ioan Botezătorul și până acum, Împărăția Cerurilor se ia cu năvală, iar cei năvalnici pun mâna pe ea.12 Sensul în greacă al acestui verset este nesigur, dând naștere la diferite interpretări. Sau: Împărăția Cerurilor avansează în forță și cei năvalnici pun mâna pe ea; sau Împărăția Cerurilor suferă atacuri, iar cei violenți pun mâna pe ea. Sensul poate fi pozitiv sau negativ. Vezi Mica 2:12-13 și Mal. 3:1-2, pasaje care erau considerate de către evrei drept mesianice, fiind luate ca un întreg și înțelese ca făcând referire la un anume predecesor al sosirii lui Mesia (în ebraică și aramaică Mașiah), care va pregăti calea acestui Împărat, va fi urmat de turmă și va prospera. 13Căci toți profeții și Legea au profețit până la Ioan. 14Și, dacă vreți să primiți ce spun, el este Ilie care urmează să vină!14 Vezi Mal. 4:5-6, dar și Lc. 1:17. 15Cel ce are urechi, să audă!
16Cu cine voi asemăna această generație? Sunt asemenea unor copii care stau în piețe, strigându-le celorlalți:
17«V-am cântat din fluier,
dar n-ați dansat!
V-am cântat de jale,
dar nu v-ați tânguit!»
18Căci a venit Ioan, nici mâncând, nici bând18 Adică: postind și fără a bea vin, un mod de viață ascetic., iar ei zic: «Are demon!» 19A venit Fiul Omului mâncând și bând, iar ei zic: «Iată un om mâncăcios și băutor de vin, un prieten al vameșilor și al păcătoșilor!» Totuși, înțelepciunea a fost îndreptățită prin faptele ei.“
Vai de cetățile nepocăite
(Lc. 7:31-35; 10:13-15)
20Atunci Isus a început să mustre cetățile în care fuseseră făcute cele mai multe dintre minunile Lui, pentru că nu se pocăiseră: 21„Vai de tine, Horazine! Vai de tine, Betsaido! Căci dacă ar fi fost făcute în Tyr și Sidon minunile care au fost făcute în voi, demult s-ar fi pocăit stând în sac și cenușă! 22Dar Eu vă spun că, în Ziua Judecății, va fi mai ușor pentru Tyr și Sidon decât pentru voi! 23Iar tu, Capernaume,
vei fi înălțat oare până la cer?
Nu, ci vei coborî până în Locuința Morților23 Gr.: Hades. Cele două versuri fac trimitere la Is. 14:13, 15.!
Căci dacă ar fi fost făcute în Sodoma minunile făcute în tine, ea ar fi dăinuit până astăzi! 24De aceea vă spun că, în Ziua Judecății, va fi mai ușor pentru ținutul Sodomei decât pentru tine!“
Odihnă pentru cei trudiți și împovărați
(Lc. 10:21-22)
25În vremea aceea, Isus, răspunzând, a zis: „Te laud25 Sau: Îți mulțumesc., Tată, Domn al cerului și al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înțelepți și pricepuți și le-ai descoperit copilașilor. 26Da, Tată, pentru că așa a fost plăcut înaintea Ta!
27Toate lucrurile Mi-au fost încredințate Mie de către Tatăl Meu. Și nimeni nu-L cunoaște pe Fiul în afară de Tatăl, nici nu există cineva care să-L cunoască pe Tatăl în afară de Fiul și de cel căruia dorește Fiul să i-L descopere.
28Veniți la Mine, toți cei osteniți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă! 29Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, pentru că Eu sunt blând și smerit în inimă, și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre! 30Căci jugul Meu este ușor de dus, iar povara Mea este ușoară.“
