1Likewise this is the law of the trespass offering: it is most holy. 2In the place where they kill the burnt offering shall they kill the trespass offering: and the blood thereof shall he sprinkle round about upon the altar. 3And he shall offer of it all the fat thereof; the rump, and the fat that covereth the inwards, 4And the two kidneys, and the fat that is on them, which is by the flanks, and the caul that is above the liver, with the kidneys, it shall he take away: 5And the priest shall burn them upon the altar for an offering made by fire unto the LORD: it is a trespass offering. 6Every male among the priests shall eat thereof: it shall be eaten in the holy place: it is most holy. 7As the sin offering is, so is the trespass offering: there is one law for them: the priest that maketh atonement therewith shall have it. 8And the priest that offereth any man’s burnt offering, even the priest shall have to himself the skin of the burnt offering which he hath offered. 9And all the meat offering that is baken in the oven, and all that is dressed in the fryingpan, and in the pan, shall be the priest’s that offereth it.7.9 in the pan: or, on the flat plate or, slice 10And every meat offering, mingled with oil, and dry, shall all the sons of Aaron have, one as much as another.
11And this is the law of the sacrifice of peace offerings, which he shall offer unto the LORD. 12If he offer it for a thanksgiving, then he shall offer with the sacrifice of thanksgiving unleavened cakes mingled with oil, and unleavened wafers anointed with oil, and cakes mingled with oil, of fine flour, fried. 13Besides the cakes, he shall offer for his offering leavened bread with the sacrifice of thanksgiving of his peace offerings. 14And of it he shall offer one out of the whole oblation for an heave offering unto the LORD, and it shall be the priest’s that sprinkleth the blood of the peace offerings. 15And the flesh of the sacrifice of his peace offerings for thanksgiving shall be eaten the same day that it is offered; he shall not leave any of it until the morning. 16But if the sacrifice of his offering be a vow, or a voluntary offering, it shall be eaten the same day that he offereth his sacrifice: and on the morrow also the remainder of it shall be eaten: 17But the remainder of the flesh of the sacrifice on the third day shall be burnt with fire. 18And if any of the flesh of the sacrifice of his peace offerings be eaten at all on the third day, it shall not be accepted, neither shall it be imputed unto him that offereth it: it shall be an abomination, and the soul that eateth of it shall bear his iniquity. 19And the flesh that toucheth any unclean thing shall not be eaten; it shall be burnt with fire: and as for the flesh, all that be clean shall eat thereof. 20But the soul that eateth of the flesh of the sacrifice of peace offerings, that pertain unto the LORD, having his uncleanness upon him, even that soul shall be cut off from his people. 21Moreover the soul that shall touch any unclean thing, as the uncleanness of man, or any unclean beast, or any abominable unclean thing, and eat of the flesh of the sacrifice of peace offerings, which pertain unto the LORD, even that soul shall be cut off from his people.
22¶ And the LORD spake unto Moses, saying, 23Speak unto the children of Israel, saying, Ye shall eat no manner of fat, of ox, or of sheep, or of goat. 24And the fat of the beast that dieth of itself, and the fat of that which is torn with beasts, may be used in any other use: but ye shall in no wise eat of it.7.24 beast…: Heb. carcase 25For whosoever eateth the fat of the beast, of which men offer an offering made by fire unto the LORD, even the soul that eateth it shall be cut off from his people. 26Moreover ye shall eat no manner of blood, whether it be of fowl or of beast, in any of your dwellings. 27Whatsoever soul it be that eateth any manner of blood, even that soul shall be cut off from his people.
28¶ And the LORD spake unto Moses, saying, 29Speak unto the children of Israel, saying, He that offereth the sacrifice of his peace offerings unto the LORD shall bring his oblation unto the LORD of the sacrifice of his peace offerings. 30His own hands shall bring the offerings of the LORD made by fire, the fat with the breast, it shall he bring, that the breast may be waved for a wave offering before the LORD. 31And the priest shall burn the fat upon the altar: but the breast shall be Aaron’s and his sons’. 32And the right shoulder shall ye give unto the priest for an heave offering of the sacrifices of your peace offerings. 33He among the sons of Aaron, that offereth the blood of the peace offerings, and the fat, shall have the right shoulder for his part. 34For the wave breast and the heave shoulder have I taken of the children of Israel from off the sacrifices of their peace offerings, and have given them unto Aaron the priest and unto his sons by a statute for ever from among the children of Israel.
35¶ This is the portion of the anointing of Aaron, and of the anointing of his sons, out of the offerings of the LORD made by fire, in the day when he presented them to minister unto the LORD in the priest’s office; 36Which the LORD commanded to be given them of the children of Israel, in the day that he anointed them, by a statute for ever throughout their generations. 37This is the law of the burnt offering, of the meat offering, and of the sin offering, and of the trespass offering, and of the consecrations, and of the sacrifice of the peace offerings; 38Which the LORD commanded Moses in mount Sinai, in the day that he commanded the children of Israel to offer their oblations unto the LORD, in the wilderness of Sinai.
Jertfa pentru vină
1În ce privește legea jertfei pentru vină, aceasta este o jertfă preasfântă. 2Animalul adus ca jertfă pentru vină să fie înjunghiat în locul în care se înjunghie animalul adus ca ardere‑de‑tot, după care sângele să‑i fie stropit pe altar, de jur împrejur. 3Apoi să fie adusă ca jertfă toată grăsimea ei – grăsimea cozii și grăsimea de pe măruntaie – 4cei doi rinichi cu grăsimea de pe ei și de pe coapse, precum și membrana ficatului, care va trebui luată odată cu rinichii. 5Preotul să le ardă pe altar, ca jertfă mistuită de foc pentru Domnul. Aceasta este o jertfă pentru vină. 6Fiecare bărbat dintre preoți să mănânce din ea într‑un loc sfânt, căci este o jertfă preasfântă.
7Ca jertfa pentru vină, așa este și la jertfa pentru păcat, existând aceeași lege pentru amândouă. Ele vor fi ale preotului care face ispășirea. 8De asemenea, preotul care aduce arderea‑de‑tot a cuiva, poate păstra pentru sine pielea animalului jertfit ca ardere‑de‑tot. 9Orice dar de mâncare copt în cuptor și tot ce este gătit în tigaie sau pe grătar să‑i rămână preotului care îl aduce. 10Dar orice dar de mâncare amestecat cu untdelemn sau uscat să fie al tuturor fiilor lui Aaron, fiecare să primească la fel ca fratele său.
Jertfa de pace
11Aceasta este legea cu privire la jertfa de pace11, 13-37 Vezi nota de la 3:1., pe care cineva o va aduce Domnului: 12dacă o va aduce drept mulțumire, să aducă alături de jertfa de mulțumire niște turte nedospite, amestecate cu untdelemn, plăcinte nedospite, stropite cu untdelemn, și turte din făină aleasă, bine frământată, amestecate cu untdelemn. 13Alături de jertfa de pace adusă ca mulțumire, să aducă drept ofrandă și turte de pâine dospită. 14Din fiecare ofrandă să aducă drept contribuție pentru Domnul câte o turtă. Aceasta va fi a preotului care stropește sângele jertfei de pace. 15Carnea jertfei de mulțumire din jertfa lui de pace să fie mâncată în ziua în care este adusă ca ofrandă. Să nu se lase nimic din ea până dimineață.
16Dar dacă ofranda pe care o aduce este în vederea împlinirii unui jurământ16 A unei promisiuni de a aduce Domnului un dar, ca răspuns la ajutorul dat într‑o situație anume. sau este un dar de bunăvoie, aceasta să fie mâncată în ziua în care este adusă, iar ce a mai rămas să se mănânce în ziua următoare. 17Ceea ce va mai rămâne din carnea jertfei până a treia zi să fie ars în foc. 18Dacă cineva mănâncă din carnea jertfei lui de pace a treia zi, nu va fi acceptată și nu i se va lua în considerare celui ce a adus‑o. Este necurată, iar cel ce o mănâncă va purta pedeapsa pentru nelegiuirea lui.
19Carnea care a fost atinsă de ceva necurat să nu fie mâncată, ci să fie arsă în foc. Însă carnea curată poate fi mâncată de oricine este curat. 20Cât despre cel care va mânca din carnea jertfei de pace a Domnului când este necurat, acela să fie nimicit din poporul său. 21Dacă cineva va atinge un lucru necurat, fie vreo necurăție omenească, fie vreun animal necurat sau orice alt lucru spurcat, și va mânca apoi din jertfa de pace a Domnului, să fie nimicit din poporul său.»“
Grăsimea și sângele interzise
22Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: 23„Vorbește‑le fiilor lui Israel și spune‑le: «Să nu mâncați grăsime de bou, de oaie sau de capră. 24Grăsimea de la cadavrul unui animal sau grăsimea unui animal care a fost sfâșiat de fiare poate fi folosită la orice altceva, dar să n‑o mâncați nicidecum. 25Dacă cineva dintre voi va mânca grăsimea unui animal din care a fost adusă o jertfă mistuită de foc pentru Domnul, cel care o va mânca să fie nimicit din poporul său. 26Să nu consumați niciun fel de sânge, al vreunei păsări sau al vreunui animal, în niciuna din locuințele voastre. 27Orice persoană care va consuma vreun fel de sânge va fi nimicit din poporul său.»“
Partea preotului din jertfa de pace
28Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: 29„Vorbește‑le fiilor lui Israel și spune‑le: «Cel ce aduce Domnului jertfa lui de pace, să aducă Domnului ofranda lui chiar din jertfa lui de pace. 30Cu mâinile lui să aducă jertfele mistuite de foc. Să aducă grăsimea împreună cu pieptul, iar pieptul să fie legănat înaintea Domnului ca o jertfă legănată. 31Preotul să ardă grăsimea pe altar, iar pieptul să fie al lui Aaron și al fiilor săi. 32Spata dreaptă de la jertfele voastre de pace s‑o dați preotului drept contribuție. 33Acela dintre fiii lui Aaron care aduce sângele și grăsimea jertfei de pace să oprească spata dreaptă ca parte a lui. 34Căci Eu am luat de la fiii lui Israel, din jertfele lor de pace, pieptul jertfei legănate și spata adusă drept contribuție și le‑am dat preotului Aaron și fiilor săi, de la fiii lui Israel, printr‑o hotărâre veșnică.»“
35Aceasta este partea lui Aaron și partea fiilor săi din jertfele mistuite de foc pentru Domnul, din ziua în care El i‑a adus ca să slujească Domnului ca preoți. 36Domnul a poruncit ca această parte să le fie dată de către fiii lui Israel, din ziua când El i‑a uns. Aceasta este o hotărâre veșnică de‑a lungul generațiilor lor.
37Aceasta este legea cu privire la arderea‑de‑tot, darul de mâncare, jertfa pentru păcat, jertfa pentru vină, jertfa în vederea învestirii în slujire și jertfa de pace, 38pe care Domnul i‑a poruncit‑o lui Moise pe muntele Sinai, atunci când le‑a spus fiilor lui Israel să‑și aducă jertfele înaintea Domnului, în pustia Sinai.
