1Then Jerubbaal, who is Gideon, and all the people that were with him, rose up early, and pitched beside the well of Harod: so that the host of the Midianites were on the north side of them, by the hill of Moreh, in the valley. 2And the LORD said unto Gideon, The people that are with thee are too many for me to give the Midianites into their hands, lest Israel vaunt themselves against me, saying, Mine own hand hath saved me. 3Now therefore go to, proclaim in the ears of the people, saying, Whosoever is fearful and afraid, let him return and depart early from mount Gilead. And there returned of the people twenty and two thousand; and there remained ten thousand. 4And the LORD said unto Gideon, The people are yet too many; bring them down unto the water, and I will try them for thee there: and it shall be, that of whom I say unto thee, This shall go with thee, the same shall go with thee; and of whomsoever I say unto thee, This shall not go with thee, the same shall not go. 5So he brought down the people unto the water: and the LORD said unto Gideon, Every one that lappeth of the water with his tongue, as a dog lappeth, him shalt thou set by himself; likewise every one that boweth down upon his knees to drink. 6And the number of them that lapped, putting their hand to their mouth, were three hundred men: but all the rest of the people bowed down upon their knees to drink water. 7And the LORD said unto Gideon, By the three hundred men that lapped will I save you, and deliver the Midianites into thine hand: and let all the other people go every man unto his place. 8So the people took victuals in their hand, and their trumpets: and he sent all the rest of Israel every man unto his tent, and retained those three hundred men: and the host of Midian was beneath him in the valley.
9¶ And it came to pass the same night, that the LORD said unto him, Arise, get thee down unto the host; for I have delivered it into thine hand. 10But if thou fear to go down, go thou with Phurah thy servant down to the host: 11And thou shalt hear what they say; and afterward shall thine hands be strengthened to go down unto the host. Then went he down with Phurah his servant unto the outside of the armed men that were in the host.7.11 armed men: or, ranks by five 12And the Midianites and the Amalekites and all the children of the east lay along in the valley like grasshoppers for multitude; and their camels were without number, as the sand by the sea side for multitude. 13And when Gideon was come, behold, there was a man that told a dream unto his fellow, and said, Behold, I dreamed a dream, and, lo, a cake of barley bread tumbled into the host of Midian, and came unto a tent, and smote it that it fell, and overturned it, that the tent lay along. 14And his fellow answered and said, This is nothing else save the sword of Gideon the son of Joash, a man of Israel: for into his hand hath God delivered Midian, and all the host.
15¶ And it was so, when Gideon heard the telling of the dream, and the interpretation thereof, that he worshipped, and returned into the host of Israel, and said, Arise; for the LORD hath delivered into your hand the host of Midian.7.15 interpretation: Heb. breaking
16And he divided the three hundred men into three companies, and he put a trumpet in every man’s hand, with empty pitchers, and lamps within the pitchers.7.16 a trumpet…: Heb. trumpets in the hand of all of them7.16 lamps: or, firebrands, or, torches 17And he said unto them, Look on me, and do likewise: and, behold, when I come to the outside of the camp, it shall be that, as I do, so shall ye do. 18When I blow with a trumpet, I and all that are with me, then blow ye the trumpets also on every side of all the camp, and say, The sword of the LORD, and of Gideon.
19¶ So Gideon, and the hundred men that were with him, came unto the outside of the camp in the beginning of the middle watch; and they had but newly set the watch: and they blew the trumpets, and brake the pitchers that were in their hands. 20And the three companies blew the trumpets, and brake the pitchers, and held the lamps in their left hands, and the trumpets in their right hands to blow withal: and they cried, The sword of the LORD, and of Gideon. 21And they stood every man in his place round about the camp: and all the host ran, and cried, and fled. 22And the three hundred blew the trumpets, and the LORD set every man’s sword against his fellow, even throughout all the host: and the host fled to Beth-shittah in Zererath, and to the border of Abel-meholah, unto Tabbath.7.22 in: or, toward7.22 border: Heb. lip
23And the men of Israel gathered themselves together out of Naphtali, and out of Asher, and out of all Manasseh, and pursued after the Midianites.
24¶ And Gideon sent messengers throughout all mount Ephraim, saying, Come down against the Midianites, and take before them the waters unto Beth-barah and Jordan. Then all the men of Ephraim gathered themselves together, and took the waters unto Beth-barah and Jordan. 25And they took two princes of the Midianites, Oreb and Zeeb; and they slew Oreb upon the rock Oreb, and Zeeb they slew at the winepress of Zeeb, and pursued Midian, and brought the heads of Oreb and Zeeb to Gideon on the other side Jordan.
Ghedeon îi învinge pe midianiți
1Ierub-Baal, adică Ghedeon, împreună cu tot poporul care era cu el, s‑au sculat dis‑de‑dimineață, au plecat și apoi și‑au așezat tabăra lângă izvorul Harod. Tabăra lui Midian era la nord de ei, lângă dealul Moreh, în vale.
2Domnul i‑a zis lui Ghedeon: „Poporul care este cu tine este prea numeros pentru ca Eu să‑l dau pe Midian în mâinile lor. S‑ar putea ca Israel să se mândrească împotriva Mea și să zică: «Mâna mea m‑a izbăvit.» 3De aceea vestește acum în auzul oamenilor și zi‑le: «Cine este fricos și se teme să se întoarcă și să se depărteze de muntele Ghiladului!»“ Douăzeci și două de mii de oameni s‑au întors și au mai rămas zece mii.
4Domnul i‑a zis din nou lui Ghedeon: „Oamenii sunt încă prea mulți. Coboară‑i la ape și ți‑i voi alege acolo. Acela despre care îți voi spune să meargă cu tine, va merge cu tine și toți aceia despre care îți voi spune să nu meargă cu tine, nu vor merge cu tine.“
5Ghedeon a coborât poporul la apă și Domnul i‑a zis: „Pe cei care vor lipăi apa cu limba5-7 Din mâna dusă căuș la gură; ideea este că aceștia au rămas în picioare, vigilenți, spre deosebire de ceilalți. așa cum lipăie câinele, să‑i separi de toți aceia care se vor pleca pe genunchi să bea apă!“ 6Numărul celor care au lipăit apa cu limba a fost de trei sute de bărbați. Restul poporului s‑a plecat pe genunchi să bea apă.
7Domnul i‑a zis lui Ghedeon: „Cu cei trei sute de bărbați care au lipăit din apă cum lipăie câinele, vă voi izbăvi și‑i voi da pe midianiți în mâna ta. Toți ceilalți din popor să plece fiecare la locul lui.“ 8După ce poporul și‑a luat proviziile și trâmbițele8 Vezi nota de la 3:27; [peste tot în capitol]. în mâini, Ghedeon i‑a trimis pe toți bărbații lui Israel acasă, pe fiecare la corturile lui, și i‑a ținut doar pe cei trei sute de bărbați. Tabăra lui Midian era în vale, mai jos de tabăra lui Ghedeon.
9Chiar în noaptea aceea, Domnul i‑a zis lui Ghedeon: „Ridică‑te! Coboară în tabără, căci am dat‑o în mâinile tale. 10Dacă ți‑e teamă să te cobori, coboară‑te cu Pura, slujitorul tău. 11Vei auzi ce vorbesc ei, apoi ți se vor întări mâinile și vei coborî în tabără.“ Atunci el și cu Pura, slujitorul lui, au înaintat până la avanpostul străjerilor care erau în tabără. 12Midianiții, amalekiții și fiii Răsăritului erau răspândiți în vale, ca o mulțime de lăcuste. Cămilele lor erau fără număr, ca nisipul de pe țărmul mării. 13Ghedeon a sosit, și iată că un om îi povestea semenului său un vis.
El zicea:
– Am avut un vis: se făcea că o turtă de orz se rostogolea în tabăra midianiților. A ajuns până la cort, l‑a izbit și acesta a căzut răsturnându‑se cu susul în jos. Și astfel, cortul a fost distrus.
14Semenul lui a răspuns și a zis:
– Aceasta nu este altceva decât sabia lui Ghedeon, fiul lui Ioaș, un bărbat al lui Israel. Dumnezeu i‑a dat în mâna lui pe Midian și toată tabăra.
15După ce a auzit Ghedeon povestirea visului și interpretarea lui, s‑a închinat și s‑a întors în tabăra lui Israel. El le‑a zis: „Ridicați‑vă, căci Domnul a dat în mâinile voastre tabăra lui Midian.“ 16A împărțit cei trei sute de bărbați în trei cete, a dat fiecăruia câte o trâmbiță și niște urcioare goale cu torțe în ele, 17și le‑a zis: „Să vă uitați la mine și să faceți la fel! Când o să ajung la capătul taberei, să faceți așa cum voi face eu! 18Când eu și cei care vor fi cu mine vom suna din trâmbițe, atunci să sunați și voi din trâmbițele voastre de jur împrejurul întregii tabere și să ziceți: «Pentru Domnul și pentru Ghedeon!»“
19Ghedeon și cei o sută de bărbați care erau cu el au ajuns la capătul taberei la începutul străjii de la miezul nopții19 22:00; 22:00-2:00; 2:00-răsărit)., chiar când se schimbau străjerii. Atunci au sunat din trâmbițe și au spart urcioarele pe care le aveau în mâini. 20Cele trei cete au sunat din trâmbițe și au spart urcioarele. Au apucat torțele cu mâna stângă, în timp ce în mâna dreaptă țineau trâmbițele ca să sune. Apoi au strigat: „Sabia Domnului și sabia lui Ghedeon!“ 21Fiecare rămăsese la locul lui în jurul taberei. Și toată tabăra a alergat, a strigat și a fugit.
22Când ei au sunat din cele trei sute de trâmbițe, Domnul a făcut ca oamenii care erau în tabără să întoarcă sabia unii împotriva altora. Tabăra a fugit către Bet‑Șita, înspre Țerera, lângă hotarul de la Abel-Mehola, în apropiere de Tabat. 23Bărbații lui Israel din Neftali, din Așer și din întregul Manase au fost chemați să‑i urmărească pe midianiți.
24Ghedeon a trimis mesageri prin tot muntele lui Efraim, zicând: „Coborâți, urmăriți‑i pe midianiți și capturați‑i la apele de lângă Bet‑Bara și la Iordan.“ Și toți bărbații lui Efraim s‑au strâns și au pus stăpânire pe apele de lângă Bet‑Bara și pe Iordan. 25Le‑au prins pe cele două căpetenii ale midianiților, pe Oreb și pe Zeeb. Pe Oreb l‑au ucis la Țur‑Oreb25 Sau.: Stânca lui Oreb., iar pe Zeeb l‑au ucis la Iecheb-Zeeb.25 Sau: Teascul lui Zeeb. După ce i‑au urmărit pe midianiți, i‑au adus lui Ghedeon, dincolo de Iordan, capetele lui Oreb și Zeeb.
