1Run ye to and fro through the streets of Jerusalem, and see now, and know, and seek in the broad places thereof, if ye can find a man, if there be any that executeth judgment, that seeketh the truth; and I will pardon it. 2And though they say, The LORD liveth; surely they swear falsely. 3O LORD, are not thine eyes upon the truth? thou hast stricken them, but they have not grieved; thou hast consumed them, but they have refused to receive correction: they have made their faces harder than a rock; they have refused to return. 4Therefore I said, Surely these are poor; they are foolish: for they know not the way of the LORD, nor the judgment of their God. 5I will get me unto the great men, and will speak unto them; for they have known the way of the LORD, and the judgment of their God: but these have altogether broken the yoke, and burst the bonds. 6Wherefore a lion out of the forest shall slay them, and a wolf of the evenings shall spoil them, a leopard shall watch over their cities: every one that goeth out thence shall be torn in pieces: because their transgressions are many, and their backslidings are increased.5.6 evenings: or, deserts5.6 are increased: Heb. are strong
7¶ How shall I pardon thee for this? thy children have forsaken me, and sworn by them that are no gods: when I had fed them to the full, they then committed adultery, and assembled themselves by troops in the harlots’ houses. 8They were as fed horses in the morning: every one neighed after his neighbour’s wife. 9Shall I not visit for these things? saith the LORD: and shall not my soul be avenged on such a nation as this?
10¶ Go ye up upon her walls, and destroy; but make not a full end: take away her battlements; for they are not the LORD’s. 11For the house of Israel and the house of Judah have dealt very treacherously against me, saith the LORD. 12They have belied the LORD, and said, It is not he; neither shall evil come upon us; neither shall we see sword nor famine: 13And the prophets shall become wind, and the word is not in them: thus shall it be done unto them. 14Wherefore thus saith the LORD God of hosts, Because ye speak this word, behold, I will make my words in thy mouth fire, and this people wood, and it shall devour them. 15Lo, I will bring a nation upon you from far, O house of Israel, saith the LORD: it is a mighty nation, it is an ancient nation, a nation whose language thou knowest not, neither understandest what they say. 16Their quiver is as an open sepulchre, they are all mighty men. 17And they shall eat up thine harvest, and thy bread, which thy sons and thy daughters should eat: they shall eat up thy flocks and thine herds: they shall eat up thy vines and thy fig trees: they shall impoverish thy fenced cities, wherein thou trustedst, with the sword. 18Nevertheless in those days, saith the LORD, I will not make a full end with you.
19¶ And it shall come to pass, when ye shall say, Wherefore doeth the LORD our God all these things unto us? then shalt thou answer them, Like as ye have forsaken me, and served strange gods in your land, so shall ye serve strangers in a land that is not yours.
20Declare this in the house of Jacob, and publish it in Judah, saying, 21Hear now this, O foolish people, and without understanding; which have eyes, and see not; which have ears, and hear not:5.21 understanding: Heb. heart 22Fear ye not me? saith the LORD: will ye not tremble at my presence, which have placed the sand for the bound of the sea by a perpetual decree, that it cannot pass it: and though the waves thereof toss themselves, yet can they not prevail; though they roar, yet can they not pass over it? 23But this people hath a revolting and a rebellious heart; they are revolted and gone. 24Neither say they in their heart, Let us now fear the LORD our God, that giveth rain, both the former and the latter, in his season: he reserveth unto us the appointed weeks of the harvest.
25¶ Your iniquities have turned away these things, and your sins have withholden good things from you. 26For among my people are found wicked men: they lay wait, as he that setteth snares; they set a trap, they catch men.5.26 they lay…: or, they pry as fowlers lie in wait 27As a cage is full of birds, so are their houses full of deceit: therefore they are become great, and waxen rich.5.27 cage: or, coop 28They are waxen fat, they shine: yea, they overpass the deeds of the wicked: they judge not the cause, the cause of the fatherless, yet they prosper; and the right of the needy do they not judge. 29Shall I not visit for these things? saith the LORD: shall not my soul be avenged on such a nation as this?
30¶ A wonderful and horrible thing is committed in the land;5.30 A wonderful…: or, Astonishment and filthiness 31The prophets prophesy falsely, and the priests bear rule by their means; and my people love to have it so: and what will ye do in the end thereof?5.31 bear…: or, take into their hands
Degradarea totală a lui Iuda
1„Cutreierați drumurile Ierusalimului,
priviți cu luare-aminte
și căutați în piețe!
Dacă veți găsi un om
care să înfăptuiască ce este drept
și să caute adevărul,
voi ierta Ierusalimul.
2Ei chiar și atunci când jură: «Viu este Domnul!»,
fac jurăminte false.“
3Doamne, nu se uită ochii Tăi la credincioșie?
Tu îi lovești, dar ei nu simt durere.
Tu îi mistui, dar ei refuză să primească îndrumarea.
Își fac obrazul3 Lit.: Își întăresc fețele. mai tare ca piatra
și refuză să se pocăiască.
4Îmi ziceam: „Aceștia sunt doar cei neînsemnați;
ei se poartă nesăbuit,
căci ei nu cunosc căile Domnului,
poruncile Dumnezeului lor.
5Așa că voi merge la cei mari
și le voi vorbi.
Cu siguranță ei cunosc căile Domnului
și poruncile Dumnezeului lor.“
Însă cu toții au sfărâmat jugul
și au rupt legăturile.
6Din această cauză, un leu din pădure îi va ataca
și un lup din pustie îi va distruge.
Leopardul îi va pândi în apropierea cetăților lor
ca să‑i sfâșie pe toți cei ce vor ieși din ele,
căci fărădelegile lor s‑au înmulțit,
iar necredincioșiile lor sunt numeroase.
7„De ce să te iert?
Fiii tăi M‑au părăsit
și jură pe ceea ce nu este Dumnezeu.
Le‑am împlinit toate nevoile,
dar ei încă mai comit adulter
și se îmbulzesc în casa prostituatei.
8Sunt niște armăsari bine hrăniți și aflați în călduri;
fiecare nechează după soția semenului său.
9Să nu‑i pedepsesc Eu oare pentru aceasta?
zice Domnul.
Să nu mă răzbun Eu
pe un asemenea neam?
10Suiți în viile ei și nimiciți,
dar o distrugere deplină să nu faceți!
Îndepărtați‑i mlădițele,
căci nu mai sunt ale Domnului!
11Casa lui Israel și Casa lui Iuda
Mi‑au fost necredincioase“,
zice Domnul.
12S‑au lepădat de Domnul
și au zis: „Nu se va întâmpla așa!12 Sau: Nu va face nimic! Lit.: Nu este El!
Niciun rău nu va veni asupra noastră;
nu vom vedea nici sabia, nici foametea!
13Profeții sunt vânt
și Cuvântul nu este în ei,
așa că ceea ce spun ei, să li se întâmple lor!“
14De aceea, așa vorbește Domnul, Dumnezeul Oștirilor:
„Pentru că poporul a spus14 Lit.: ați spus. aceste cuvinte, iată,
voi face cuvintele Mele în gura ta un foc,
iar poporul acesta – precum lemnele pe care le mistuie focul.
15Iată, aduc împotriva voastră un neam de departe,
Casă a lui Israel, zice Domnul,
un neam trainic, un neam străvechi,
a cărui limbă nu o cunoașteți
și a cărui vorbire nu o înțelegeți.
16Tolba lui este ca un mormânt deschis;
toți sunt niște viteji.
17Ei îți vor devora secerișul și pâinea,
îți vor devora fiii și fiicele,
îți vor devora turmele și cirezile,
îți vor devora viile și smochinii
și‑ți vor distruge prin sabie
cetățile fortificate în care te încrezi.
18Totuși, nici în zilele acelea nu vă voi distruge de tot, zice Domnul. 19Dacă vor întreba atunci: «De ce ne‑a făcut Domnul, Dumnezeul nostru, toate acestea?», să le răspunzi astfel: «După cum M‑ați părăsit și ați slujit unor dumnezei străini în țara voastră, tot așa veți sluji unor străini într‑o țară care nu este a voastră!»
20Spuneți lucrul acesta Casei lui Iacov
și vestiți‑l în Iuda, zicând:
21«Ascultă lucrul acesta, popor nebun și fără minte,
care ai ochi, dar nu vezi,
ai urechi, dar nu auzi:
22Nu vă temeți de Mine? zice Domnul.
Nu tremurați înaintea Mea?
Eu am pus nisipul ca hotar al mării,
hotar veșnic pe care nu trebuie să‑l treacă.
Chiar dacă valurile ei se agită, ele nu pot învinge
și chiar dacă urlă, ele nu‑l pot trece.»
23Poporul acesta însă are o inimă încăpățânată și răzvrătită.
Ei și‑au întors spatele și au plecat.
24Nu‑și zic în sinea lor:
«Să ne temem de Domnul, Dumnezeul nostru,
Care dă ploaie timpurie și ploaie târzie24 Sau: ploaie tomnatică și ploaie primăvăratică, sezonul ploios în Canaan începând în octombrie și sfârșindu‑se în aprilie. la timpul potrivit
și ne menține săptămânile rânduite pentru seceriș!»
25Nelegiuirile voastre le îndepărtează pe acestea,
și păcatele voastre rețin bunătățile de la voi.
26Căci în poporul Meu se află oameni răi.
Ei pândesc ca păsărarii din ascunziș;
întind o cursă26 Sau: întind ceea ce distruge. și prind oameni.
27Așa cum este o colivie plină de păsări,
tot așa sunt și casele lor pline de înșelătorie.
De aceea au ajuns ei puternici și s‑au îmbogățit,
28s‑au îngrășat și lucesc de grăsime.
Faptele lor rele nu au limită;
ei nu pledează pentru cauza orfanului, ca s‑o câștige,
nici nu apără dreptul celor nevoiași.
29Să nu pedepsesc Eu oare aceste lucruri?
zice Domnul.
Să nu Mă răzbun Eu pe un asemenea neam?
30Un lucru de necrezut și dezgustător
se întâmplă în țară:
31profeții profețesc minciuni
și preoții conduc prin puterea lor,
iar poporului Meu îi plac aceste lucruri.
Dar ce veți face la sfârșit?
