1Listen, O isles, unto me; and hearken, ye people, from far; The LORD hath called me from the womb; from the bowels of my mother hath he made mention of my name. 2And he hath made my mouth like a sharp sword; in the shadow of his hand hath he hid me, and made me a polished shaft; in his quiver hath he hid me; 3And said unto me, Thou art my servant, O Israel, in whom I will be glorified. 4Then I said, I have laboured in vain, I have spent my strength for nought, and in vain: yet surely my judgment is with the LORD, and my work with my God.49.4 my work: or, my reward
5¶ And now, saith the LORD that formed me from the womb to be his servant, to bring Jacob again to him, Though Israel be not gathered, yet shall I be glorious in the eyes of the LORD, and my God shall be my strength.49.5 Though…: or, That Israel may be gathered to him, and I may, etc 6And he said, It is a light thing that thou shouldest be my servant to raise up the tribes of Jacob, and to restore the preserved of Israel: I will also give thee for a light to the Gentiles, that thou mayest be my salvation unto the end of the earth.49.6 It is…: or, Art thou lighter than that thou shouldest, etc49.6 preserved: or, desolations
7Thus saith the LORD, the Redeemer of Israel, and his Holy One, to him whom man despiseth, to him whom the nation abhorreth, to a servant of rulers, Kings shall see and arise, princes also shall worship, because of the LORD that is faithful, and the Holy One of Israel, and he shall choose thee.49.7 whom man…: or, that is despised in soul 8Thus saith the LORD, In an acceptable time have I heard thee, and in a day of salvation have I helped thee: and I will preserve thee, and give thee for a covenant of the people, to establish the earth, to cause to inherit the desolate heritages;49.8 establish: or, raise up 9That thou mayest say to the prisoners, Go forth; to them that are in darkness, Shew yourselves. They shall feed in the ways, and their pastures shall be in all high places. 10They shall not hunger nor thirst; neither shall the heat nor sun smite them: for he that hath mercy on them shall lead them, even by the springs of water shall he guide them. 11And I will make all my mountains a way, and my highways shall be exalted. 12Behold, these shall come from far: and, lo, these from the north and from the west; and these from the land of Sinim.
13¶ Sing, O heavens; and be joyful, O earth; and break forth into singing, O mountains: for the LORD hath comforted his people, and will have mercy upon his afflicted. 14But Zion said, The LORD hath forsaken me, and my Lord hath forgotten me. 15Can a woman forget her sucking child, that she should not have compassion on the son of her womb? yea, they may forget, yet will I not forget thee.49.15 that…: Heb. from having compassion 16Behold, I have graven thee upon the palms of my hands; thy walls are continually before me. 17Thy children shall make haste; thy destroyers and they that made thee waste shall go forth of thee.
18¶ Lift up thine eyes round about, and behold: all these gather themselves together, and come to thee. As I live, saith the LORD, thou shalt surely clothe thee with them all, as with an ornament, and bind them on thee, as a bride doeth. 19For thy waste and thy desolate places, and the land of thy destruction, shall even now be too narrow by reason of the inhabitants, and they that swallowed thee up shall be far away. 20The children which thou shalt have, after thou hast lost the other, shall say again in thine ears, The place is too strait for me: give place to me that I may dwell. 21Then shalt thou say in thine heart, Who hath begotten me these, seeing I have lost my children, and am desolate, a captive, and removing to and fro? and who hath brought up these? Behold, I was left alone; these, where had they been? 22Thus saith the Lord GOD, Behold, I will lift up mine hand to the Gentiles, and set up my standard to the people: and they shall bring thy sons in their arms, and thy daughters shall be carried upon their shoulders.49.22 arms: Heb. bosom 23And kings shall be thy nursing fathers, and their queens thy nursing mothers: they shall bow down to thee with their face toward the earth, and lick up the dust of thy feet; and thou shalt know that I am the LORD: for they shall not be ashamed that wait for me.49.23 nursing fathers: Heb. nourishers49.23 queens: Heb. princesses
24¶ Shall the prey be taken from the mighty, or the lawful captive delivered?49.24 lawful…: Heb. captivity of the just 25But thus saith the LORD, Even the captives of the mighty shall be taken away, and the prey of the terrible shall be delivered: for I will contend with him that contendeth with thee, and I will save thy children.49.25 captives: Heb. captivity 26And I will feed them that oppress thee with their own flesh; and they shall be drunken with their own blood, as with sweet wine: and all flesh shall know that I the LORD am thy Saviour and thy Redeemer, the mighty One of Jacob.49.26 sweet: or, new
Robul Domnului
1Ascultați‑Mă, insule!
Luați aminte, popoare de departe!
Domnul M‑a chemat încă din pântec.
Încă din lăuntrul mamei Mele,
El Mi‑a amintit Numele.
2Mi‑a făcut gura ca o sabie ascuțită
și M‑a ascuns la umbra mâinii Sale;
M‑a făcut o săgeată lustruită
și M‑a ascuns în tolba Lui.
3El mi‑a zis: «Israel, Tu ești Robul Meu
prin Care Îmi voi arăta slava!»
4Dar Eu am zis: «Am trudit degeaba,
Mi‑am irosit puterea pentru nimic și fără niciun folos.
Totuși, dreptul Meu este la Domnul,
iar răsplata Mea este la Dumnezeul Meu.»
5Și acum Domnul vorbește,
El, Care M‑a întocmit încă din pântec să fiu Robul Său,
să‑l aduc pe Iacov înapoi la El,
astfel încât Israel să fie adunat la El.
Eu sunt onorat în ochii Domnului,
și Dumnezeul Meu a devenit tăria Mea.
6El zice: «Este prea puțin pentru Tine să fii Robul Meu
ca să ridici semințiile lui Iacov
și să‑i aduci înapoi pe supraviețuitorii lui Israel.
Te‑am pus o lumină pentru neamuri,
ca să fii mântuirea Mea până la marginea pământului!»“
7Așa vorbește Domnul,
Răscumpărătorul lui Israel și Sfântul său,
către Cel disprețuit și urât de popor,
către Robul stăpânitorilor:
„Regii vor vedea și se vor ridica,
iar conducătorii se vor pleca,
datorită Domnului, Care este credincios,
a Sfântului lui Israel, Care Te‑a ales.“
Restaurarea lui Israel
8Așa vorbește Domnul:
„La vremea îndurării Ți‑am răspuns
și în ziua mântuirii Te‑am ajutat.
Te‑am păzit și Te‑am făcut un legământ pentru popor,
pentru a reface țara
și a reîmpărți moștenirile pustiite,
9pentru a le zice captivilor: «Ieșiți!»,
iar celor din întuneric: «Arătați‑vă!»
Ei vor paște pe lângă drumuri,
iar pășunea lor va fi pe toate înălțimile pleșuve.
10Nu le va fi foame, nici nu le va fi sete,
arșița nu‑i va lovi, nici soarele,
căci Cel Ce Se îndură de ei îi va conduce
și îi va călăuzi pe lângă izvoare de apă.
11Voi preface toți munții Mei într‑un drum,
și străzile Mele vor fi înălțate.
12Iată‑i venind de departe –
unii dinspre nord, unii dinspre apus,
iar alții dinspre ținutul Syene12 Q; modernul Aswan, la frontiera de sud a Egiptului. TM: Sinim.“
13Strigați de bucurie, ceruri!
Bucură‑te, pământ!
Izbucniți în strigăte de bucurie, munților!
Căci Domnul Și‑a mângâiat poporul
și va avea îndurare față de cei asupriți ai Săi.
14Sionul însă a zis: „Domnul m‑a părăsit,
Stăpânul a uitat de mine.“
15„Dar oare poate o femeie să‑și uite copilul pe care‑l alăptează
sau să nu aibă milă de rodul pântecului său?
Și chiar dacă ea ar uita,
Eu nu te voi uita!
16Iată, te‑am încrustat în palmele Mele,
iar zidurile tale sunt totdeauna înaintea Mea.
17Fiii tăi se grăbesc să se întoarcă,
iar cei ce te‑au distrus și te‑au lăsat în ruină se îndepărtează de tine.
18Ridică‑ți ochii și privește în jur!
Toți fiii tăi se adună și vin la tine.
Viu sunt Eu, zice Domnul,
că‑i vei purta pe toți ca pe o podoabă,
te vei înfășura cu ei ca o mireasă.
19Pentru că ruinele, locurile tale pustii
și țara ta devastată
vor fi acum prea strâmte pentru locuitorii tăi,
iar cei ce te‑au devorat vor fi departe.
20Fiii de care ai fost lipsită
îți vor spune chiar în auzul tău:
«Locul este prea strâmt pentru mine;
fă‑mi mai mult loc ca să locuiesc!»
21Atunci vei zice în inima ta:
«Cine mi i‑a născut pe aceștia?
Eram fără copii și stearpă,
exilată și izgonită.
Cine i‑a crescut?
Iată, eram părăsită și singură;
de unde sunt aceștia?»“
22Așa vorbește Stăpânul Domn:
„Iată, voi face cu mâna semn neamurilor
și Îmi voi ridica steagul către popoare;
ele îți vor aduce fiii pe brațe,
iar fiicele îți vor fi purtate pe umerii lor.
23Regii lor vor fi îngrijitorii tăi,
iar reginele lor te vor alăpta.
Cu fețele plecate la pământ ți se vor închina
și vor linge țărâna de pe picioarele tale.
Atunci vei ști că Eu sunt Domnul,
iar cei ce nădăjduiesc în Mine nu vor fi făcuți de rușine.“
24Poate fi luată prada de la cel viteaz
sau pot fi eliberați captivii celui groaznic?
25Domnul însă vorbește astfel:
„Da, captivii celui viteaz vor fi luați,
iar prada celui groaznic va fi eliberată.
Eu voi lupta cu împotrivitorii tăi
și Eu îi voi mântui pe fiii tăi.
26Îi voi face pe asupritorii tăi să‑și mănânce propria carne
și se vor îmbăta cu sângele lor ca de must.
Atunci orice făptură va ști că Eu sunt Domnul,
Mântuitorul și Răscumpărătorul tău,
Puternicul lui Iacov.“
