1And Jacob called unto his sons, and said, Gather yourselves together, that I may tell you that which shall befall you in the last days. 2Gather yourselves together, and hear, ye sons of Jacob; and hearken unto Israel your father.
3¶ Reuben, thou art my firstborn, my might, and the beginning of my strength, the excellency of dignity, and the excellency of power: 4Unstable as water, thou shalt not excel; because thou wentest up to thy father’s bed; then defiledst thou it: he went up to my couch.49.4 thou shalt…: Heb. do not thou excel49.4 he went…: or, my couch is gone
5¶ Simeon and Levi are brethren; instruments of cruelty are in their habitations.49.5 instruments…: or, their swords are weapons of violence 6O my soul, come not thou into their secret; unto their assembly, mine honour, be not thou united: for in their anger they slew a man, and in their selfwill they digged down a wall.49.6 digged…: or, houghed oxen 7Cursed be their anger, for it was fierce; and their wrath, for it was cruel: I will divide them in Jacob, and scatter them in Israel.
8¶ Judah, thou art he whom thy brethren shall praise: thy hand shall be in the neck of thine enemies; thy father’s children shall bow down before thee. 9Judah is a lion’s whelp: from the prey, my son, thou art gone up: he stooped down, he couched as a lion, and as an old lion; who shall rouse him up? 10The sceptre shall not depart from Judah, nor a lawgiver from between his feet, until Shiloh come; and unto him shall the gathering of the people be. 11Binding his foal unto the vine, and his ass’s colt unto the choice vine; he washed his garments in wine, and his clothes in the blood of grapes: 12His eyes shall be red with wine, and his teeth white with milk.
13¶ Zebulun shall dwell at the haven of the sea; and he shall be for an haven of ships; and his border shall be unto Zidon.
14¶ Issachar is a strong ass couching down between two burdens: 15And he saw that rest was good, and the land that it was pleasant; and bowed his shoulder to bear, and became a servant unto tribute.
16¶ Dan shall judge his people, as one of the tribes of Israel. 17Dan shall be a serpent by the way, an adder in the path, that biteth the horse heels, so that his rider shall fall backward.49.17 an adder: Heb. an arrow-snake 18I have waited for thy salvation, O LORD.
19¶ Gad, a troop shall overcome him: but he shall overcome at the last.
20¶ Out of Asher his bread shall be fat, and he shall yield royal dainties.
21¶ Naphtali is a hind let loose: he giveth goodly words.
22¶ Joseph is a fruitful bough, even a fruitful bough by a well; whose branches run over the wall:49.22 branches: Heb. daughters 23The archers have sorely grieved him, and shot at him, and hated him: 24But his bow abode in strength, and the arms of his hands were made strong by the hands of the mighty God of Jacob; (from thence is the shepherd, the stone of Israel:) 25Even by the God of thy father, who shall help thee; and by the Almighty, who shall bless thee with blessings of heaven above, blessings of the deep that lieth under, blessings of the breasts, and of the womb: 26The blessings of thy father have prevailed above the blessings of my progenitors unto the utmost bound of the everlasting hills: they shall be on the head of Joseph, and on the crown of the head of him that was separate from his brethren.
27¶ Benjamin shall ravin as a wolf: in the morning he shall devour the prey, and at night he shall divide the spoil.
28¶ All these are the twelve tribes of Israel: and this is it that their father spake unto them, and blessed them; every one according to his blessing he blessed them. 29And he charged them, and said unto them, I am to be gathered unto my people: bury me with my fathers in the cave that is in the field of Ephron the Hittite, 30In the cave that is in the field of Machpelah, which is before Mamre, in the land of Canaan, which Abraham bought with the field of Ephron the Hittite for a possession of a buryingplace. 31There they buried Abraham and Sarah his wife; there they buried Isaac and Rebekah his wife; and there I buried Leah. 32The purchase of the field and of the cave that is therein was from the children of Heth. 33And when Jacob had made an end of commanding his sons, he gathered up his feet into the bed, and yielded up the ghost, and was gathered unto his people.
Iacov își binecuvântează fiii
1Iacov i‑a chemat pe fiii săi și a zis: „Adunați‑vă să vă spun ce vi se va întâmpla în zilele de pe urmă.
2Adunați‑vă și ascultați, fiii lui Iacov!
Ascultați‑l pe tatăl vostru, Israel!
3Ruben, tu ești întâiul meu născut,
puterea și primul rod al vigorii mele,
deosebit în demnitate și deosebit în putere.
4Năvalnic ca apa, tu nu vei mai avea întâietatea,
pentru că te‑ai suit în patul tatălui tău
și, suindu‑te în el, l‑ai pângărit.
5Simeon și Levi sunt frați;
săbiile5 Sensul termenului ebraic este nesigur, probabil desemnând numele unei arme. lor sunt arme ale violenței.
6Să nu intre sufletul meu la sfatul lor,
să nu se unească gloria6 Cu referire la suflet, cea mai nobilă parte a ființei umane. mea cu adunarea lor,
pentru că în mânia lor au ucis oameni
și în plăcerea lor au tăiat tendoanele boilor.
7Blestemată să fie mânia lor, pentru că este crâncenă
și furia lor, pentru că este nemiloasă.
Îi voi risipi în Iacov
și îi voi împrăștia în Israel.
8Iuda8 Iuda poate fi derivat din termenul ebraic pentru laudă., frații tăi te vor lăuda.
Mâna ta va fi pe ceafa dușmanilor tăi,
iar fiii tatălui tău se vor pleca înaintea ta.
9Iuda este un pui de leu.
Tu te‑ai întors de la pradă, fiule.
El se apleacă, se întinde ca un leu,
ca o leoaică – cine‑l va trezi?
10Sceptrul nu se va îndepărta de la Iuda,
nici toiagul domnitorului de lângă picioarele sale,
până va veni Șilo10 Sau: până va veni Cel Căruia îi aparține (sceptrul); ori: până ce tributul Îi va fi adus.;
de El vor asculta popoarele.
11El își leagă măgarul de viță
și mânzul măgăriței lui de cea mai aleasă viță.
Își spală hainele în vin
și îmbrăcămintea în sângele strugurilor.
12Ochii îi sunt roșii de vin,
iar dinții îi sunt albi de lapte.
13Zabulon va locui pe coasta mării,
va fi un liman pentru corăbii,
iar hotarul lui se va întinde până la Sidon.
14Isahar este un măgar puternic,
care se culcă între două staule14 Sau: desagi; sau: focuri (ale unor sate sau tabere); sensul cuvântului ebraic este nesigur..
15Când va vedea că locul de odihnă este bun
și că țara este frumoasă,
își va pleca umărul să ducă povara
și va ajunge rob la muncă de corvoadă.
16Dan16 Dan înseamnă El judecă. îl va judeca pe poporul său,
ca una dintre semințiile lui Israel.
17Dan va fi un șarpe pe drum,
o viperă pe cărare,
mușcând caii de călcâie,
făcând călărețul să cadă pe spate.
18În izbăvirea Ta nădăjduiesc, Doamne!
19Pe Gad19 Gad poate însemna și atac sau bandă jefuitoare. îl va ataca o ceată jefuitoare,
dar și el o va ataca la călcâie.
20Hrana lui Așer va fi bogată
și el va oferi delicatese împărătești.
21Neftali este o cerboaică lăsată liberă,
care spune cuvinte frumoase.21 Sau: liberă, / ce naște niște pui minunați.
22Iosif este o viță roditoare22 Sau: un pom roditor.,
o viță roditoare lângă un izvor,
ale cărei ramuri se înalță peste zid22 Sau, foarte probabil: Iosif este un măgar sălbatic, / un măgar sălbatic lângă un izvor, / ai cărui mânji țopăie peste zid. Triburile sunt comparate de obicei cu un animal, nu cu o plantă..
23Arcașii l‑au atacat fioros,
au tras spre el și l‑au urât.
24Totuși, arcul lui a rămas tare,
iar brațele mâinilor sale au fost întărite
de mâinile Puternicului lui Iacov,
de Păstorul, Stânca lui Israel,
25de Dumnezeul tatălui tău, Care te va ajuta,
de Cel Atotputernic25 Ebr.: Șadai, Care te va binecuvânta
cu binecuvântările cerurilor de sus,
cu binecuvântările adâncului de jos,
cu binecuvântările sânilor și ale pântecului.
26Binecuvântările tatălui tău sunt mai presus
decât binecuvântările celor ce m‑au procreat,26 Sau: decât binecuvântările munților veșnici
decât darurile dealurilor veșnice.
Acestea să fie pe capul lui Iosif,
pe creștetul capului celui deosebit de frații săi.26 Sau: capului prințului fraților săi.
27Beniamin este un lup care sfâșie;
dimineața el își devorează vânatul,
iar seara împarte prada.“
Moartea și îngroparea lui Iacov
28Toate acestea sunt cele douăsprezece seminții ale lui Israel. Și acestea sunt cuvintele pe care li le‑a spus tatăl lor când i‑a binecuvântat. I‑a binecuvântat pe fiecare cu o binecuvântare potrivită.
29Apoi le‑a poruncit și le‑a zis: „Eu voi fi adăugat la poporul meu. Înmormântați‑mă alături de părinții mei, în peștera care se află în ogorul hititului Efron, 30ogorul Mahpela, aproape de Mamre, în țara Canaan. Avraam a cumpărat‑o împreună cu ogorul de la hititul Efron, ca teren pentru înmormântare. 31Acolo au fost înmormântați Avraam și Sara, soția sa, acolo au fost înmormântați Isaac și Rebeca, soția sa, și acolo am înmormântat‑o eu pe Lea. 32Ogorul și peștera care se află pe el au fost cumpărate de la fiii lui Het.“
33Când a terminat de dat porunci fiilor săi, Iacov și‑a tras picioarele în pat, și‑a dat suflarea și a fost astfel adăugat la poporul său.
