King James Version

Genesis 43

1And the famine was sore in the land.

And it came to pass, when they had eaten up the corn which they had brought out of Egypt, their father said unto them, Go again, buy us a little food.

And Judah spake unto him, saying, The man did solemnly protest unto us, saying, Ye shall not see my face, except your brother be with you.

If thou wilt send our brother with us, we will go down and buy thee food:

But if thou wilt not send him, we will not go down: for the man said unto us, Ye shall not see my face, except your brother be with you.

And Israel said, Wherefore dealt ye so ill with me, as to tell the man whether ye had yet a brother?

And they said, The man asked us straitly of our state, and of our kindred, saying, Is your father yet alive? have ye another brother? and we told him according to the tenor of these words: could we certainly know that he would say, Bring your brother down?

And Judah said unto Israel his father, Send the lad with me, and we will arise and go; that we may live, and not die, both we, and thou, and also our little ones.

I will be surety for him; of my hand shalt thou require him: if I bring him not unto thee, and set him before thee, then let me bear the blame for ever:

10 For except we had lingered, surely now we had returned this second time.

11 And their father Israel said unto them, If it must be so now, do this; take of the best fruits in the land in your vessels, and carry down the man a present, a little balm, and a little honey, spices, and myrrh, nuts, and almonds:

12 And take double money in your hand; and the money that was brought again in the mouth of your sacks, carry it again in your hand; peradventure it was an oversight:

13 Take also your brother, and arise, go again unto the man:

14 And God Almighty give you mercy before the man, that he may send away your other brother, and Benjamin. If I be bereaved of my children, I am bereaved.

15 And the men took that present, and they took double money in their hand and Benjamin; and rose up, and went down to Egypt, and stood before Joseph.

16 And when Joseph saw Benjamin with them, he said to the ruler of his house, Bring these men home, and slay, and make ready; for these men shall dine with me at noon.

17 And the man did as Joseph bade; and the man brought the men into Joseph's house.

18 And the men were afraid, because they were brought into Joseph's house; and they said, Because of the money that was returned in our sacks at the first time are we brought in; that he may seek occasion against us, and fall upon us, and take us for bondmen, and our asses.

19 And they came near to the steward of Joseph's house, and they communed with him at the door of the house,

20 And said, O sir, we came indeed down at the first time to buy food:

21 And it came to pass, when we came to the inn, that we opened our sacks, and, behold, every man's money was in the mouth of his sack, our money in full weight: and we have brought it again in our hand.

22 And other money have we brought down in our hands to buy food: we cannot tell who put our money in our sacks.

23 And he said, Peace be to you, fear not: your God, and the God of your father, hath given you treasure in your sacks: I had your money. And he brought Simeon out unto them.

24 And the man brought the men into Joseph's house, and gave them water, and they washed their feet; and he gave their asses provender.

25 And they made ready the present against Joseph came at noon: for they heard that they should eat bread there.

26 And when Joseph came home, they brought him the present which was in their hand into the house, and bowed themselves to him to the earth.

27 And he asked them of their welfare, and said, Is your father well, the old man of whom ye spake? Is he yet alive?

28 And they answered, Thy servant our father is in good health, he is yet alive. And they bowed down their heads, and made obeisance.

29 And he lifted up his eyes, and saw his brother Benjamin, his mother's son, and said, Is this your younger brother, of whom ye spake unto me? And he said, God be gracious unto thee, my son.

30 And Joseph made haste; for his bowels did yearn upon his brother: and he sought where to weep; and he entered into his chamber, and wept there.

31 And he washed his face, and went out, and refrained himself, and said, Set on bread.

32 And they set on for him by himself, and for them by themselves, and for the Egyptians, which did eat with him, by themselves: because the Egyptians might not eat bread with the Hebrews; for that is an abomination unto the Egyptians.

33 And they sat before him, the firstborn according to his birthright, and the youngest according to his youth: and the men marvelled one at another.

34 And he took and sent messes unto them from before him: but Benjamin's mess was five times so much as any of their's. And they drank, and were merry with him.

Nouă Traducere În Limba Română

Geneza 43

A doua călătorie a fraţilor lui Iosif în Egipt

1Foametea era grea în ţară. Când au terminat de mâncat grânele pe care le aduseseră din Egipt, tatăl lor le-a zis:

– Duceţi-vă din nou şi cumpăraţi-ne puţină mâncare.

Dar Iuda i-a răspuns:

– Omul acela ne-a avertizat clar, spunându-ne: „Nu-mi veţi mai vedea faţa decât dacă fratele vostru va fi cu voi”. Dacă-l vei trimite pe fratele nostru cu noi, ne vom duce şi-ţi vom cumpăra mâncare. Dar dacă nu-l vei trimite, nu ne vom duce, pentru că acel om ne-a zis: „Nu-mi veţi mai vedea faţa decât dacă fratele vostru va fi cu voi.”

Atunci Israel le-a zis:

– De ce v-aţi purtat aşa de rău cu mine şi i-aţi spus acelui om că mai aveţi un frate?

Ei i-au răspuns:

– Omul acela ne-a pus întrebări amănunţite în legătură cu noi şi cu familia noastră, zicând: „Mai trăieşte tatăl vostru? Mai aveţi vreun frate?” Noi i-am răspuns la aceste întrebări. De unde era să ştim că ne va cere să-l aducem pe fratele nostru?

Atunci Iuda i-a zis tatălui său, Israel:

– Trimite băiatul cu mine; vom pleca imediat, pentru ca noi, tu şi copiii noştri să trăim şi să nu murim. Eu însumi voi răspunde pentru el; din mâna mea îl vei cere. Dacă nu ţi-l voi aduce înapoi şi dacă nu-l voi pune înaintea ta, voi fi vinovat înaintea ta toată viaţa. 10 Dacă n-am fi întârziat, cu siguranţă că ne-am fi întors de două ori până acum.

11 Atunci, tatăl lor, Israel, le-a zis:

– Dacă aşa trebuie, atunci aşa să faceţi. Luaţi cu voi câteva dintre cele mai alese produse ale ţării şi duceţi-le ca dar acelui om: puţin balsam, puţină miere, condimente, smirnă, fistic şi migdale. 12 Luaţi de două ori mai mult argint, pentru că trebuie să daţi înapoi argintul care a fost pus la gura sacilor voştri. Poate a fost o greşeală. 13 Luaţi-l şi pe fratele vostru şi mergeţi din nou la omul acela. 14 Dumnezeul cel Atotputernic[a] să vă dea milă înaintea acelui om, pentru ca el să-i trimită înapoi pe celălalt frate al vostru şi pe Beniamin. Cât despre mine, dacă trebuie să fiu lipsit de copii, atunci lipsit să fiu.

15 Oamenii au luat cu ei darul, argintul – de două ori mai mult – şi pe Beniamin, s-au dus în Egipt şi s-au prezentat înaintea lui Iosif. 16 Când l-a văzut pe Beniamin cu ei, Iosif i-a poruncit administratorului gospodăriei sale: „Condu-i pe aceşti oameni înăuntru, taie un animal şi pregăteşte-l, pentru că vor prânzi împreună cu mine.“ 17 Administratorul a făcut aşa cum i-a poruncit Iosif şi i-a condus pe oameni în palatul lui Iosif. 18 Lor le-a fost frică, pentru că au fost duşi în palatul lui Iosif şi şi-au zis: „Am fost aduşi înăuntru din cauza argintului care a fost pus în sacii noştri prima dată, pentru ca să ne atace, să ne biruiască, să ne înrobească şi să ne ia măgarii.“ 19 Ei s-au apropiat de administratorul gospodăriei lui Iosif şi au vorbit cu el la intrarea în palat. 20 Ei i-au zis:

– Iartă-ne, domnul nostru … noi am mai venit o dată aici să cumpărăm mâncare, 21 dar când am ajuns la locul unde am înnoptat şi ne-am deschis sacii, am găsit la gura sacilor fiecăruia tot argintul nostru. Aşa că l-am adus înapoi. 22 Am mai adus cu noi şi alt argint ca să cumpărăm mâncare. Nu ştim cine ne-a pus argintul înapoi în saci.

23 El le-a răspuns:

– Totul este în ordine, nu vă temeţi. Dumnezeul vostru, Dumnezeul tatălui vostru, v-a pus o comoară în saci; eu am primit argintul vostru.

Apoi l-a adus la ei şi pe Simeon. 24 Administratorul i-a condus pe oameni în palatul lui Iosif şi le-a dat apă ca să-şi spele picioarele şi nutreţ pentru măgari. 25 Ei au pregătit darul pentru Iosif care urma să vină la prânz, pentru că au auzit că vor mânca acolo. 26 Când Iosif a venit acasă, ei i-au oferit darul pe care-l aduseseră în palat şi s-au prosternat înaintea lui. 27 El i-a întrebat de sănătate şi le-a zis:

– Este sănătos bătrânul vostru tată despre care mi-aţi vorbit? Mai trăieşte?

28 Ei i-au răspuns:

Da, slujitorul tău, tatăl nostru, este sănătos! Mai trăieşte!

Apoi s-au plecat şi i s-au închinat. 29 El l-a observat pe fratele său Beniamin, fiul mamei sale, şi a întrebat: „Acesta este fratele vostru mai mic despre care mi-aţi vorbit?“ Apoi a adăugat: „Dumnezeu să-ţi dea har, fiule!“ 30 Fiind foarte emoţionat la vederea fratelui său, Iosif a ieşit în grabă şi a căutat un loc unde să plângă. A intrat într-o cameră şi a plâns acolo. 31 Apoi şi-a spălat faţa, a revenit şi, stăpânindu-se, a poruncit: „Aduceţi de mâncare!“ 32 Pe el l-au servit separat, pe fraţii săi, separat, iar pe egiptenii care mâncau împreună cu el, separat, pentru că egiptenii nu puteau mânca cu evreii, aceasta fiind pentru ei o urâciune. 33 Fraţii săi s-au aşezat înaintea lui, în ordinea vârstei, de la întâiul născut până la cel mai tânăr şi se uitau unii la alţii cu mirare. 34 Li s-a servit câte o porţie de la masa lui Iosif, dar porţia lui Beniamin era de cinci ori mai mare decât a celorlalţi. Ei au băut şi s-au bucurat împreună cu el.

Notas al pie

  1. Geneza 43:14 Ebr.: El-Şadai