King James Version

Genesis 32

1And Jacob went on his way, and the angels of God met him.

And when Jacob saw them, he said, This is God's host: and he called the name of that place Mahanaim.

And Jacob sent messengers before him to Esau his brother unto the land of Seir, the country of Edom.

And he commanded them, saying, Thus shall ye speak unto my lord Esau; Thy servant Jacob saith thus, I have sojourned with Laban, and stayed there until now:

And I have oxen, and asses, flocks, and menservants, and womenservants: and I have sent to tell my lord, that I may find grace in thy sight.

And the messengers returned to Jacob, saying, We came to thy brother Esau, and also he cometh to meet thee, and four hundred men with him.

Then Jacob was greatly afraid and distressed: and he divided the people that was with him, and the flocks, and herds, and the camels, into two bands;

And said, If Esau come to the one company, and smite it, then the other company which is left shall escape.

And Jacob said, O God of my father Abraham, and God of my father Isaac, the Lord which saidst unto me, Return unto thy country, and to thy kindred, and I will deal well with thee:

10 I am not worthy of the least of all the mercies, and of all the truth, which thou hast shewed unto thy servant; for with my staff I passed over this Jordan; and now I am become two bands.

11 Deliver me, I pray thee, from the hand of my brother, from the hand of Esau: for I fear him, lest he will come and smite me, and the mother with the children.

12 And thou saidst, I will surely do thee good, and make thy seed as the sand of the sea, which cannot be numbered for multitude.

13 And he lodged there that same night; and took of that which came to his hand a present for Esau his brother;

14 Two hundred she goats, and twenty he goats, two hundred ewes, and twenty rams,

15 Thirty milch camels with their colts, forty kine, and ten bulls, twenty she asses, and ten foals.

16 And he delivered them into the hand of his servants, every drove by themselves; and said unto his servants, Pass over before me, and put a space betwixt drove and drove.

17 And he commanded the foremost, saying, When Esau my brother meeteth thee, and asketh thee, saying, Whose art thou? and whither goest thou? and whose are these before thee?

18 Then thou shalt say, They be thy servant Jacob's; it is a present sent unto my lord Esau: and, behold, also he is behind us.

19 And so commanded he the second, and the third, and all that followed the droves, saying, On this manner shall ye speak unto Esau, when ye find him.

20 And say ye moreover, Behold, thy servant Jacob is behind us. For he said, I will appease him with the present that goeth before me, and afterward I will see his face; peradventure he will accept of me.

21 So went the present over before him: and himself lodged that night in the company.

22 And he rose up that night, and took his two wives, and his two womenservants, and his eleven sons, and passed over the ford Jabbok.

23 And he took them, and sent them over the brook, and sent over that he had.

24 And Jacob was left alone; and there wrestled a man with him until the breaking of the day.

25 And when he saw that he prevailed not against him, he touched the hollow of his thigh; and the hollow of Jacob's thigh was out of joint, as he wrestled with him.

26 And he said, Let me go, for the day breaketh. And he said, I will not let thee go, except thou bless me.

27 And he said unto him, What is thy name? And he said, Jacob.

28 And he said, Thy name shall be called no more Jacob, but Israel: for as a prince hast thou power with God and with men, and hast prevailed.

29 And Jacob asked him, and said, Tell me, I pray thee, thy name. And he said, Wherefore is it that thou dost ask after my name? And he blessed him there.

30 And Jacob called the name of the place Peniel: for I have seen God face to face, and my life is preserved.

31 And as he passed over Penuel the sun rose upon him, and he halted upon his thigh.

32 Therefore the children of Israel eat not of the sinew which shrank, which is upon the hollow of the thigh, unto this day: because he touched the hollow of Jacob's thigh in the sinew that shrank.

Nouă Traducere În Limba Română

Geneza 32

1Iacov şi-a continuat drumul şi l-au întâlnit îngerii lui Dumnezeu. Când i-a văzut, Iacov a zis: „Aceasta este tabăra lui Dumnezeu!“ Şi a numit acel loc Mahanayim[a].

Iacov se pregăteşte să-l întâlnească pe Esau

Iacov a trimis înaintea lui mesageri la fratele său, Esau, în Seir, în ţinutul lui Edom, poruncindu-le să-i spună stăpânului său, Esau, următoarele: „Aşa vorbeşte slujitorul tău, Iacov: «Până acum am locuit la Laban; am viţei, măgari, oi, sclavi şi sclave şi am trimis acest mesaj stăpânului meu, pentru ca să găsesc bunăvoinţă la tine.»“

Mesagerii s-au întors la Iacov, spunând: „Ne-am dus la fratele tău, Esau, iar el vine în întâmpinarea ta cu patru sute de bărbaţi.“ Iacov s-a înspăimântat foarte tare şi era frământat; a împărţit în două tabere oamenii care erau cu el, oile, vitele şi cămilele, gândindu-se că, dacă Esau va ataca una dintre tabere şi o va nimici, cealaltă va putea scăpa.

Apoi Iacov s-a rugat: „Doamne, Dumnezeul tatălui meu, Avraam, şi Dumnezeul tatălui meu, Isaac, Cel Care mi-ai spus: «Întoarce-te în ţara ta, la rudele tale, pentru ca să te fac să prosperi», 10 nu sunt vrednic de toată îndurarea şi credincioşia pe care le-ai arătat faţă de slujitorul Tău, pentru că am trecut Iordanul doar cu toiagul meu, iar acum am ajuns două tabere. 11 Scapă-mă, Te rog, din mâna fratelui meu, Esau, deoarece mă tem că va veni şi ne va omorî pe mine, pe mame şi pe copii. 12 Totuşi Tu ai promis: «Te voi face să prosperi şi-ţi voi face urmaşii[b] la fel de numeroşi precum nisipul mării care nu poate fi numărat.»“

13 El a rămas acolo peste noapte şi a pregătit din averea sa un dar pentru fratele său, Esau: 14 două sute de capre şi douăzeci de ţapi, două sute de oi şi douăzeci de berbeci, 15 treizeci de cămile care alăptau, împreună cu puii lor, patruzeci de vaci şi zece tauri, precum şi douăzeci de măgăriţe şi zece măgari. 16 El le-a dat sclavilor săi câte o turmă la fiecare, şi le-a spus: „Mergeţi înaintea mea şi lăsaţi o distanţă între fiecare turmă.“ 17 El i-a poruncit celui dintâi: „Când îl vei întâlni pe fratele meu, Esau, iar el te va întreba: «Al cui eşti? Unde te duci? Şi ale cui sunt aceste animale dinaintea ta?», 18 tu să-i răspunzi: «Sunt ale slujitorului tău, Iacov; sunt un dar trimis stăpânului meu, Esau, iar el însuşi vine în urma noastră.»“ 19 Iacov le-a poruncit celui de-al doilea, celui de-al treilea şi tuturor celor care mânau turmele, astfel: „Să-i spuneţi acelaşi lucru lui Esau, când îl veţi întâlni. 20 Spuneţi-i, de asemenea: «Slujitorul tău, Iacov, vine în urma noastr㻓, pentru că îşi zicea: „Îl voi potoli cu darul care este înaintea mea, iar când îl voi vedea faţă în faţă, poate mă va accepta.“ 21 Astfel, darul a trecut înaintea lui, iar el a rămas în tabără în noaptea aceea.

Lupta lui Iacov la Peniel

22 În aceeaşi noapte, Iacov s-a sculat, şi-a luat cele două soţii, cele două sclave şi cei unsprezece copii şi a trecut vadul Iabok. 23 I-a luat, i-a trecut vadul, apoi şi-a trecut şi toată averea.

24 Iacov a fost lăsat singur şi un bărbat s-a luptat[c] cu el până în revărsatul zorilor. 25 Când bărbatul acela a văzut că

nu-l poate învinge, l-a lovit la încheietura coapsei, astfel încât încheietura coapsei lui Iacov a sărit de la loc, în timp ce se lupta cu El. 26 Apoi a zis:

– Lasă-Mă să plec pentru că se ivesc zorile.

Dar Iacov I-a răspuns:

– Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta.

27 Şi El l-a întrebat:

– Cum te cheamă?

– Iacov, a răspuns el.

28 Atunci bărbatul acela i-a zis:

– Nu te vei mai numi Iacov, ci Israel[d], pentru că te-ai luptat cu Dumnezeu şi cu oamenii şi ai învins.

29 – Te rog, spune-mi care este Numele Tău? L-a întrebat Iacov.

El i-a răspuns:

– De ce Îmi ceri Numele?

Şi l-a binecuvântat acolo. 30 Iacov a numit acel loc Peniel[e], zicând: „L-am văzut pe Dumnezeu faţă în faţă şi totuşi viaţa mi-a fost cruţată.“ 31 Răsărea soarele atunci când Iacov a plecat din Peniel[f] şchiopătând din coapsă. 32 Până în ziua de azi, israeliţii nu mănâncă tendonul de la încheietura coapsei animalelor, tocmai pentru că Iacov a fost lovit în tendonul de la încheietura coapsei.

Notas al pie

  1. Geneza 32:2 Mahanayim înseamnă Două Tabere
  2. Geneza 32:12 Vezi nota de la 12:7
  3. Geneza 32:24 Autorul face un joc de cuvinte: Dumnezeu se luptă (ebr.: ye’abeq) cu Iacov (ebr.: ya‘aqob) pe malul Iabokului (ebr.: yabboq)
  4. Geneza 32:28 Israel înseamnă El se luptă cu Dumnezeu
  5. Geneza 32:30 Peniel înseamnă Faţa lui Dumnezeu
  6. Geneza 32:31 Ebr.: Penuel, o variantă a lui Peniel