1Now it came to pass on the third day, that Esther put on her royal apparel, and stood in the inner court of the king’s house, over against the king’s house: and the king sat upon his royal throne in the royal house, over against the gate of the house. 2And it was so, when the king saw Esther the queen standing in the court, that she obtained favour in his sight: and the king held out to Esther the golden sceptre that was in his hand. So Esther drew near, and touched the top of the sceptre. 3Then said the king unto her, What wilt thou, queen Esther? and what is thy request? it shall be even given thee to the half of the kingdom. 4And Esther answered, If it seem good unto the king, let the king and Haman come this day unto the banquet that I have prepared for him. 5Then the king said, Cause Haman to make haste, that he may do as Esther hath said. So the king and Haman came to the banquet that Esther had prepared.
6¶ And the king said unto Esther at the banquet of wine, What is thy petition? and it shall be granted thee: and what is thy request? even to the half of the kingdom it shall be performed. 7Then answered Esther, and said, My petition and my request is; 8If I have found favour in the sight of the king, and if it please the king to grant my petition, and to perform my request, let the king and Haman come to the banquet that I shall prepare for them, and I will do to morrow as the king hath said.5.8 perform: Heb. do
9¶ Then went Haman forth that day joyful and with a glad heart: but when Haman saw Mordecai in the king’s gate, that he stood not up, nor moved for him, he was full of indignation against Mordecai. 10Nevertheless Haman refrained himself: and when he came home, he sent and called for his friends, and Zeresh his wife.5.10 called…: Heb. caused to come 11And Haman told them of the glory of his riches, and the multitude of his children, and all the things wherein the king had promoted him, and how he had advanced him above the princes and servants of the king. 12Haman said moreover, Yea, Esther the queen did let no man come in with the king unto the banquet that she had prepared but myself; and to morrow am I invited unto her also with the king. 13Yet all this availeth me nothing, so long as I see Mordecai the Jew sitting at the king’s gate.
14¶ Then said Zeresh his wife and all his friends unto him, Let a gallows be made of fifty cubits high, and to morrow speak thou unto the king that Mordecai may be hanged thereon: then go thou in merrily with the king unto the banquet. And the thing pleased Haman; and he caused the gallows to be made.5.14 gallows: Heb. tree
Demersul Esterei pentru izbăvirea evreilor
1A treia zi împărăteasa Estera s‑a îmbrăcat cu hainele împărătești și a venit în curtea interioară a palatului împăratului, chiar în fața palatului împăratului. Împăratul ședea pe tronul său imperial, în palatul împărătesc, în fața intrării palatului. 2Împăratul a văzut‑o pe împărăteasa Estera stând în curte. Ea a căpătat bunăvoință înaintea2, 8 Lit.: în ochii. lui, și el i‑a întins Esterei sceptrul de aur pe care‑l ținea în mână. Estera s‑a apropiat și a atins vârful sceptrului.
3Împăratul a întrebat‑o:
– Ce ți s‑a întâmplat, împărăteasă Estera? Care‑ți este cererea? Chiar dacă ai cere jumătate din împărăție, ți se va da!
4Estera a răspuns:
– Dacă împăratul găsește că este bine, să vină astăzi împreună cu Haman la ospățul pe care i l‑am pregătit!
5Împăratul a zis:
– Grăbiți‑l pe Haman să facă după dorința Esterei!
Împăratul și Haman au venit la ospățul pregătit de Estera.
6În timp ce petreceau bând vin, împăratul i‑a zis Esterei:
– Care‑ți este dorința? Îți va fi împlinită! Oricare‑ți este cererea, chiar și jumătate din împărăție de ar fi, ți se va face după voie!
7Estera a răspuns și a zis:
– Iată dorința mea și cererea mea. 8Dacă am găsit bunăvoință înaintea împăratului și dacă împăratul găsește că este bine să‑mi accepte dorința și să‑mi îndeplinească cererea, să vină împăratul împreună cu Haman și la ospățul pe care îl voi pregăti pentru ei. Și mâine voi face după cuvântul împăratului.
Ura lui Haman față de Mardoheu
9În acea zi, Haman a ieșit vesel și cu inima mulțumită. Dar când Haman l‑a văzut pe Mardoheu la poarta împăratului și a observat că nu se ridică și nici nu tremură înaintea lui, s‑a umplut de mânie împotriva acestuia. 10Haman s‑a stăpânit totuși și s‑a dus acasă. Apoi a trimis după prietenii lui și după Zereș, soția sa. 11Haman le‑a vorbit despre splendoarea bogățiilor sale, despre mulțimea fiilor săi și despre tot ce făcuse împăratul ca să‑l înalțe, punându‑l deasupra demnitarilor și a slujitorilor împăratului.
12Apoi Haman a zis:
– Mai mult, împărăteasa Estera nu a invitat pe nimeni, alături de împărat, la ospățul pe care l‑a pregătit, decât pe mine, iar mâine m‑a chemat din nou împreună cu împăratul. 13Toate acestea însă nu au valoare pentru mine, câtă vreme îl văd pe iudeul Mardoheu stând la poarta împăratului.
14Atunci Zereș, soția lui, și toți prietenii săi i‑au zis:
– Să se pregătească o spânzurătoare înaltă de cincizeci de coți14 Aproximativ 25 m., iar în zori cere‑i împăratului să‑l spânzure pe Mardoheu pe ea. Apoi du‑te împreună cu împăratul la ospăț și fii vesel!
Sfatul i‑a plăcut lui Haman și el a pregătit spânzurătoarea.
