1Be ye therefore followers of God, as dear children; 2And walk in love, as Christ also hath loved us, and hath given himself for us an offering and a sacrifice to God for a sweetsmelling savour. 3But fornication, and all uncleanness, or covetousness, let it not be once named among you, as becometh saints; 4Neither filthiness, nor foolish talking, nor jesting, which are not convenient: but rather giving of thanks. 5For this ye know, that no whoremonger, nor unclean person, nor covetous man, who is an idolater, hath any inheritance in the kingdom of Christ and of God. 6Let no man deceive you with vain words: for because of these things cometh the wrath of God upon the children of disobedience. 7Be not ye therefore partakers with them. 8For ye were sometimes darkness, but now are ye light in the Lord: walk as children of light: 9(For the fruit of the Spirit is in all goodness and righteousness and truth;) 10Proving what is acceptable unto the Lord. 11And have no fellowship with the unfruitful works of darkness, but rather reprove them. 12For it is a shame even to speak of those things which are done of them in secret. 13But all things that are reproved are made manifest by the light: for whatsoever doth make manifest is light. 14Wherefore he saith, Awake thou that sleepest, and arise from the dead, and Christ shall give thee light. 15See then that ye walk circumspectly, not as fools, but as wise, 16Redeeming the time, because the days are evil. 17Wherefore be ye not unwise, but understanding what the will of the Lord is. 18And be not drunk with wine, wherein is excess; but be filled with the Spirit; 19Speaking to yourselves in psalms and hymns and spiritual songs, singing and making melody in your heart to the Lord; 20Giving thanks always for all things unto God and the Father in the name of our Lord Jesus Christ; 21Submitting yourselves one to another in the fear of God. 22Wives, submit yourselves unto your own husbands, as unto the Lord. 23For the husband is the head of the wife, even as Christ is the head of the church: and he is the saviour of the body. 24Therefore as the church is subject unto Christ, so let the wives be to their own husbands in every thing. 25Husbands, love your wives, even as Christ also loved the church, and gave himself for it; 26That he might sanctify and cleanse it with the washing of water by the word, 27That he might present it to himself a glorious church, not having spot, or wrinkle, or any such thing; but that it should be holy and without blemish. 28So ought men to love their wives as their own bodies. He that loveth his wife loveth himself. 29For no man ever yet hated his own flesh; but nourisheth and cherisheth it, even as the Lord the church: 30For we are members of his body, of his flesh, and of his bones. 31For this cause shall a man leave his father and mother, and shall be joined unto his wife, and they two shall be one flesh. 32This is a great mystery: but I speak concerning Christ and the church. 33Nevertheless let every one of you in particular so love his wife even as himself; and the wife see that she reverence her husband.
1Așadar, fiți urmași1 Lit.: imitatori. ai lui Dumnezeu ca niște copii preaiubiți 2și umblați în dragoste, așa cum și Cristos ne‑a iubit și S‑a dat pe Sine pentru noi, ca un dar și ca o jertfă de o aromă plăcută lui Dumnezeu.
3Însă curvia3 Termenul grecesc se referă la toate perversiunile sexuale în mod generic și presupune o decădere morală gravă. și necurăția de orice fel sau lăcomia nici să nu fie numite între voi, așa cum se cuvine din partea celor sfinți. 4Să nu existe nici obscenitate, nici vorbire nesăbuită sau glume murdare, care nu sunt potrivite, ci mai degrabă mulțumire. 5Căci să știți sigur că niciun curvar sau necurat sau lacom, care este un idolatru, n‑are moștenire în Împărăția5 Împărăția (lui Dumnezeu) reprezintă domnia lui Dumnezeu, fiind în același timp o realitate prezentă și o speranță în viitor. lui Cristos și a lui Dumnezeu5 Sau: Împărăția lui Cristos și Dumnezeu (în ideea: Cristos, Dumnezeu).. 6Nimeni să nu vă înșele cu vorbe goale, căci din cauza acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării. 7Așadar, nu vă asociați cu ei!
8Căci altădată erați întuneric, dar acum, în Domnul, sunteți lumină. Umblați ca niște copii ai luminii, 9– căci rodul luminii stă în orice bunătate, dreptate și adevăr –, 10cercetând ce‑I este plăcut Domnului, 11și să nu luați parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ci mai degrabă dați‑le în vileag. 12Căci este rușinos chiar și numai să vorbim despre lucrurile pe care le fac ei în ascuns. 13Însă toate lucrurile care sunt date în vileag de lumină, sunt scoase la iveală, 14pentru că orice este scos la iveală este lumină. De aceea se spune:
„Trezește‑te, tu, care dormi,
scoală‑te dintre cei morți,
iar Cristos te va lumina!“14 Fie un imn cântat de către creștinii din acea vreme, fie un citat compus din mai multe citate (vezi Is. 51:17; 52:1; 60:1).
15Uitați‑vă deci cu grijă cum umblați – nu ca niște neînțelepți, ci ca niște înțelepți. 16Răscumpărați vremea, pentru că zilele sunt rele. 17De aceea, nu fiți nesăbuiți, ci înțelegeți care este voia Domnului. 18Și nu vă îmbătați de vin, care duce la destrăbălare18 Lit.: în care este destrăbălare., ci fiți plini de Duh, 19vorbind între voi cu psalmi, imnuri și cântări duhovnicești, cântând și aducând laudă Domnului în inima voastră 20și mulțumind întotdeauna pentru toate lui Dumnezeu Tatăl, în Numele Domnului nostru Isus Cristos.
Îndemnuri privind relațiile din familia creștinului
21Supunându‑vă unii altora în frică de Cristos, 22soțiile să se supună soților lor ca Domnului, 23pentru că soțul este capul soției, așa cum Cristos este Capul Bisericii, El, Mântuitorul trupului. 24Și, așa cum Biserica este supusă lui Cristos, tot astfel și soțiile să fie supuse soților lor în toate.
25Soților, iubiți‑vă soțiile așa cum Și‑a iubit și Cristos Biserica și S‑a dat pe Sine pentru ea, 26ca s‑o sfințească, curățind‑o prin spălarea cu apă, prin Cuvânt, 27pentru a o înfățișa înaintea Lui ca pe o Biserică slăvită, neavând vreo pată sau zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci ca să fie sfântă și fără cusur. 28Tot așa trebuie să‑și iubească și soții soțiile, și anume ca pe trupurile lor. Cel ce‑și iubește soția se iubește pe sine. 29Fiindcă nimeni nu și‑a urât vreodată trupul, ci îl hrănește și are grijă de el, la fel cum face și Cristos pentru Biserică. 30Căci noi suntem mădulare ale trupului Său, „carne din carnea Lui și os din oasele Lui30 Vezi Gen. 2:23..“ 31„De aceea bărbatul își va lăsa tatăl și mama și se va alipi de soția lui, iar cei doi vor fi un singur trup.“31 Vezi Gen. 2:24. 32Taina aceasta este mare – mă refer la Cristos și la Biserică. 33Totuși, fiecare dintre voi să‑și iubească soția ca pe sine însuși, iar soția să se teamă de soț.
