1At the end of every seven years thou shalt make a release. 2And this is the manner of the release: Every creditor that lendeth ought unto his neighbour shall release it; he shall not exact it of his neighbour, or of his brother; because it is called the LORD’s release.15.2 creditor: Heb. master of the lending of his hand 3Of a foreigner thou mayest exact it again: but that which is thine with thy brother thine hand shall release; 4Save when there shall be no poor among you; for the LORD shall greatly bless thee in the land which the LORD thy God giveth thee for an inheritance to possess it:15.4 Save…: or, To the end that there be no poor among you 5Only if thou carefully hearken unto the voice of the LORD thy God, to observe to do all these commandments which I command thee this day. 6For the LORD thy God blesseth thee, as he promised thee: and thou shalt lend unto many nations, but thou shalt not borrow; and thou shalt reign over many nations, but they shall not reign over thee.
7¶ If there be among you a poor man of one of thy brethren within any of thy gates in thy land which the LORD thy God giveth thee, thou shalt not harden thine heart, nor shut thine hand from thy poor brother: 8But thou shalt open thine hand wide unto him, and shalt surely lend him sufficient for his need, in that which he wanteth. 9Beware that there be not a thought in thy wicked heart, saying, The seventh year, the year of release, is at hand; and thine eye be evil against thy poor brother, and thou givest him nought; and he cry unto the LORD against thee, and it be sin unto thee.15.9 thought: Heb. word15.9 wicked: Heb. Belial 10Thou shalt surely give him, and thine heart shall not be grieved when thou givest unto him: because that for this thing the LORD thy God shall bless thee in all thy works, and in all that thou puttest thine hand unto. 11For the poor shall never cease out of the land: therefore I command thee, saying, Thou shalt open thine hand wide unto thy brother, to thy poor, and to thy needy, in thy land.
12¶ And if thy brother, an Hebrew man, or an Hebrew woman, be sold unto thee, and serve thee six years; then in the seventh year thou shalt let him go free from thee. 13And when thou sendest him out free from thee, thou shalt not let him go away empty: 14Thou shalt furnish him liberally out of thy flock, and out of thy floor, and out of thy winepress: of that wherewith the LORD thy God hath blessed thee thou shalt give unto him. 15And thou shalt remember that thou wast a bondman in the land of Egypt, and the LORD thy God redeemed thee: therefore I command thee this thing to day. 16And it shall be, if he say unto thee, I will not go away from thee; because he loveth thee and thine house, because he is well with thee; 17Then thou shalt take an aul, and thrust it through his ear unto the door, and he shall be thy servant for ever. And also unto thy maidservant thou shalt do likewise. 18It shall not seem hard unto thee, when thou sendest him away free from thee; for he hath been worth a double hired servant to thee, in serving thee six years: and the LORD thy God shall bless thee in all that thou doest.
19¶ All the firstling males that come of thy herd and of thy flock thou shalt sanctify unto the LORD thy God: thou shalt do no work with the firstling of thy bullock, nor shear the firstling of thy sheep. 20Thou shalt eat it before the LORD thy God year by year in the place which the LORD shall choose, thou and thy household. 21And if there be any blemish therein, as if it be lame, or blind, or have any ill blemish, thou shalt not sacrifice it unto the LORD thy God. 22Thou shalt eat it within thy gates: the unclean and the clean person shall eat it alike, as the roebuck, and as the hart. 23Only thou shalt not eat the blood thereof; thou shalt pour it upon the ground as water.
Reglementări privind anul iertării
1La sfârșitul fiecăror șapte ani1 Cf. Ex. 21:2; 23:11; Lev. 25:4; Deut. 15:9; 31:10 iertarea datoriilor trebuia acordată în decursul anului al șaptelea, și nu la sfârșitul perioadei de șapte ani, așa cum ar putea lăsa textul să se înțeleagă. să acorzi iertarea datoriilor. 2Și iertarea datoriilor se va face astfel: orice proprietar care l‑a împrumutat pe semenul său va trebui să anuleze împrumutul dat. Să nu‑l oblige pe semenul sau pe fratele său să‑i plătească, pentru că Domnul a instituit acest timp de iertare a datoriilor. 3Îl vei putea obliga pe străin să plătească, dar datoria fratelui3 În acest context, cuvântul frați face referire la cei de același neam sau membri ai aceluiași popor. tău va trebui s‑o anulezi. 4Nu va trebui să existe între voi niciun nevoiaș, deoarece în țara pe care Domnul, Dumnezeul tău, ți‑o dă în stăpânire ca s‑o moștenești, El te va binecuvânta foarte mult, 5bineînțeles, numai dacă vei asculta cu atenție de glasul Domnului, Dumnezeul tău, păzind și împlinind toate poruncile acestea, pe care eu ți le dau astăzi. 6Căci Domnul, Dumnezeul tău, te va binecuvânta după cum ți‑a promis și vei putea împrumuta multor neamuri, dar tu nu vei lua cu împrumut. Vei stăpâni peste multe neamuri, dar nimeni nu va stăpâni peste tine.
7Dacă va exista printre voi vreun nevoiaș, dintre frații voștri, într‑una din cetățile voastre, în țara pe care v‑o dă Domnul, Dumnezeul vostru, să nu vă împietriți inimile și să nu vă închideți mâna față de fratele vostru nevoiaș. 8Ci să‑ți deschizi mâna ca să‑l împrumuți cu tot ceea ce are nevoie. 9Ai grijă ca nu cumva să fie vreo ticăloșie în inima ta și să spui: «Of, se apropie anul al șaptelea, anul iertării datoriilor!» și ca nu cumva să privești cu ochi rău pe fratele tău nevoiaș și să nu‑l împrumuți. Atunci el va striga către Domnul și vei fi vinovat de păcat. 10Să‑i dai cu dărnicie, nu cu părere de rău în inimă, căci pentru aceasta te va binecuvânta Domnul, Dumnezeul tău, în toate lucrările tale și în orice realizare a mâinilor tale. 11Întotdeauna vor exista oameni nevoiași în țară. De aceea îți poruncesc: «Să fii darnic față de fratele tău sărac și față de cel nevoiaș din țara ta.»
Eliberarea robilor
(Ex. 21:2-6)
12Dacă fratele tău, evreu sau evreică, ți se va vinde, să te slujească timp de șase ani, iar în al șaptelea an să‑l lași să plece liber de la tine. 13Când îl vei lăsa să plece liber de la tine, să nu‑l trimiți cu mâinile goale. 14Să‑i dai produse din turma ta, din aria ta și din teascul tău, cu care Domnul, Dumnezeul tău, te‑a binecuvântat. 15Adu‑ți aminte că și tu ai fost rob în țara Egiptului, iar Domnul, Dumnezeul tău, te‑a răscumpărat. De aceea îți dau astăzi porunca aceasta.
16Dar dacă el îți va zice: «Nu doresc să plec de la tine», pentru că te iubește pe tine și familia ta și pentru că o duce bine la tine, 17atunci să iei o andrea și să‑i străpungi urechea la ușă. Astfel el va rămâne robul tău pentru totdeauna. Tot așa să faci și cu roaba ta. 18Să nu‑ți pară rău când o vei lăsa să plece liberă de la tine, deoarece ți‑a slujit șase ani, ceea ce face de două ori mai mult decât plata unui lucrător angajat. Iar Domnul, Dumnezeul tău, te va binecuvânta în orice lucrare pe care o vei face.
Reglementări privind întâii născuți dintre animale
19Să închini19 Lit.: să sfințești. Verbul poate avea sensul de a pune pe cineva/ceva într‑o stare specială (fizic sau spiritual), a consacra, a pune deoparte pentru Dumnezeu (uneori printr‑un ritual de ungere cu ulei sau sânge, spălare și/sau rugăciune ori declarație publică). Domnului, Dumnezeul tău, fiecare întâi născut care este mascul din cireada și din turma ta. Să nu lucrezi cu întâii născuți ai vitelor tale și să nu tunzi întâii născuți ai oilor tale. 20Să‑i mănânci în fiecare an, tu și familia ta, înaintea Domnului, Dumnezeul tău, în locul pe care El îl va alege. 21Dacă au vreun cusur, dacă sunt șchiopi sau orbi sau au alte cusururi trupești, să nu‑i jertfești Domnului, Dumnezeul tău. 22Să‑i mănânci în cetățile tale. Amândoi, atât cel necurat, cât și cel curat, vor putea să‑i mănânce așa cum se mănâncă o gazelă sau un cerb. 23Să nu mănânci însă cu sânge, ci să‑l verși pe pământ, așa cum faci cu apa.
