1And it came to pass, when king Hezekiah heard it, that he rent his clothes, and covered himself with sackcloth, and went into the house of the LORD. 2And he sent Eliakim, which was over the household, and Shebna the scribe, and the elders of the priests, covered with sackcloth, to Isaiah the prophet the son of Amoz. 3And they said unto him, Thus saith Hezekiah, This day is a day of trouble, and of rebuke, and blasphemy: for the children are come to the birth, and there is not strength to bring forth.19.3 blasphemy: or, provocation 4It may be the LORD thy God will hear all the words of Rab-shakeh, whom the king of Assyria his master hath sent to reproach the living God; and will reprove the words which the LORD thy God hath heard: wherefore lift up thy prayer for the remnant that are left.19.4 left: Heb. found 5So the servants of king Hezekiah came to Isaiah.
6¶ And Isaiah said unto them, Thus shall ye say to your master, Thus saith the LORD, Be not afraid of the words which thou hast heard, with which the servants of the king of Assyria have blasphemed me. 7Behold, I will send a blast upon him, and he shall hear a rumour, and shall return to his own land; and I will cause him to fall by the sword in his own land.
8¶ So Rab-shakeh returned, and found the king of Assyria warring against Libnah: for he had heard that he was departed from Lachish. 9And when he heard say of Tirhakah king of Ethiopia, Behold, he is come out to fight against thee: he sent messengers again unto Hezekiah, saying, 10Thus shall ye speak to Hezekiah king of Judah, saying, Let not thy God in whom thou trustest deceive thee, saying, Jerusalem shall not be delivered into the hand of the king of Assyria. 11Behold, thou hast heard what the kings of Assyria have done to all lands, by destroying them utterly: and shalt thou be delivered? 12Have the gods of the nations delivered them which my fathers have destroyed; as Gozan, and Haran, and Rezeph, and the children of Eden which were in Thelasar? 13Where is the king of Hamath, and the king of Arpad, and the king of the city of Sepharvaim, of Hena, and Ivah?
14¶ And Hezekiah received the letter of the hand of the messengers, and read it: and Hezekiah went up into the house of the LORD, and spread it before the LORD. 15And Hezekiah prayed before the LORD, and said, O LORD God of Israel, which dwellest between the cherubims, thou art the God, even thou alone, of all the kingdoms of the earth; thou hast made heaven and earth. 16LORD, bow down thine ear, and hear: open, LORD, thine eyes, and see: and hear the words of Sennacherib, which hath sent him to reproach the living God. 17Of a truth, LORD, the kings of Assyria have destroyed the nations and their lands, 18And have cast their gods into the fire: for they were no gods, but the work of men’s hands, wood and stone: therefore they have destroyed them.19.18 cast: Heb. given 19Now therefore, O LORD our God, I beseech thee, save thou us out of his hand, that all the kingdoms of the earth may know that thou art the LORD God, even thou only.
20¶ Then Isaiah the son of Amoz sent to Hezekiah, saying, Thus saith the LORD God of Israel, That which thou hast prayed to me against Sennacherib king of Assyria I have heard. 21This is the word that the LORD hath spoken concerning him; The virgin the daughter of Zion hath despised thee, and laughed thee to scorn; the daughter of Jerusalem hath shaken her head at thee. 22Whom hast thou reproached and blasphemed? and against whom hast thou exalted thy voice, and lifted up thine eyes on high? even against the Holy One of Israel. 23By thy messengers thou hast reproached the Lord, and hast said, With the multitude of my chariots I am come up to the height of the mountains, to the sides of Lebanon, and will cut down the tall cedar trees thereof, and the choice fir trees thereof: and I will enter into the lodgings of his borders, and into the forest of his Carmel.19.23 By: Heb. By the hand of19.23 tall…: Heb. tallness, etc19.23 of his Carmel: or, and his fruitful field 24I have digged and drunk strange waters, and with the sole of my feet have I dried up all the rivers of besieged places.19.24 besieged: or, fenced 25Hast thou not heard long ago how I have done it, and of ancient times that I have formed it? now have I brought it to pass, that thou shouldest be to lay waste fenced cities into ruinous heaps.19.25 long…: or, how I have made it long ago, and formed it of ancient times? should I now bring it to be laid waste, and fenced cities to be ruinous heaps? 26Therefore their inhabitants were of small power, they were dismayed and confounded; they were as the grass of the field, and as the green herb, as the grass on the housetops, and as corn blasted before it be grown up.19.26 of small…: Heb. short of hand 27But I know thy abode, and thy going out, and thy coming in, and thy rage against me.19.27 abode: or, sitting 28Because thy rage against me and thy tumult is come up into mine ears, therefore I will put my hook in thy nose, and my bridle in thy lips, and I will turn thee back by the way by which thou camest. 29And this shall be a sign unto thee, Ye shall eat this year such things as grow of themselves, and in the second year that which springeth of the same; and in the third year sow ye, and reap, and plant vineyards, and eat the fruits thereof. 30And the remnant that is escaped of the house of Judah shall yet again take root downward, and bear fruit upward.19.30 remnant…: Heb. escaping of the house of Judah that remaineth 31For out of Jerusalem shall go forth a remnant, and they that escape out of mount Zion: the zeal of the LORD of hosts shall do this.19.31 they…: Heb. the escaping 32Therefore thus saith the LORD concerning the king of Assyria, He shall not come into this city, nor shoot an arrow there, nor come before it with shield, nor cast a bank against it. 33By the way that he came, by the same shall he return, and shall not come into this city, saith the LORD. 34For I will defend this city, to save it, for mine own sake, and for my servant David’s sake.
35¶ And it came to pass that night, that the angel of the LORD went out, and smote in the camp of the Assyrians an hundred fourscore and five thousand: and when they arose early in the morning, behold, they were all dead corpses. 36So Sennacherib king of Assyria departed, and went and returned, and dwelt at Nineveh. 37And it came to pass, as he was worshipping in the house of Nisroch his god, that Adrammelech and Sharezer his sons smote him with the sword: and they escaped into the land of Armenia. And Esar-haddon his son reigned in his stead.19.37 Armenia: Heb. Ararat
Ezechia îl consultă pe Isaia
(Is. 37:1-20)
1Când regele Ezechia a auzit lucrul acesta, și‑a sfâșiat hainele, s‑a acoperit cu un sac și s‑a dus la Casa Domnului. 2I‑a trimis la profetul Isaia, fiul lui Amoț, pe Eliachim, cel ce răspundea de palat, pe scribul Șebna și pe cei bătrâni dintre preoți, acoperiți toți cu saci.
3Ei i‑au zis:
– Așa vorbește Ezechia: „Aceasta este o zi de necaz, de pedeapsă și de rușine, căci copiii sunt gata să iasă din pântec, dar nu mai este nicio putere pentru a le da naștere. 4Poate că Domnul, Dumnezeul tău, a auzit toate cuvintele lui Rab‑Șache, care a fost trimis de stăpânul său, împăratul Asiriei, pentru a‑L batjocori pe Dumnezeul cel Viu și poate că Domnul, Dumnezeul tău, îl va mustra pentru cuvintele pe care le‑a auzit. De aceea înalță o rugăciune pentru cei care au mai rămas!“
5Când slujitorii regelui Ezechia au venit la Isaia, 6acesta le‑a zis:
– Să‑i spuneți astfel stăpânului vostru: „Așa vorbește Domnul: «Să nu te temi din cauza cuvintelor pe care le‑ai auzit și cu care slujitorii împăratului Asiriei M‑au blasfemiat. 7Iată, voi pune în el un duh și astfel, la auzirea unui zvon, se va întoarce în țara lui. Și‑l voi face să cadă ucis de sabie în țara lui.»“
8Când Rab‑Șache a auzit că împăratul Asiriei plecase din Lachiș, s‑a întors și l‑a găsit pe acesta luptând împotriva Libnei.
9După aceea, împăratul Asiriei a auzit că Tirhaka, regele din Cuș9 De fapt, un faraon din Cuș (Etiopia și teritoriile învecinate), deoarece în vremea aceea Egiptul era condus de o dinastie cușită (etiopiană)., a ieșit să lupte împotriva lui, a trimis din nou mesageri la Ezechia, zicând: 10„Așa să‑i vorbiți lui Ezechia, regele lui Iuda: «Nu‑l lăsa pe Dumnezeul tău, în Care te încrezi, să te amăgească, zicând: ‘Ierusalimul nu va fi dat în mâna împăratului Asiriei.’ 11Iată, ai auzit ce au făcut împărații Asiriei tuturor țărilor cucerite, dându‑le spre nimicire11 Ebr.: haram/herem, termen care în contextul relației dintre Israel și Dumnezeu se referă la un lucru, un animal sau o persoană care erau închinate irevocabil Domnului, fie cu scopul nimicirii, precum în cazul acesta, fie ca dar, precum în alte cazuri. Ceea ce era herem îi aparținea de acum Domnului, fiind interzis uzului profan. Practica aceasta era întâlnită însă și la alte popoare din Orient.. Vei scăpa tu oare? 12Și‑au salvat, oare, dumnezeii neamurile pe care părinții mei le‑au distrus: pe Gozan, pe Haran, pe Rețef și pe fiii lui Eden, care erau în Tel‑Asar? 13Unde este regele Hamatului, regele Arpadului și regele cetății Sefarvayim, al Henei sau al Ivei?»“
Rugăciunea lui Ezechia
14Ezechia a luat scrisoarea din mâna mesagerilor și a citit‑o. Apoi s‑a suit la Casa Domnului și a întins scrisoarea înaintea Domnului. 15Ezechia s‑a rugat Domnului și a zis: „O, Doamne, Dumnezeul lui Israel, Tu, Care tronezi deasupra heruvimilor! Tu ești singurul Dumnezeu al tuturor regatelor pământului! Tu ai făcut cerurile și pământul! 16Doamne, pleacă‑Ți urechea și ascultă! Doamne, deschide‑Ți ochii și privește! Auzi cuvintele pe care Sanherib le‑a trimis ca să‑L batjocorească pe Dumnezeul cel Viu!
17Doamne, este adevărat că împărații Asiriei au pustiit neamurile și teritoriul lor 18și că le‑au aruncat dumnezeii în foc, însă ei i‑au distrus pentru că nu erau Dumnezeu, ci lucrări făcute de mâna omului; erau doar lemn și piatră. 19Acum, Doamne, Dumnezeul nostru, Te rugăm, izbăvește‑ne din mâna lui, ca să știe toate regatele pământului că doar Tu, Doamne, ești Dumnezeu!“
Profeția lui Isaia împotriva lui Sanherib
(Is. 37:21-35)
20Atunci Isaia, fiul lui Amoț, a trimis la Ezechia să i se spună: „Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Ți‑am auzit rugăciunea pe care Mi‑ai făcut‑o cu privire la Sanherib, împăratul Asiriei. 21Acesta este cuvântul pe care l‑a spus Domnul împotriva acestuia:
Fecioara, fiica Sionului,
te disprețuiește și își bate joc de tine.
Fiica Ierusalimului
dă din cap în timp ce fugi.21 Lit.: după tine.
22Pe Cine ai batjocorit și ai blasfemiat tu?
Împotriva Cui ți‑ai ridicat glasul?
Împotriva Cui ți‑ai înălțat mândru privirea?
Împotriva Sfântului lui Israel!
23Prin mesagerii tăi L‑ai batjocorit pe Stăpânul
și ai zis:
‘Cu mulțimea carelor mele
am urcat înălțimile munților
până la cele mai înalte piscuri ale Libanului!
I‑am tăiat cei mai înalți cedri
și cei mai aleși chiparoși.
Am ajuns la cele mai îndepărtate locuri
și la pădurea cea mai deasă.
24Am săpat fântâni
și am băut ape străine
și cu tălpile picioarelor mele
am secat toate pâraiele Egiptului.’
25N‑ai auzit?
Eu l‑am făcut demult;
din zile străvechi l‑am întocmit.
Acum însă l‑am adus să se împlinească,
astfel încât tu să prefaci cetățile fortificate
în mormane de dărâmături.
26Locuitorii lor sunt neputincioși,
sunt înspăimântați și făcuți de rușine.
Au ajuns ca iarba de pe câmp
și ca verdeața fragedă,
ca iarba de pe acoperișuri,
care se usucă înainte să crească.
27Dar Eu știu unde stai,
când ieși și când intri
și cât ești de furios pe Mine.
28Pentru că te‑ai mâniat pe Mine
și pentru că trufia ta a ajuns la urechile Mele,
voi pune veriga Mea în nasul tău
și zăbala Mea în gura ta
și te voi întoarce
pe drumul pe care ai venit.
29Acesta va fi semnul pentru tine, Ezechia:
anul acesta o să mâncați ce va crește de la sine,
iar în al doilea an – ce va răsări din ce a rămas.
Dar în al treilea an veți semăna și veți secera,
veți planta vii și le veți mânca roadele.
30O rămășiță a Casei lui Iuda, cei rămași,
vor prinde iarăși rădăcină dedesubt
și vor da rod deasupra.
31Căci din Ierusalim va ieși o rămășiță
și din muntele Sion o ceată de supraviețuitori.
Râvna Domnului Oștirilor va face lucrul acesta.»
32De aceea așa vorbește Domnul cu privire la împăratul Asiriei:
«Nu va intra în cetatea aceasta
și nu va trage nicio săgeată acolo;
nu va veni în fața ei cu vreun scut
și nu va ridica împotriva ei nicio rampă de asalt.
33Pe drumul pe care a venit, pe acela se va întoarce
și nu va intra în cetatea aceasta, zice Domnul.
34Eu voi apăra cetatea aceasta, ca s‑o izbăvesc,
de dragul Meu și de dragul lui David, robul Meu.»“
(2 Cron. 32:21; Is. 37:36-38)
35În acea noapte, îngerul35 Sau: Îngerul. Vezi Gen. 16:7-13. Domnului a ieșit și a omorât în tabăra Asiriei o sută optzeci și cinci de mii de oameni. Când ceilalți s‑au sculat dis‑de‑dimineață, iată că toți erau niște trupuri moarte. 36Atunci Sanherib, împăratul Asiriei, și‑a ridicat tabăra și a plecat. El s‑a întors la Ninive și a locuit acolo. 37În timp ce se închina în templul zeului său Nisrok37 Numele acesta nu este atestat de către inscripțiile asiriene. Posibil o corupție a lui Nusku, zeu al luminii și al focului în mitologia orientală., fiii săi, Adra-Melek și Sarețer, l‑au ucis cu sabia și au fugit în țara Ararat. Și în locul lui a domnit fiul său Esar-Hadon37 Împărat al Asiriei și al Babilonului. [681–669 î.Cr.].
