1We then, as workers together with him, beseech you also that ye receive not the grace of God in vain. 2(For he saith, I have heard thee in a time accepted, and in the day of salvation have I succoured thee: behold, now is the accepted time; behold, now is the day of salvation.) 3Giving no offence in any thing, that the ministry be not blamed: 4But in all things approving ourselves as the ministers of God, in much patience, in afflictions, in necessities, in distresses, 5In stripes, in imprisonments, in tumults, in labours, in watchings, in fastings; 6By pureness, by knowledge, by longsuffering, by kindness, by the Holy Ghost, by love unfeigned, 7By the word of truth, by the power of God, by the armour of righteousness on the right hand and on the left, 8By honour and dishonour, by evil report and good report: as deceivers, and yet true; 9As unknown, and yet well known; as dying, and, behold, we live; as chastened, and not killed; 10As sorrowful, yet alway rejoicing; as poor, yet making many rich; as having nothing, and yet possessing all things.
11O ye Corinthians, our mouth is open unto you, our heart is enlarged. 12Ye are not straitened in us, but ye are straitened in your own bowels. 13Now for a recompence in the same, (I speak as unto my children,) be ye also enlarged. 14Be ye not unequally yoked together with unbelievers: for what fellowship hath righteousness with unrighteousness? and what communion hath light with darkness? 15And what concord hath Christ with Belial? or what part hath he that believeth with an infidel? 16And what agreement hath the temple of God with idols? for ye are the temple of the living God; as God hath said, I will dwell in them, and walk in them; and I will be their God, and they shall be my people. 17Wherefore come out from among them, and be ye separate, saith the Lord, and touch not the unclean thing; and I will receive you, 18And will be a Father unto you, and ye shall be my sons and daughters, saith the Lord Almighty.
1Așadar, lucrând împreună, vă îndemnăm, de asemenea, să nu primiți în zadar harul lui Dumnezeu. 2Căci El spune:
„La vremea îndurării te‑am ascultat
și în ziua mântuirii te‑am ajutat.“2 Vezi Is. 49:8 și contextul aferent (Dumnezeu Îi adresează aceste cuvinte lui Mesia). Pavel preia textul din Isaia și îi găsește aplicabilitate în relația lui Dumnezeu cu orice credincios.
Iată că acum este vremea îndurării! Iată că acum este ziua mântuirii!
Slujitorii lui Dumnezeu
3Noi nu dăm nimănui niciun prilej de poticnire,3 Sau: Noi nu punem niciun obstacol în calea nimănui. pentru ca slujba noastră să nu fie denigrată, 4ci în toate ne recomandăm pe noi înșine ca pe niște slujitori ai lui Dumnezeu, prin multă răbdare4 Termenul hypomone se referă la capacitatea de a suporta, de a îndura și de a răbda diferite suferințe și persecuții., în necazuri, în nevoi, în strâmtorări, 5în bătăi, în închisori, în tulburări, în osteneli, în nopți nedormite, în posturi, 6în curăție, în cunoaștere, în îndelungă răbdare, în bunătate, în Duhul Sfânt, într‑o dragoste fără ipocrizie, 7în Cuvântul adevărului, în puterea lui Dumnezeu, prin armele dreptății, în mâna dreaptă și în mâna stângă, 8prin slavă și necinste, prin defăimare și vorbire de bine. Suntem priviți ca niște impostori8 Sau: înșelători., deși spunem adevărul; 9ca niște necunoscuți, deși suntem bine cunoscuți; ca unii care murim, deși iată că trăim; ca niște pedepsiți, deși nu suntem omorâți; 10ca niște întristați, deși ne bucurăm întotdeauna; ca niște săraci, deși îmbogățim pe mulți; ca neavând nimic, deși deținem toate lucrurile.
11Ni s‑a deschis gura față de voi, corintenilor! Inima ne este larg deschisă! 12Noi nu ne îngrădim simțămintele față de voi, dar voi vă îngrădiți simțămintele față de noi. 13Deci, la rândul vostru, – vă vorbesc ca unor copii –, deschideți‑vă și voi larg inimile!
Relația dintre credincioși și necredincioși
14Nu vă prindeți la jug cu cei necredincioși. Căci ce legătură14 Sau: asociere; parteneriat. este între dreptate și fărădelege? Sau ce părtășie are lumina cu întunericul? 15Ce acord are Cristos cu Beliar15 O variantă a ebraicului Belial. Sensul literal al termenului Belial este fără folos(ință), fără utilitate (bun de nimic). În sens lărgit, termenul se poate traduce cu ticălos, netrebnic. În textul de față, Beliar este folosit cu referire la Satan.? Sau ce parte au împreună cel credincios cu cel necredincios? 16Ce înțelegere are Templul lui Dumnezeu cu idolii? Noi suntem Templul Dumnezeului cel Viu, așa cum a spus Dumnezeu:
„Voi locui și voi umbla printre ei
și voi fi Dumnezeul lor,
iar ei vor fi poporul Meu.“16 Vezi Lev. 26:12; Ier. 32:28; Eze. 37:27.
17„De aceea,
Ieșiți din mijlocul lor,
separați‑vă! zice Domnul.
Nu atingeți nimic necurat,
iar Eu vă voi primi.“17 Vezi Is. 52:11; Eze. 20:34, 41.
18Și
„Eu voi fi Tatăl vostru,
iar voi veți fi fiii și fiicele Mele,
zice Domnul cel Atotputernic.“18 Vezi 2 Sam. 7:14; 7:8.
