1Amaziah was twenty and five years old when he began to reign, and he reigned twenty and nine years in Jerusalem. And his mother’s name was Jehoaddan of Jerusalem. 2And he did that which was right in the sight of the LORD, but not with a perfect heart.
3¶ Now it came to pass, when the kingdom was established to him, that he slew his servants that had killed the king his father.25.3 established…: Heb. confirmed upon him 4But he slew not their children, but did as it is written in the law in the book of Moses, where the LORD commanded, saying, The fathers shall not die for the children, neither shall the children die for the fathers, but every man shall die for his own sin.
5¶ Moreover Amaziah gathered Judah together, and made them captains over thousands, and captains over hundreds, according to the houses of their fathers, throughout all Judah and Benjamin: and he numbered them from twenty years old and above, and found them three hundred thousand choice men, able to go forth to war, that could handle spear and shield. 6He hired also an hundred thousand mighty men of valour out of Israel for an hundred talents of silver. 7But there came a man of God to him, saying, O king, let not the army of Israel go with thee; for the LORD is not with Israel, to wit, with all the children of Ephraim. 8But if thou wilt go, do it, be strong for the battle: God shall make thee fall before the enemy: for God hath power to help, and to cast down. 9And Amaziah said to the man of God, But what shall we do for the hundred talents which I have given to the army of Israel? And the man of God answered, The LORD is able to give thee much more than this.25.9 army: Heb. band 10Then Amaziah separated them, to wit, the army that was come to him out of Ephraim, to go home again: wherefore their anger was greatly kindled against Judah, and they returned home in great anger.25.10 home again: Heb. to their place25.10 in great…: Heb. in heat of anger
11¶ And Amaziah strengthened himself, and led forth his people, and went to the valley of salt, and smote of the children of Seir ten thousand. 12And other ten thousand left alive did the children of Judah carry away captive, and brought them unto the top of the rock, and cast them down from the top of the rock, that they all were broken in pieces.
13¶ But the soldiers of the army which Amaziah sent back, that they should not go with him to battle, fell upon the cities of Judah, from Samaria even unto Beth-horon, and smote three thousand of them, and took much spoil.25.13 the soldiers…: Heb. the sons of the band
14¶ Now it came to pass, after that Amaziah was come from the slaughter of the Edomites, that he brought the gods of the children of Seir, and set them up to be his gods, and bowed down himself before them, and burned incense unto them. 15Wherefore the anger of the LORD was kindled against Amaziah, and he sent unto him a prophet, which said unto him, Why hast thou sought after the gods of the people, which could not deliver their own people out of thine hand? 16And it came to pass, as he talked with him, that the king said unto him, Art thou made of the king’s counsel? forbear; why shouldest thou be smitten? Then the prophet forbare, and said, I know that God hath determined to destroy thee, because thou hast done this, and hast not hearkened unto my counsel.25.16 determined: Heb. counselled
17¶ Then Amaziah king of Judah took advice, and sent to Joash, the son of Jehoahaz, the son of Jehu, king of Israel, saying, Come, let us see one another in the face. 18And Joash king of Israel sent to Amaziah king of Judah, saying, The thistle that was in Lebanon sent to the cedar that was in Lebanon, saying, Give thy daughter to my son to wife: and there passed by a wild beast that was in Lebanon, and trode down the thistle.25.18 thistle: or, furze bush, or, thorn25.18 a wild…: Heb. a beast of the field 19Thou sayest, Lo, thou hast smitten the Edomites; and thine heart lifteth thee up to boast: abide now at home; why shouldest thou meddle to thine hurt, that thou shouldest fall, even thou, and Judah with thee? 20But Amaziah would not hear; for it came of God, that he might deliver them into the hand of their enemies, because they sought after the gods of Edom. 21So Joash the king of Israel went up; and they saw one another in the face, both he and Amaziah king of Judah, at Beth-shemesh, which belongeth to Judah. 22And Judah was put to the worse before Israel, and they fled every man to his tent.25.22 put…: Heb. smitten 23And Joash the king of Israel took Amaziah king of Judah, the son of Joash, the son of Jehoahaz, at Beth-shemesh, and brought him to Jerusalem, and brake down the wall of Jerusalem from the gate of Ephraim to the corner gate, four hundred cubits.25.23 the corner…: Heb. the gate of it that looketh 24And he took all the gold and the silver, and all the vessels that were found in the house of God with Obed-edom, and the treasures of the king’s house, the hostages also, and returned to Samaria.
25¶ And Amaziah the son of Joash king of Judah lived after the death of Joash son of Jehoahaz king of Israel fifteen years. 26Now the rest of the acts of Amaziah, first and last, behold, are they not written in the book of the kings of Judah and Israel?
27¶ Now after the time that Amaziah did turn away from following the LORD they made a conspiracy against him in Jerusalem; and he fled to Lachish: but they sent to Lachish after him, and slew him there.25.27 from…: Heb. from after25.27 made…: Heb. conspired a conspiracy 28And they brought him upon horses, and buried him with his fathers in the city of Judah.25.28 Judah: that is, the city of David
Domnia lui Amația peste Iuda
(2 Regi 14:1-14, 17-20)
1Amația era în vârstă de douăzeci și cinci de ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de douăzeci și nouă de ani. Mama lui se numea Iehoadan și era din Ierusalim. 2El a făcut ce este drept în ochii Domnului, dar nu din toată inima. 3După ce și‑a întărit domnia, el i‑a omorât pe slujitorii care‑l uciseseră pe tatăl său, regele. 4Totuși, pe fiii lor nu i‑a omorât, după cum este scris în Lege, în Cartea lui Moise, în care Domnul a poruncit, zicând: „Să nu‑i omori pe părinți pentru copii și nici pe copii pentru părinți, ci fiecare om să fie omorât pentru păcatul lui.“4 Vezi Deut. 24:16.
5Amația i‑a strâns pe cei din Iuda și a așezat tot Iuda și Beniamin după familiile lor, potrivit căpeteniilor peste mii și căpeteniilor peste sute. Apoi i‑a numărat pe cei de la douăzeci de ani în sus și a găsit trei sute de mii de oameni aleși, în stare să iasă la război și să mânuiască lancea și scutul. 6El a mai tocmit o sută de mii de războinici viteji din Israel cu o sută de talanți6, 9 Aproximativ 3 t. de argint.
7Dar un om al lui Dumnezeu a venit la rege și i‑a zis:
– Nu lua cu tine oștirea lui Israel, căci Domnul nu este cu Israel, nu este cu toți acești fii ai lui Efraim! 8Căci, chiar dacă te vei duce și vei fi curajos în luptă, Dumnezeu va face să te prăbușești înaintea dușmanului, pentru că El are putere să ajute, dar și să prăbușească.
9Amația l‑a întrebat pe omul lui Dumnezeu:
– Dar cum rămâne cu cei o sută de talanți pe care i‑am dat cetei lui Israel?
Omul lui Dumnezeu i‑a răspuns:
– Domnul poate să‑ți dea mult mai mult decât atât.
10Amația și‑a separat oamenii de ceata venită din Efraim, după care a trimis ceata acasă. Ei s‑au mâniat foarte tare pe cei din Iuda și s‑au întors acasă înfuriați. 11Amația s‑a pregătit și și‑a condus poporul, mergând în Valea Sării, unde au omorât zece mii de oameni dintre fiii lui Seir. 12Fiii lui Iuda au capturat de vii zece mii de bărbați pe care i‑au urcat pe vârful unei stânci, de unde i‑au aruncat, astfel încât toți au fost zdrobiți.
13Între timp, ceata pe care Amația o trimisese înapoi și nu o lăsase să meargă cu ei la luptă, invadase cetățile lui Iuda, din Samaria și până la Bet‑Horon, ucigând trei mii de oameni și luând o pradă mare.
14După ce a venit de la înfrângerea edomiților, Amația a adus dumnezeii fiilor lui Seir și i‑a pus ca dumnezei ai săi. El se închina înaintea lor și aducea tămâie pentru ei.
15Domnul S‑a aprins de mânie împotriva lui Amația și i‑a trimis un profet care i‑a zis:
– De ce ai căutat dumnezeii unei țări care nu‑și pot elibera propriul popor din mâna ta?
16În timp ce vorbea, regele i‑a zis:
– Te‑am pus noi să fii sfetnicul regelui? Oprește‑te! De ce vrei să fii lovit?
Profetul s‑a oprit, dar a zis:
– Știu acum că Dumnezeu a hotărât să te distrugă, pentru că ai făcut lucrul acesta și nu ai ascultat de sfatul meu.
17După ce s‑a sfătuit, Amația, regele lui Iuda, a trimis la Ioaș, fiul lui Iehoahaz, fiul lui Iehu, regele lui Israel, zicând:
– Vino să ne confruntăm!
18Iehoaș, regele lui Israel, i‑a răspuns lui Amația, regele lui Iuda, zicând:
– Spinul din Liban a trimis să‑i spună cedrului din Liban: „Dă‑o pe fiica ta de soție fiului meu!“ Însă o vietate a câmpului a trecut pe acolo și a călcat spinul în picioare. 19Tu zici: „Iată, am învins Edomul!“ Și de aceea ți s‑a înălțat inima, mândrindu‑te. Rămâi mai bine acasă! De ce să stârnești o nenorocire care ar duce la căderea ta și a lui Iuda?
20Amația însă nu a ascultat, fiindcă Dumnezeu hotărâse să‑i dea pe cei din Iuda în mâna lui Iehoaș, deoarece căutaseră dumnezeii Edomului. 21Prin urmare, Iehoaș, regele lui Israel, a pornit la luptă. El și Amația, regele lui Iuda, s‑au confruntat la Bet‑Șemeș, în Iuda. 22Iuda a fost învins de Israel și fiecare om a fugit acasă. 23Iehoaș, regele lui Israel, l‑a prins pe Amația, regele lui Iuda, fiul lui Ioaș, fiul lui Ahazia, la Bet‑Șemeș și l‑a adus la Ierusalim. Apoi a spart zidul Ierusalimului de la Poarta Efraim până la Poarta Unghiului, pe o lungime de patru sute de coți23 Aproximativ 200 m.. 24A luat tot aurul și argintul, împreună cu toate obiectele pe care le‑a găsit în Casa lui Dumnezeu, aflate în grija lui Obed-Edom și a golit vistieriile palatului regelui. A luat și prizonieri, și apoi s‑a întors în Samaria. 25Amația, fiul lui Ioaș, regele lui Iuda, a mai trăit încă cincisprezece ani după moartea lui Iehoaș, fiul lui Iehoahaz, regele lui Israel.
26Celelalte fapte ale lui Amația, cele dintâi și cele de pe urmă, nu sunt scrise oare în „Cartea regilor lui Iuda și ai lui Israel?“ 27De când Amația s‑a depărtat de Domnul, slujitorii lui au pus la cale un complot împotriva lui, la Ierusalim. El a fugit la Lachiș, dar ei au trimis după el oameni care l‑au omorât acolo. 28L‑au adus pe cai și l‑au înmormântat alături de părinții săi în cetatea lui Iuda.
