King James Version

Genesis 2

1Thus the heavens and the earth were finished, and all the host of them.

And on the seventh day God ended his work which he had made; and he rested on the seventh day from all his work which he had made.

And God blessed the seventh day, and sanctified it: because that in it he had rested from all his work which God created and made.

These are the generations of the heavens and of the earth when they were created, in the day that the Lord God made the earth and the heavens,

And every plant of the field before it was in the earth, and every herb of the field before it grew: for the Lord God had not caused it to rain upon the earth, and there was not a man to till the ground.

But there went up a mist from the earth, and watered the whole face of the ground.

And the Lord God formed man of the dust of the ground, and breathed into his nostrils the breath of life; and man became a living soul.

And the Lord God planted a garden eastward in Eden; and there he put the man whom he had formed.

And out of the ground made the Lord God to grow every tree that is pleasant to the sight, and good for food; the tree of life also in the midst of the garden, and the tree of knowledge of good and evil.

10 And a river went out of Eden to water the garden; and from thence it was parted, and became into four heads.

11 The name of the first is Pison: that is it which compasseth the whole land of Havilah, where there is gold;

12 And the gold of that land is good: there is bdellium and the onyx stone.

13 And the name of the second river is Gihon: the same is it that compasseth the whole land of Ethiopia.

14 And the name of the third river is Hiddekel: that is it which goeth toward the east of Assyria. And the fourth river is Euphrates.

15 And the Lord God took the man, and put him into the garden of Eden to dress it and to keep it.

16 And the Lord God commanded the man, saying, Of every tree of the garden thou mayest freely eat:

17 But of the tree of the knowledge of good and evil, thou shalt not eat of it: for in the day that thou eatest thereof thou shalt surely die.

18 And the Lord God said, It is not good that the man should be alone; I will make him an help meet for him.

19 And out of the ground the Lord God formed every beast of the field, and every fowl of the air; and brought them unto Adam to see what he would call them: and whatsoever Adam called every living creature, that was the name thereof.

20 And Adam gave names to all cattle, and to the fowl of the air, and to every beast of the field; but for Adam there was not found an help meet for him.

21 And the Lord God caused a deep sleep to fall upon Adam, and he slept: and he took one of his ribs, and closed up the flesh instead thereof;

22 And the rib, which the Lord God had taken from man, made he a woman, and brought her unto the man.

23 And Adam said, This is now bone of my bones, and flesh of my flesh: she shall be called Woman, because she was taken out of Man.

24 Therefore shall a man leave his father and his mother, and shall cleave unto his wife: and they shall be one flesh.

25 And they were both naked, the man and his wife, and were not ashamed.

Nouă Traducere În Limba Română

Geneza 2

1Astfel a fost încheiată crearea cerurilor, a pământului şi a întregii lor oştiri. În ziua a şaptea, Dumnezeu Îşi terminase lucrarea pe care a făcut-o; El s-a odihnit în ziua a şaptea de toată lucrarea pe care a făcut-o. Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ea s-a odihnit[a] de toată lucrarea pe care a făcut-o în creaţie.

Adam şi Eva

Aceasta este relatarea[b] creării cerurilor şi a pământului.

Când Domnul Dumnezeu[c] a făcut pământul şi cerurile, pe pământ nu era încă nici o plantă verde, iar iarba câmpului încă nu încolţise pentru că Domnul Dumnezeu încă nu dăduse ploaie pe pământ şi nu era nici un om ca să lucreze pământul, ci doar un abur se ridica de pe pământ şi uda toată suprafaţa pământului. Atunci Domnul Dumnezeu l-a modelat pe Adam[d] din ţărâna pământului şi a suflat în nările lui suflare de viaţă, iar Adam a devenit un suflet viu. Domnul Dumnezeu a plantat o grădină în Eden, în răsărit. Acolo l-a pus pe Adam, omul pe care l-a modelat. Domnul Dumnezeu a făcut să crească din ţărâna pământului tot felul de pomi care sunt plăcuţi la vedere şi buni de mâncat; de asemenea, în mijlocul grădinii se aflau pomul vieţii şi pomul cunoaşterii binelui şi răului. 10 Un râu curgea din Eden ca să ude grădina, iar de acolo se despărţea în patru braţe. 11 Numele primului braţ era Pişon; el curgea împrejurul[e] ţării Havila, unde era aur. 12 Aurul acelei ţări era bun; de asemenea, acolo se găseau bedelion[f] şi piatră de onix. 13 Numele celui de-al doilea braţ era Ghihon. El curgea împrejurul ţării Cuş[g]. 14 Numele celui de-al treilea braţ era Tigru; el curgea la răsăritul Asurului. Numele celui de-al patrulea braţ era Eufrat.

15 Domnul Dumnezeu l-a luat pe Adam şi l-a aşezat în grădina Eden, ca să o lucreze şi să o păzească. 16 Domnul Dumnezeu i-a poruncit lui Adam: „Poţi să mănânci din orice pom din grădină, 17 dar din pomul cunoaşterii binelui şi răului să nu mănânci, pentru că în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit!“

18 Apoi Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca Adam să fie singur; îi voi face un ajutor potrivit.“ 19 Astfel, Domnul Dumnezeu a modelat din ţărână toate animalele câmpului şi toate păsările cerului şi le-a adus la Adam, ca să vadă ce nume le va da. Şi numele pe care Adam i l-a dat fiecărei vieţuitoare, acela a rămas. 20 Adam le-a dat nume tuturor vitelor, păsărilor cerului şi fiarelor câmpului; însă pentru el nu s-a găsit nici un ajutor potrivit. 21 Aşa că Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste Adam, iar acesta a adormit. Atunci Domnul a luat una dintre coastele lui şi a închis carnea la locul ei. 22 Şi, din coasta pe care a luat-o din Adam, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi i-a adus-o lui Adam. 23 Atunci Adam a exclamat:

„În sfârşit, aceasta este os din oasele mele
    şi carne din carnea mea;
ea se va numi «femeie[h]»,
    pentru că a fost luată din bărbat.“

24 De aceea bărbatul îşi va lăsa tatăl şi mama şi se va uni cu soţia lui, iar ei vor deveni un singur trup.

25 Omul şi soţia lui erau goi, dar nu le era ruşine.

Notas al pie

  1. Geneza 2:3 Poate avea şi sensul de a încheia
  2. Geneza 2:4 Ebr.: toledot (istorie, relatare, genealogie), un cuvânt care marchează începutul unei noi secţiuni principale. Cartea Geneza este structurată pe 10 toledoturi (2:4; 5:1; 6:9; 10:1; 11:10; 11:27; 25:12; 25:19; 36:1; 37:2)
  3. Geneza 2:4 Ebr.: YHWH Elohim; YHWH este un nume personal al lui Dumnezeu, care-L prezintă ca Dumnezeul legământului cu Israel, Dumnezeul Răscumpărător (vezi Ex. 3:14-15; 6:2-6), pe când Elohim este un termen general, care-L prezintă ca Dumnezeul Creator şi Suveran peste întregul univers. Cele două nume apar de multe ori împreună, arătând că este vorba despre unul şi acelaşi Dumnezeu
  4. Geneza 2:7 Termenul ebraic pentru om este Adam, înrudit cu adamah (ţărână)
  5. Geneza 2:11 Sau: străbătea
  6. Geneza 2:12 Răşină gălbui-transparentă şi aromată, uşor confundabilă cu o piatră preţioasă
  7. Geneza 2:13 Cel mai probabil identificată cu SE Mesopotamiei, patria cassiţilor, şi nu cu Etiopia
  8. Geneza 2:23 Ebr.: işa, femeie şi , bărbat, joc de cuvinte specific ebraicii biblice